Nombrilism

Încă mai aud prin bisericile adventiste următorul refren: "noi avem adevărul". Uneori contextul nu este măgulitor, pentru că urmează autoflagelarea: "da, dar teoria nu e suficientă". Alteori e doar umflare în pene. În ambele cazuri este o inexactitate.

Adevărul nu poate fi "avut", nu poate fi posedat. În cel mai bun caz, te posedă El pe tine. Adevărul nu este o destinaţie. Către adevăr te afli mereu pe drum. Adevărul nu este adevăr decît dacă te învăluie cu totul - raţiune, afecte, fapte.

E adevărat că o cunoaştere teoretică nu este suficientă. Subiectul cunoscător devine obiectiv - o spunea acum o jumătate de veac Adorno - abia atunci cînd participă la obiectul cunoaşterii, nerămînînd izolat în speculaţie. Dar la noi măcar de-ar fi adevărat că stăm bine la capitolul teorie.

În realitate, ne-am înţepenit de mult în recitarea de mantre şi locuri comune. Nu citim - cîţi dintre noi mai citesc măcar Biblia? Atunci cînd apare o carte provocatoare ne grăbim să reacţionăm refractar. Seminariştii noştri încă mai consideră studiul limbilor biblice o corvoadă inutilă, iar pastorii noştri se mîndresc cu faptul că au uitat tot ce li s-a predat în şcoală.

Numai Sabatul trecut am asistat la o predică a unui pastor stagiar care minimaliza achiziţionarea de informaţii şi propunea ca unică preocupare spirituală întreţinerea "iubirii" pentru Dumnezeu. I-aş fi spus: arată-mi iubirea ta fără informaţii, iar eu îţi voi arăta iubirea din informaţiile mele. Îi propun tînărului pastor un fragment dintr-unul din profesorii săi:

Religia nu are doar aspectul practic de cult public şi personal, ci este şi teologie, ceea ce implică o seamă de discipline ştiinţifice sau cvasiştiinţifice. Când disciplinele respective devin retorică sau mistică, teoria a murit, iar rezultatul este că va împuţi şi practica. Invers, dacă teologia este vie, dacă progresează, şi practica religioasă are şanse de revigorare.

Noi nu mai avem jertfă, avem doar fumuri.