Se perpetuează încă printre adventiştii de România un idol hidos - imaginea pastorului bun la toate şi situat deasupra posibilităţii de a greşi. Mai mult, idolul acesta este tîrnosit cu povestea biblică a lui David, cel care, deşi are viaţa regelui Saul în mîinile lui, nu-i taie decît colţul hainei, pentru că regele este "unsul Domnului" (1 Samuel 24). Cu alte cuvinte, cu cît urci mai sus în ierarhie, cu atît eşti mai "uns" (cu toate alifiile?), iar orice critică este o cutezanţă care nu poate fi decît ignorată.
Nu, nu sînt deloc pentru băgatul sistematic de vină. Pastorii sunt şi ei în primul rînd oameni. Dar atunci cînd uită ei înşişi acest lucru, merită cel puţin stigmatizaţi prin tăierea colţului hainei. A invoca episodul din En-Ghedi este un faux-pas politic, deoarece morala acestuia este tocmai că "unsul Domnului" poate fi uneori orbit, nedrept, imoral, vindicativ, violent, chiar şi atunci cînd nu suportă decît muzica nesincopată a harpei lui David.
Prin urmare, deşi nu ne revine nouă dreptul de a judeca, avem tot dreptul să ne apărăm de abuzurile unor pastori îmbătaţi de iluzia infailibiltăţii sau de aceea, ceva mai umană, a superiorităţii morale. Iar, prin modul în care este organizat sistemul electiv al Bisericii Adventiste, sîntem măcar în parte responsabili de exemplarele umane care ajung să ne reprezinte şi de excesele lor. Umane - ar fi bine să fie aşa.
Apropo, ierarhii noştri dragi ar face bine să nu uite că, în lumea Vechiului Testament, "unşi" erau şi profeţii, care nu aveau altceva de făcut decît să-i critice pe regi, oferind astfel o contrapondere puterii lor discreţionare. Că, atunci cînd ridică mîna împotriva profetului, riscă să rămînă cu ea întinsă. Şi că mesajele profeţilor lui Dumnezeu tind să se adeverească pînă şi atunci cînd profeţii sînt mîncaţi, în cele din urmă, de lei.
De ce atata scandal in urma unor alegeri intr-o biserica? Mai nou un frate care a fost ales intr-o slujba, a multumit fratilor de la "pupitru" in felul urmator: "Va multumesc pentru ca m-ati ales in aceasta functie!" Ceea ce uitam noi este faptul ca nu avem functii ci suntem slujitori iar pentru a sluji nu trebuie sa te numeasca pastorul ci trebuie sa te indemne Duhul lui Dumnezeu. Deci pana la urma ce vina au pastorii?
RăspundețiȘtergereAcest ultim post (Imunitate pastorală) nu a fost scris plecînd de la situaţia descrisă de alţii în alte texte de pe acest blog. Este o reflecţie provocată de reacţia foarte "tare", într-un alt context, a unui administrator de la Uniune. Aşa cum am mai spus, nu consider că tagma pastorilor este de condamnat in corpore. Nici nu am iluzia că membrii nu îşi merită pastorii pe care îi au. Tocmai de aceea Adventist de România pleacă de la premisa că nouă, membrilor, ne revine datoria să fim exigenţi, măcar atît cît sîntem cu noi înşine. Dacă trăim cu toţii sub fireşti presiuni profesionale în afara bisericii, de ce am permite unor diletanţi aroganţi să ne ghideze viaţa spirituală?
RăspundețiȘtergereVinovatii fara vina, cer sa se faca lumina, evanghelieo buna. Asta e vina lor.
RăspundețiȘtergereEu sunt uimit de maniera extrem de civilizata a autorului acestui blog, avand in vedere ca-i cunosc sarcasmul la prima mana. Sunt exemplare in clubul pastoral din Romania care ar trebui sa fie cu Gigi acum. Asa, ca sa-l evanghelizeze si pe el un pic, sa mai dea si la alte biserici nu numai in Pipera...