Există o expresie cu totul nefericită în limbajul religios curent - "cîştigarea de suflete". A cîştiga este în ziua de astăzi un termen confiscat de ideologiile cantităţii şi ale performanţei. Se cîştigă pe terenul de fotbal, se cîştigă la bursă şi se cîştigă la vot. Cîştigul este în mod obligatoriu cuantificabil.
A cîştiga suflete pentru Hristos a devenit o industrie, cu specialişti, cu tehnici şi strategii, cu grafice şi statistici. Iar expresia "a cîştiga suflete" nu mai este deloc doar o metaforă. Seminariile teologice au catedre de "creşterea bisericii", iar exponenţii cei mai de seamă ai maniei cantitative încep să definească pînă şi calitatea de simplu membru al unei biserici în funcţie de "rezultate".
Biserica (oricare ar fi ea) devine astfel un turn Babel, un monument închinat vanităţii omeneşti, un idol bun de sfărîmat de piatra care se desprinde din munte fără ajutorul vreunei mîini. Este atît de confortabil să situăm antihristul într-un punct bine definit în afara noastră, pentru ca să avem astfel luxul de a ignora liniştiţi antihriştii dintre noi şi antihristul construit pe spinarea noastră.
În teologia Bibliei, biserica este extensia lui Hristos în lume. Ea are menirea de a vindeca, de a împăca, de a înfrumuseţa suflete în Hristos. Împlinindu-şi menirea, ea nu poate decît să se împărtăşească din destinul Capului - se jertfeşte pentru alţii. Creştinismul autentic este creştinismul crucificat, nu creştinismul înrăit de pofta de putere sau denaturat de idealurile performanţei cantitative.
Nu există jertfă mai preţioasă decît aceea a sufletului înnoit de Evanghelie, a omului care a murit în Hristos. De altă evanghelizare nici nu este nevoie.
Ca unul direct interesat de subiect, as avea rugamintea de a detalia putin expresia [quote]iar exponentii cei mai de seama ai maniei cantitative incep sa defineasca pina si calitatea de simplu membru al unei biserici in functie de "rezultate".[/quote]
RăspundețiȘtergereIdeea nu este deloc nouă. Ea a constituit adesea o realitate în creştinismul sud-coreean din ultimii 50 de ani (realitate documentată în literatura de specialitate încă din anii '70). Unul dintre sloganurile adoptate de David Yonggi Cho, cel mai de succes activist creştin coreean, este "the minister who can't grow his church is a loser". Pentru asemenea creiere încinse, "church growth is a commandment of God" (am citat de pe http://www.abcog.org/7secrets.htm#r1). Pentru reprezentantul românesc al curentului îţi dau un singur indiciu: "creşterea biotică".
RăspundețiȘtergereNu sînt deloc primul care contestă ideologia mega-church (fie că e vorba de uriaşe biserici locale, fie în sensul unei concepţii expansioniste aplicate global). Însăşi ideea că biserica trebuie să fie seeker-friendly (să-şi modeleze, de exemplu, liturghia astfel încît să atragă necredincioşii) îşi are criticii ei. Şi aici nu e vorba doar de muzica folosită în închinare, ci şi de diluarea teologiei în folosul marketingului.
Scopul scuza mijloacele! Este vorba, pana la urma, de mantuirea oamenilor, nu?
RăspundețiȘtergerePoli,
RăspundețiȘtergerecateva observatii:
1. Majoritatea membrilor si conducatorilor AZS din Romania are aceasta obsesie a cresterii numerice. E trist insa ca foarte putine se fac pentru asigurarea unui mediu propice ramanerii in biserica a copiilor "nascuti in credinta". Aproape orice tentativa de cunoastere, orice intrebare "nelalocul" ei este intampinata cu indemnul paulin: "fereste-te de intrebarile nebune!". La inceputul secolului trecut, pentru a fi adventist, trebuia, in general, sa stii carte. Acum, adventistii sunt inculti si mandri de asta (imi amintesc cu durere de un batran de vreo 70 de ani care spunea, la scoala de Sabat, ca e bine sa discuti cu un om care nu e intinat cu teoriile lui Kant?!), resping aproape orice nu are viza EGW.
2. Un tanar pastor a decis sa plece intr-o alta tara. A anuntat frumusel conferinta ca el va pleca, si-a luat sotia si dus a fost. A stat ceva vreme pe acolo (nu s-a dus la scoala, sau pentru ca ar fi vrut sa pastoreasca sufletele romanilor zburataciti pe alte meleaguri, ci a vrut sa mearga la munca, sa-i fie, material, mai bine) si, cand s-a stricat caruta (i.e.: n-a mai avut de lucru), a venit inapoi in Romania si a fost reangajat ca pastor. / Un membru obisnuit, apreciat de toata lumea si vazut de multi ca o mare speranta, are o cadere. Brusc, nu mai e bagat in seama si e stigmatizat toata viata. Concluzia o trage fiecare. (a nu se intelege de aici ca pastorii sunt tratati perfect si ceilalti nu: se poate si invers, iar exemplele sunt intersanjabile)
3. Fiecare dintre noi are momentele sale de indoiala, de dialog, de cearta cu Dumnezeu. Uneori simtim nevoia sa impartasim si altora framantarile noastre, simtim ca trebuie sa dam glas durerilor ce le purtam. Cati dintre noi au insa curajul sa faca asta in prezenta fratilor lor? Cati avem certitudinea ca nu vom fi dati la ziar pentru ca, in momente grele, am pus la indoiala chiar existenta lui Dumnezeu?
4. Rugaciunile obisnuite ale adventistilor contin o formula care, desi e repetata inconstient, arata lipsa de iubire autentica pentru cei din jur: "Doamne, fii tu cu bolnavii poporului Tau!". Bolnavii poporului sunt, evident, doar adventisti... Trist.
5. Ce fac adventistii din Romania pentru cei din jurul lor? Pai, duminica merg in zone albe (alea in care e prezenta adventista cum sunt? negre?) si impart cartea anului, in fiecare duminica in alt sat (ca doar e si un cantec: "sa nu ocoliti nicio palma de loc"). Apoi, fac evanghelizari: adica sedinte de indoctrinare, in care Evanghelia se reduce la bau-bau cu care trebuie sa te impaci de urgenta, ca altfel te ia ala cu coarne. Sunt preocupati de lungimea parului, a fustei, insa nu conteaza ca unii-s bat nevestele de le zvanta (chiar si pastori) sau ca unele soacre-si numesc nurorile "curve proaste" (fara nicio dovada ca sarmanele ar fi calcat vreodata stramb). E un joc teribil pentru putere: puterea de a impune intelegerea doctrinei, puterea de a exclude, puterea de a merge la amvon oricand, puterea de a dicta comportamente...
Ma opresc aici, ma doare inima.
Ano dragă, ştiu că nu e uşor, dar te invit să continui. Apropo de punctul tau 3, blogul meu îşi propune tocmai să construiască o comunitate unde adevărul nu poate fi ocolit. Chiar dacă doare...
RăspundețiȘtergere@Comentariul 2
RăspundețiȘtergereDin expunerea facuta totusi nu am gasit idei care sa sustina asertiunea: "calitatea de membru simplu al unei biserici in functie de "rezultate"". Evident ca toate acestea in contextul unei abordari cantitativiste.
Nu stiu la a cui expunere te referi. Pentru fenomenul coreean poti usor gasi toate informatiile relevante pe internet, inclusiv un articol din Christianity Today din 1973 in care se relata cum ca "in many an early Korean church, particularly in the north, personal evangelistic witness was almost as much a requirement of church membership as public profession of faith. 'You say you love the Lord Jesus Christ,' the pastor would gently say to the candidate, 'but how do we know you love him if you do not show it by bringing someone else to him?'" Cit despre exponentul romanesc, e suficient sa intrebi in stinga sau in dreapta.
RăspundețiȘtergere"Majoritatea membrilor si conducatorilor AZS au are aceasta obsesie a cresterii numerice"..."Acum adventistii sunt inculti si mandri de asta" ..."Ce fac adventistii din Romania" etc
RăspundețiȘtergereFrumoase generalizari...sau poate ai vreo statistica si nimeni nu stie de ea. Daca nu...este incorect sa formulam astfel.
Desigur exista batrani de 70 de ani care gandesc asa despre Kant si sigur n-au citit asa ceva ca n-au facut mai mult de 4-8 clase (ca majoritatea batranilor), exista si unii care vad succes doar in a-i converti pe altii la adventism (lucru nesolicitat de Dumnezeu) dar chiar sa-i bagam pe toti adventistii in aceasi oala...
Poate un pic de realism nu strica...sau macar sa ne lipsim de generalitati. Cine are interes poate studia de unde vin generalizarile si ce inseamna de fapt "toata lumea vorbeste", multi mi-au spus ca" etc
Cresterile numerice sunt urmate, invariabil, de "scaderi numerice". Fie ca la x botezati excluzi un numar cel putin egal cu x de membri, fie ca aceiasi x membri noi pleaca ei singurei cand apare deziluzia, pe care nu vrem nicicum sa ne-o asumam. E de vina Satana pentru asta sau omul ca a fost slab (nu zic nu) si, auzi tu pretentie, voia sa-L vada pe Isus in cei care ingroasa randurile la templu in fiecare saptamana. Pai nu i-am spus noi de la inceput ca tre' sa se uite la Domnul, nu la noi?
RăspundețiȘtergereNu am inteles niciodata de ce atata emfaza pe "gata cu porcul? si sigur ai lasat tigarile? si... o cafeluta ici, colo, nu se mai intampla, nu? promiti? pe cuvantul tau? stii tu, noi, adventistii, reforma sanitara, etc... plus ca la noi nu merge cu minciuna." Lista e prea lunga. Mi se pare doar mie sau indemnul era "Botezati-i si invatati-i". Nu sunt de ce, dar pentru mine asta nu inseamna ca omul care urmeaza a fi botezat trebuie sa stie totul, ca la carte si sa faca totul, tot asa. La urma urmelor cati dintre cei din comitetul care examineaza nu se lupta ei insisi cu unele stransori de care vechile obiceiuri inca nu-i slabesc? Si, la urma urmelor, "invatati-i sa pazeasca" exclude exemplul personal? Lupta mare pentru unul care paseste intr-o biserica precum BAZS, cu "standarde inalte", este tocmai aceea de a se debarasa de "idolii" care au potolit in trecut, cel putin pe moment, foamea interioara dupa mai mult. Cum oare, in afara de "aia nu, cealalta nu" ii ajutam pe cei noi sa invete vietuirea sanatoasa care atinge toate dimensiunile fiintei? Ii "invatam" - teoretic - ceea ce majoritatea afla ei insisi din dorinta de a-si raspunde la intrebari. Dar adevaratul test este cand noul convertit vine sa-ti impartaseasca luptele si framantarile de "dupa" apa botezului, pe care se astepta sa nu le mai aiba, pe care visa ca le-a lasat in bazin odata cu vina vietii trecute. Tocmai predilectia noastra de a da cu teoria acolo unde e nevoie de impreuna simtire si sfat intelept, dobandit printr-o umblare personala cu Isus, este cea care ne "costa suflete".
Recunosc faptul ca al doilea pacat este tendinta de a arunca in bazin pe oricine spune ca ar vrea - desi nici el nu-i sigur, numai pentru ca ne-am plictisit sa avem baptisteriile goale si asta suna - nu fara rost - a chimval zanganitor... pentru urechile lumii, ale Domnului, dar si ale noastre. Ce nu facem bine?
"Castigarea de suflete" suna deja de mult timp fals si nu, nu ar trebui sa fie un scop in sine. Nu stiu de ce, dar mi-ar placea daca s-ar numi mai bine "cucerirea de suflete", tocmai pentru ca noi am distorsionat atat de mult intelesul. Pentru ca asta face Isus pentru cei care se intalnesc cu El, ii cucereste, iar pentru El niciun suflet nu este un simplu numar in registru care poate disparea chiar mai repede decat a fost scris.
Am ajuns sa cred ca scopul Evanghelizarii este pierdut tocmai in evanghelizari. Cuantificam succesul prin cati au ridicat mana ca vin la clasa de botez. Adevaratul succes este insa acela de a fi ridicat intrebari - nu certitudini absolute, nici maini - in mintea celor care te vad, prin felul tau de a fi, diferit, autentic. Succes este cand oamenii zaresc in tine ceva ce n-au cunoscut inainte indiferent daca ajung in registru - pe bune - sau daca nici nu vin la biserica ta vreodata. Evanghelia inseamna sa-ti iubesti aproapele suficient incat sa stie ca esti... aproape intr-o lume a distantelor. Aproape sa asculti, aproape sa vorbesti cand e nevoie, aproape doar sa taci si sa fii acolo. Dar, ce spun eu, noi n-avem timp de asta pentru ca e gata secerisul si trebuie sa iesim in lan cu... secera.
Plus ca a trai Evanghelia ia mai mult timp decat doua saptamani in timpul iernii de fiare, Sabat si bau-bau, cand nu suntem ocupati nici cu pamantul, nici cu concediile.
Asa se intampla cand pornesti la lupta cu registrul, in loc de Scriptura si cand predici o doctrina in loc de o Persoana. Si cand, de fapt, nu-ti pasa cu adevarat de oameni, desi te crezi pasionat de mantuirea lor. Mantuirea oamenilor nu ne revine noua. Noua ne revine vestirea. Atat. Dezamagire, stiu...
@Anonim: Perfect de acord cu tine. Si eu urasc "zice lumea" sau "asa am auzit". Dar, daca tot ceri o statistica prin care sa ti arate ca ESTE asa, sper ca esti pregatit sa oferi tu una din care sa intelegem cu totii ca este ALTFEL.
RăspundețiȘtergereEu m-as bucura daca in biserica ar mai fi zelul pentru cunoastere specific "poporului Cartii". Si daca zelul asta ar include Cartea si orice invatatura sanatoasa. O problema mare in mintea adventistului este anxietatea pe care o resimte ori de cate ori i se naste in minte o intrebare. Isi iteste capul intrebarea, poc una! Si stim cu totii ca intrebarile nu se rezolva asa.
Hai sa formulam altfel, poate asa iti place mai bine: Multi - dureros de multi - adventisti sunt inculti. Unii de teama sa nu se confrunte cu intrebari fara raspuns. Altii de teama de a nu gasi raspunsuri la intrebari. Altii se ascund - nefacand nicio cinste prin asta Evangheliei sau bisericii lor - dupa Evanghelie insasi, motivand ca "timpul e scurt" si asta e tot ce trebuie sa facem in aceste vremuri. Unii isi modeleaza credinta si cunostinta - in mod trist, foarte trist - doar dupa ce zice popa (incercand in acelasi timp sa nu observe ce face popa) - da, si la noi. Iar altii pentru ca, nu-i asa, fara nicio deosebire de bisericile mari si de traditie, si adventistii vin la slujba pentru ca au impresia ca simpla prezenta garanteaza ceva, desi n-ar recunoaste asta.
M-as multumi daca adventistii nostri ar citi macar Biblia. Dar ma tem ca aici statisticile chiar spun ca exista o scadere a interesului.
As avea un mesaj pentru cei care vin la biserica sa se hraneasca intelectual si spiritual pentru inca o saptamana: Nu traim in Evul Mediu! Biblia este intr-o limba pe care o cunoasteti. La fel multe alte carti bune care nu exclud Biblia si pe care Biblia nu le exclude. A pune intrebari nu este un pacat. A te preface ca esti multumit cu ce nu esti insa, e un pacat. Sau a te multumi drept hrana spirituala cu predica de la 11 si cu vreun program muzical despre al carui mesaj la sfarsit stim cam atat: a fost frumoooos!... iar un pacat.
Poate nu toti adventistii sunt inculti. Slava Domnului, cred ca sunt multi oameni luminati printre noi. Dar, da, suntem o subcultura (cum auzeam afirmandu-se la Oameni si perspective saptamana trecuta) si pentru faptul ca ne temem de cunoastere. Iar asta e un si mai grav pacat pentru ca suntem creati pentru cunoastere.
Nu stiu cati intelectuali vor pasi intr-o biserica in care au putin in comun cu membrii in afara de Biblie. Adesea, pentru ca sa ajungi la Biblie si la Isus, tebuie sa construiesti pe ceva. Iar noua ceva-ul acela ne lipseste.
Suntem inculti pentru ca interpretam gresit indemnul de a ne pregati pentru vremea sfarsitului. Noi traim intr-o nerabdatoare iminenta a sfarsitului. Ne trezim dimineata si, mai mult sau mai putin, ne uitam pe geam sa vedem daca nu se arata norul. Cunosc adventisti mai morocanosi decat semenii lor tocmai pentru ca norul nu vine. Se roaga "Doamne, de ce nu vii odata?" Iar viata lor reflecta o dizarmonie neplacuta cu lumea, care nu gaseste inca rezolvare si care se traduce in viata de zi cu zi drept o "acreala" pe care nimeni nu o gaseste atragatoare. Unde o fi proverbiala bucurie a mantuirii care ar trebui sa "indulceasca" asteptarea?
In cer vom avea o vesnicie sa invatam, nu? Prin urmare, de ce sa nu incepem de pe acum? Macar pentru ca invatand creierul nostru devine senil intr-un ritm mai lent, iar noua, adventistilor, ne place sanatatea. Iar pentru asta, draga anonim, chiar sunt statistici.
@ Pseudo: Și eu cred că ne ascundem sub ideea „uită-te la Domnul, nu la mine”. Așa cum spuneam, Hristos trebuie să fie recunoscut în trupul său, asta fiind esența evanghelizării. „Cucerirea de suflete” ar fi perfect de nu ar trimite și la cruciade, nu doar la seducție.
RăspundețiȘtergereCatre celalalt Anomin:
RăspundețiȘtergereNu am statistici la indemana care sa sustina afirmatiile mele. Pe de alta parte, am mers in foarte multe biserici adventiste din Romania si realitatea celor pe care le-am afirmat (fara a a avea un studiu stiintific in spate) m-a lovit. N-am nicio pretentie la cultura de la batranii care au facut 4-8 clase, si nici de la cei care nu au timp sa citeasca/sa se instruiasca pentru ca trebuie sa munceasca pentru ca sa-ti tina copiii. Dar, e trist sa vezi multi pastori inculti, e trist sa vezi tineri care nu citesc mai nimic (pardon, citesc subtitrarile de la filme).
Nu vreau sa relatez zeci de situatii care m-au lasat de-a dreptul "masca", situatii in care m-am intrebat ce se intampla cu biserica asta (intr-o biserica ce se mandreste ca are cei mai multi intelectuali din conferinta in care se afla, mi s-a spus sa am grija ce vorbesc, ca deranjez - culmea, dupa cateva luni, a venit unul din "greii" de la Cernica, a spus aceleasi lucruri ca si mine si nimeni n-a indraznit sa-l contrazica).
E de ras, e de plans...