duminică, 13 decembrie 2009

Erezie, fără ghilimele

Fără să fie prea doctă sau riguros academică, prezentarea de ieri reaminteşte cîteva lucruri semnificative. De exemplu, că recunoaşterea contradicţiilor existente în textul biblic nu e un lucru nou. Origen inventaria (în prima jumătate a secolului III) multe dintre ele, oferind şi o soluţie cît se poate de sănătoasă (deşi marcată de dualism neoplatonic), care scandalizează astăzi pe mulţi: "Adevărul spiritual a fost adesea păstrat, am putea spune, în falsul material." De aici şi recursul la alegoreză.

De asemenea, traduc şi fragmentul citat din Kevin Lewis: "Există modalităţi mai bune, mai legitime şi mai puţin blasfemiatoare decît aceasta (literalismul) de a susţine că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu. Trebuie să recunoaştem Cuvîntul fără erezia divinizării fiecărui cuvînt din Scriptură, ca şi cînd ar fi căzut din cer ca expresie desăvîrşită a gîndirii lui Dumnezeu. În această lume a scepticismului, nevoia de certitudine este mai dăunătoare credinţei noastre decît ne putem imagina. Ne îndepărtează de credinţă, oferindu-ne convingeri scrupuloase, care nu se pot mulţumi cu promisiunile lui Dumnezeu, ci reclamă necontenit raţionamente, dovezi şi garanţii cu precizie ştiinţifică." Literalismul este o formă insidioasă de idolatrie.

2 comentarii:

  1. Amice, Lewis se contrazice, în opinia mea, în timp ce încearcă să exprime subtilităţi. Dacă ar fi dat vreun exemplu, ca să ştiu ce numeşte el literalism, poate m-ar fi liniştit, dar cum acesta dezavuează convingerile şi certitudinile, ca şi cum textul ar fi un simplu pretext pentru afirmarea dubiilor şi originalităţilor noastre, sau ca şi cum singurul lucru care contează este să avem şi noi pe marginea cui să glosăm, exprimarea lui sforaitor-aforistică nu mă încântă. La prima vedere, se bate cu fundamentalismul "ineranţei", dar în realitate, eu simt că se bate cu ideea că poţi avea încredere deplină în mesajele Bibliei.
    Ştii foarte bine că nu sunt un literalist. Dar toţi liberalii adevăraţi cu care m-am întâlnit m-au etichetat drept literalist şi fundamentalist.
    "Literalismul este o formă insidioasă de idolatrie."
    Adevărul afirmaţiei se păstrează şi dacă schimbi o singură literă (fiindcă tot nu contează litera): "Liberalismul este o formă insidioasă de idolatrie."

    Să ai sărbători şi nesărbători fericite ! Mulţi ani cu sănătate la toţi !

    RăspundețiȘtergere
  2. Profesore, o să zic o singură dată un lucru pe care am tot amînat să ţi-l zic: îţi stă bine, chiar mult mai bine, în postura de exeget - atît de bine încît ar merita să renunţi la cea de apologet. În primul rînd pentru că pierzi prea uşor inimile celor pe care îi combaţi (adesea dintre fraţii tăi). În al doilea rînd, pentru că eşti pur şi simplu folosit de cei cu minte mai puţină, dar pretenţii mai mari (nu e cazul aici).

    Dar acum, despre citatul nostru. Puţin mă interesează dacă domnul Lewis este liberal (oare ce înseamnă "liberal"?). La fel, puţin mă interesează că liberalismul ar fi "o formă insidioasă de idolatrie" (observaţia grafemică nu ţine loc de argumentaţie). La noi tronează aproape inatacabil un literalism găunos, iar Lewis are pur şi simplu dreptate (te-am auzit chiar pe tine adesea spunînd ce spune el). În plus, nevoia de certitudini, oricît de ieftine, este o marcă a infantilismului - relaxare în certitudini moştenite sau de împrumut. Lewis militează pentru convingeri izvorîte din lupta personală, continuă cu limitele textului, nu pentru relaxarea în vag şi iluzoriu.

    RăspundețiȘtergere