'44 şi '88

Cînd mă gîndesc la 1844, îmi amintesc că a fost anul naşterii unora precum Paul Verlaine ("Votre âme est un paysage choisi", din care s-a născut o celebră pagină din muzica lui Debussy) şi Anatole France ("Nu ştim ce să facem cu viaţa asta scurtă, dar ne dorim o alta care să fie eternă"). Sau al altora, precum Sarasate, Rimsky-Korsakov şi Charles-Marie Widor - cît de frumoasă e lumea în care există cele 10 simfonii pentru orgă ale lui Widor! Sau al lui Julius Wellhausen, Friedrich Nietzsche şi Karl Benz - acestuia din urmă epoca noastră îi datorează poate mai mult decît primilor doi (puţini sînt interesaţi de teologie sau filozofie, dar toţi conducem maşini).

Că veni vorba de autoturisme: 1844 este anul perfecţionării şi patentării procedeului de vulcanizare a cauciucului pus la punct de Charles Goodyear (se prea poate să aveţi numele lui inscripţionat pe pneurile de la maşină). Trecînd la domeniul tehnologiilor de comunicare, 1844 este anul primei implementări a telegrafului lui Morse (cîte vieţi au fost salvate oare cu ajutorul "punctelor" şi "liniilor" pictorului Samuel Morse?). Iar dacă vorbim despre religii, 1844 este primul an din calendarul bahá'i (templul bahá'i de la Chicago este unul dintre cele mai frumoase edificii pe care le-am văzut vreodată).

1888 este anul crimelor din Whitechapel atribuite legendarului Jack Spintecătorul; anul înregistrării mărcii Kodak şi al comercializării primului aparat de fotografiat omonim; anul înfiinţării National Geographic Society şi al publicării primului număr din National Geographic; anul apariţei primei ligi profesioniste de fotbal; anul inaugurării Ateneului Român. În timp ce adventiştii reinventau gaura de la macaroană, Bertha Benz făcea, fără ştiinţa soţului ei şi împreună cu doi fii adolescenţi, primul drum lung cu maşina (ceva mai bine de 100 km); Gauguin şi van Gogh împărţeau pentru vreo două luni aceeaşi casă din Arles (episod care s-a soldat cu o celebră automutilare); iar Heinrich Neuhaus, autor al celei mai populare cărţi despre arta pianismului şi îndrumător al unor talente de rangul lui Sviatoslav Richter, Emil Gilels şi Radu Lupu, abia se năştea.

Adventismul e doar o picătură într-un ocean. Dacă adventismul e în vreun fel "răspunsul lui Dumnezeu la problemele spirituale ale lumii", atunci Dumnezeu e un idiot.

PS Adaug două citate savuroase din lecturi/audiţii recente: "Anticatolicismul a fost întotdeauna pornografia puritanului", din binecunoscutul eseu The Paranoid Style in American Politics al lui Richard Hofstadter (lectură obligatorie pentru orice apocaliptic); şi "To search for perfection is all very well / But to look for heaven is to live here in hell" ("Să cauţi perfecţiunea e de înţeles / Dar a tînji după cer e un iad pămîntesc") din Sting.