Lui Edi, pe un alt divan

De ce să numim "teism" ceea ce e de fapt, în cele mai bune cazuri, deism? Doar pentru a echivoca în speranţa îmblînzirii credincioşilor? E adevărat că ştiinţa e, în esenţă, căutare de Dumnezeu. Dar că l-ar fi găsit sau că Dumnezeul pe care îl adulmecă ştiinţa ar semăna cu dumnezeul teist e o enormitate. Newton respingea, din cîte ştim, trinitatea şi supranaturalul. Iar unul dintre cei mai importanţi exponenţi contemporani ai consilienţei (chiar titlul unei cărţi din 1998), E. O. Wilson, se declară "deist provizoriu" şi opinează (sublinierile mele):

The predisposition to religious belief is an ineradicable part of human behavior. Mankind has produced 100,000 religions. It is an illusion to think that scientific humanism and learning will dispel religious belief. Men would rather believe than know... A kind of Darwinistic survival of the fittest has occurred with religions... Religious practices confer biological advantage. The mechanisms of religion include (1) objectification (the reduction of reality to images and definitions that are easily understood and cannot be refuted), (2) commitment through faith (a kind of tribalism enacted through self-surrender), (3) and myth (the narratives that explain the tribe's favored position on the earth, often incorporating supernatural forces struggling for control, apocalypse, and millennium). The three great religion categories of today are Marxism, traditional religion, and scientific materialism... Though theology is not likely to survive as an independent intellectual discipline, religion will endure for a long time to come and will not be replaced by scientific materialism ([which is, by the way] the only worldview compatible with science's growing knowledge of the real world and the laws of nature).

Apoi, umanismul renascentist căuta tocmai unitatea cunoaşterii printr-o întoarce la sursele clasicităţii - exact ceea ce spui că-ţi doreşti. Tocmai umanismului îi datorăm "absolutele" Declaraţiei de independenţă - ghilimelele fiind obligatorii, măcar pentru motivul că părinţii fondatori vorbeau despre egalitate înainte de, spre exemplu, abolirea sclaviei. Mai mult, îi interesa de fapt dreptul la revoluţie (care este, într-adevăr, "întoarcere"). Acestuia îi rezerv, cu destule rezerve, epitetul "absolut" :)

PS Pentru că ai pomenit Balaurii lui Carl Sagan (şi apropo de revoluţii), ai citit Up from Dragons (2002)? Unul dintre autori e fiul lui Carl, Dorion. Long live Freud! :D