Abuzul spiritual

În măsura în care afectează imaginea noastră despre Dumnezeu, orice formă de abuz are o componentă spirituală. Dar există şi forme specifice de abuz spiritual care pot fi întîlnite în cadrul sistemelor religioase. Evident, toate au de a face, în esenţă, cu satisfacerea nelegitimă a unor nevoi care pot fi legitime, cu abuzul de putere.

Iată cîteva caracteristici ale unei biserici abuzive:

• nu permite întrebări sau critici;
• nu are mecanisme funcţionale de responsabilizare a liderilor;
• pune accent disproporţionat pe imagine;
• manipulează, şantajează şi caută să se impună cu orice preţ;
• reclamă loialitate şi izolează social;
• acţionează fără transparenţă;
• răstălmăceşte scriptura pentru a-şi promova interesele;
• susţine că liderul are întotdeauna dreptate;
• duce la pierderea identităţii personale;
• pretinde supremaţia asupra oricărei alte biserici.

Lista poate continua. Veţi găsi aici mult mai multe semnalmente ale abuzului spritual. Atrag atenţia în mod special următoarele:

• criteriul de selectare a liderilor din palierele inferioare este docilitatea;
• incompetenţa teologică a liderilor;
• intruziunea în viaţa privată a membrilor.

O comparaţie cu modelul biblic de viaţă eclesială veţi găsi aici. Despre implicaţiile profunde ale abuzului spiritual şi soluţiile de regăsire a libertăţii - cu o distincţie extem de utilă între doctrină şi mentalitate - vorbeşte acest articol. Iar un site comprehensiv şi elegant, unde puteţi citi de exemplu despre anorexia religioasă (subiect pe care acest studiu este lectură obligatorie), este chiar spiritualabuse.com.