Dumnezeu progresistul

Comentînd în marginea unei afirmaţii a profesoarei Marciana Popescu ("Dumnezeu nu este un dumnezeu fundamentalist"), Sertorius, o mai veche cunoştinţă virtuală, apelează la imaginea lui Dumnezeu ca judecător pentru a susţine contrariul - a se vedea ediţia emisiunii Oameni şi perspective dedicată fundamentalismului religios. Nu cred că Sertorius Îl descrie pe Dumnezeu ca fundamentalist pentru a susţine astfel validitatea fundamentalismului printre noi, oamenii. Chiar şi aşa, mi se pare că a încerca să lipim eticheta de "fundamentalist" pe Dumnezeu este o impietate.

Fundamentalismul este intoleranţă bazată pe un miraj hermeneutic. În vecinătatea unui text autoritativ, oamenii religioşi uită adesea că accesul la orice text, inclusiv la textele sacre, presupune fără doar şi poate un travaliu interpretativ, şi că acesta nu se desfăşoară legitim decît sub semnul provizoratului. Fundamentalistul nu acceptă umilinţa pe care o reclamă confruntarea cu textul. El vrea răspunsuri, nu şi mai multe întrebări. El formulează dogme, fiind incapabil să tolereze distanţa pe care Dumnezeu o ia faţă de lume chiar prin intermedierea textului. El vrea să fie sigur, pentru că are oroare de dileme.

Or, în materie de hermeneutică, Dumnezeu pare mai curînd umil acolo unde noi nu sîntem. Se dă pe mîna literei, ştiind prea bine că Duhul este mai greu de prins. Preferă să nu spună totul dintr-o răsuflare, acceptînd că noi, oamenii, nu putem pricepe decît într-un îndelungat proces cumulativ. Iese El Însuşi, în Hristos, din sulul cărţii şi ne arată că a interpreta corect nu înseamnă a avea certitudini, ci dragoste.

Dumnezeu este un progresist, încurajînd şi susţinînd creşterea, noul, uimirea. Şi practică toleranţa, căreia noi îi spunem, aproape urît şi infinit frumos, "condescendenţă" divină. Iar a asocia, cum face Sertorius, intoleranţa fundamentalistă, în care nu este nimic just, cu ideea de dreptate, mai ales cu dreptatea divină, este o elucubraţie. Dumnezeu nu este semenul care mă arde pe rug pentru că nu-i accept ideile. Dumnezeu este Viaţa care mă abandonează pentru că aleg obstinat moartea, Duhul care mă părăseşte pentru că ţin mai mult să am dreptate decît să fac dreptate, adică să iubesc.

Fundamentalismul este pentru oameni mici. Dumnezeu nu este nici mic, nici om.