Pentru adventiştii (foşti sau actuali) încă scandalizaţi de plagiatul din opera lui EGW, acest
articol-recenzie al lui Cristi Rogozanu e lectură obligatorie. Subscriu integral (poate nu ştiaţi) la punctul lui Hennig de vedere (ilustrat magistral de Luther Blissett).
Poli, de ce sunt scandalizati actualii adventisti de plagiatul din opera lui EGW? Ce-i asa de greu sa redai citatul cu ghilimele?Putem vorbi de plagiere si-n vremea ei?
RăspundețiȘtergereN-am vrut să sugerez că eu aş lipi eticheta de plagiat pe scrierile lui EGW, dimpotrivă. Dar nici nu am nimic cu termenul în sine. Am făcut pur şi simplu referire la acuzaţia vehiculată de unii care abia acum încep să vadă cum funcţionează de fapt inspiraţia.
RăspundețiȘtergereNu e deloc greu să pui ghilimele şi să dai referinţe (chit că nici azi nu le vine tuturor la îndemînă). Numai că orice autor face asta în funcţie de uzanţa timpului. A fost o vreme, multă vreme, în care standardele nu erau aşa de exigente ca astăzi. Ideea de copyright e o invenţie recentă (apărută în Anglia la începutul secolului XVIII - dreptul de autor expira după doar 14 ani - şi se referea strict la dreptul de retipărire). În forma actuală, e un fenomen de secol XX.
Cartea lui Hennig arată tocmai fluiditatea noţiunii de drept de autor şi modul în care au înţeles o mulţime de autori să folosească textele altora. În acest context, EGW nu este excepţia incriminabilă, ci norma discutabilă.
Problema principală este definirea noțiunii de plagiat:
RăspundețiȘtergere1)orice idee care nu a fost concepută de autor
2)orice enunț care a fost preluat parțial dintr-o sursă terțe fără semnele necesare(ghilimele)
3)orice enunț care a fost preluat integral dintr-o sursă terță fără semnele necesare
Mulți, DOAR atunci când este vorba de scrierile lui Ellen G. White consideră noțiunea de plagiat ca fiind egală cu var. 1).
Dacă ar fi așa, atunci înseamnă că nu există nimic original pe pământ, iar totul reprezintă doar plagiat(de la Satana, de la îngerii lui sau de la DUHUL SFÂNT).
EGW era criticată că unele din ideile sale au fost preluate dintr-o sursă terță(vezi Walter Rea - White Lie sau articolele lui Dirk Anderson) fără a indica semnele necesare(sau o Bibliografie, deși acest lucru nu se obișnuia pe atunci).
Alți critici(dar și cei mai-sus-menționați) aduc învinuire faptului că EGW citea anumit e cărți apoi spunea: „DOMNUL MI-A SPUS”.Aici este vorba de o înțelegeră greșită a Revelației.
Să nu uităm că Pavel citează din Epimenides și Aratus, iar un Psalm(nu știu acum numărul) ar fi ”preluat” din literatura canaanită(voi detalia asta pe blog, când voi putea).
Dumnezeu inspiră chiar și oamenii neinspirați, spre Slava Sa!
RDM, spor la blogarit. Daca nu ma insel insa, sint cazuri in care EGW intra si la definitiile 2 si 3.
RăspundețiȘtergereMultumesc!Cât despre pct. 2) și 3), aici întâlnim cazurile când EGW a copiat cuvintele istoricilor, în Tragedia Veacurilor(acest lucru a fost semnalat însă pe o prefață din cca. 1880
RăspundețiȘtergereDe notat că, acum, Tragedia Veacurilor citează toate sursele.
Oricum, spusele lui Hennig sunt perfect aplicabile, ținând cont de situația criticilor lui EGW(spre ex. Dudley M. Canright - care, folosind copy&paste a lansat o carte cu același titlu(„Biblia din Ceruri” de D.M. Canright - de comparat cu „Biblia din Ceruri” de Moses Hull).