Fricţiuni teologice II

Încep această a doua rundă de "fricţiuni teologice" cu o reacţie la nişte remarci ale lui Florin Lăiu. Spune dom' profesor: "dacă cineva vrea să confunde necurăţia fizică şi necurăţia rituală, este liber să o facă". Vreau să ştiu şi eu care e diferenţa - mai precis, ce este aceea "necurăţie fizică". Pentru că, pe de o parte, Florin recunoaşte absenţa unei diferenţieri terminologice in codul mozaic; iar pe de alta, nu pot să pricep cum, de exemplu, necurăţia genitală (a femeii la ciclu sau a bărbatului după o poluţie nocturnă) nu intră la categoria "necurăţie fizică", deci etern valabilă. Apropo de precedente "pre-mozaice", pasajul din Geneza 31:34-35 trădează vechimea tabuului - pasaj cu atît mai savuros cu cît, în limbajul Vechiului Testament, şi idolii sînt o "necurăţie", iar la Ezechiel (36:17) "spurcăciunea unei femei în timpul necurăţiei ei" devine paradigmatică pentru apostazia idolatră a lui Israel. Să mai adaug că Noul Testament "menţine porunca", deşi nu o "reconfirmă"?

Am folosit mai sus, vorbind despre impuritatea genitală, tocmai raţionamentul lui Florin cu privire la cărnurile necurate. Dacă Florin are dreptate în privinţa ultimelor, atunci ar trebui să susţină şi perpetuitatea celei dintîi. Eu unul - vă aduc aminte - le resping, pe baza teologiei Noului Testament, în egală măsură.

Dom' profesor "o comite" cu totul neaşteptat cînd vine vorba de invocarea lui Petru, cel din 1 Petru 1:14-16, în sprijinul tezei sale cum că trebuie să deosebim şi astăzi între animale curate şi necurate. Spune Florin: "Aici apostolul citează din Legea lui Moise, cu referire la distincţia dintre cărnuri curate şi necurate, aşa cum apare în concluzia capitolului 11 din Levitic, care legiferează aceste interdicţii (v. 44-47)." Şi: "Aceeaşi injoncţiune se repetă în Lev 20:25-26." Uluitor! Chiar să fi uitat Florin că acestea nu sînt singurele contexte în care apare porunca "fiţi sfinţi"? Leviticul 19:2 (singurul pasaj din LXX identic cu 1 Petru 1:16) spune şi el "fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt"; iar contextul este acela al purităţii relaţiilor sexuale (capitolul anterior) şi (imediat după) al respectării poruncilor a cincea, a patra şi a doua din decalog. Leviticul 20:7 are şi el aceeaşi injoncţiune, contextul fiind acela al condamnării spiritismului (vezi şi 20:26-27) şi, ulterior, al unor aplicaţii specifice ale unor porunci din decalog (a cincea şi, in extenso, a şaptea). Iar Numeri 15:40 spune "fiţi sfinţi" tocmai după ce a decretat purtarea de ciucuri cu fir albastru la colţurile veşmintelor (terminologia lui Cornilescu)!

De altfel, Petru ne spune el însuşi foarte limpede la ce se referă. Chiar în versetul 14 vorbeşte despre "pofte" - care în mod cert nu sînt culinare (vezi 1 Petru 2:11...; 4:1-4). Puritatea pe care o propune este "prin Duhul" şi întru dragoste (1 Petru 1:22). Lucrurile de lepădat sînt răutatea, vicleşugul, prefăcătoria, pizma, clevetirea (1 Petru 2:1) - acestea spurcă. Conştiinţa este cea care trebuie să rămînă curată (1 Petru 3:16.21), lucru care nu se realizează ferindu-te de un soi de carne sau altul, ci prin antitipul mîntuitor al botezului (adică prin credinţa dătătoare de viaţă în mijlocirea Fiului), care nu este "o curăţire de întinăciunile trupeşti" (tot 1 Petru 3:21). Nu găsesc nicio urmă de referinţă la alimentaţia kosher în 1 Petru.

Dom' profesor, nota 2 la exegeză! :)