Mezii şi perşii

Puteţi clicui (da, cuvîntul există în limba română, chit că e un arhaism care nu are nimic de a face cu mouse-ul de la computer) pe oricare dintre link-urile de mai jos - de preferinţă pe toate. Faceţi cîte o căutare în pagină după cuvintele "Medes" şi "Media". Veţi vedea că toate cele cinci texte antice listate dau mărturie despre existenţa în istoriografia antică a unui imperiu med, inclus ca al doilea într-o succesiune de mari imperii ale lumii şi distinct faţă de imperiul persan.

1. Al IV-lea oracol sibilin, datat în jurul lui 200 î.e.n.
2. Cronica romană a lui Velleius Paterculus, ce conţine un citat (glosă?) relevant, atribuit unui oarecare Aemilius Sura, datat de majoritatea cercetătorilor la începutul secolului II î.e.n.
3. Istoriile lui Polybius, care scria în a doua jumătate a secolului II î.e.n.
4. Antichităţile romane ale lui Dionysios din Halicarnas (a doua jumătate a secolului I î.e.n.).
5. Istoriile lui Tacitus (după 70 e.n.).

Mai mult, Isaia 13:17 şi Ieremia 51:11.28 vorbesc despre mezi ca învingători ai Babilonului. În Isaia 44-45, Cirus apare doar ca restaurator al Ierusalimului şi al templului evreilor (intersant, nu doar al acestuia din urmă - vezi Isaia 44:28), nu ca învingător al babilonienilor. Apropo, Isaia 13:19-22 este o profeţie falsă - Babilonul era încă un oraş înfloritor în timpul lui Alexandru Macedon, devenind o ruină abia în secolul următor. Iar Ieremia 50:8; 51:6.45 oferă motivul reluat în Apocalipsa, unde Roma e oraşul care îşi aşteaptă pedeapsa şi trebuie abandonat.

Prin urmare, nu e deloc nejustificat a vedea în porţiunea aramaică a lui Daniel o succesiune de imperii care îi disjunge pe mezi de persani, terminîndu-se în epoca elenistă. O asemenea interpretare dă seama şi de confecţionarea figurii legendare a lui Darius Medul. Contextul intelectual antic e mai important în investigaţia noastră decît istoriografia modernă.

Dar, şi mai important pentru exegeza adventistă, anul 457 î.e.n., despre care am arătat pe îndelete că nu are nimic de a face cu viziunea din Daniel 8, este departe de a fi data certă a debutului reconstrucţiei Ierusalimului. Cronologia lui Ezra-Neemia nu este deloc clară; nu putem stabili fără dubii că Ezra 7 se referă la Artexerxe I, şi nu la Artaxerxe al II-lea (vreo 60 de ani diferenţă), iar decretul citat (Ezra 7:12-26) vizează doar cultul templului de la Ierusalim şi administraţia iudaică; în fine, nu există nicio atestare extrabiblică a vreunuia dintre decretele din Ezra-Neemia. Prin urmare, matematica flamboaiantă desfăşurată de către adventişti pe baza dificilului oracol din Daniel 9 stă pe nisip. Nu doar finalul perioadei e nesigur (nu ştim anul exact în care evangheliile fixează crucificarea lui Isus), dar avem şi mai puţine certitudini cu privire la debutul ei. Că lui Daniel, oricine ar fi fost el, nu-i putea trece prin cap un mesia creştin sau un templu situat altundeva decît la Ierusalim, nici nu mai vorbesc.