Tehnologia auto-iluzionării

Trebuie că destui dintre voi citesc postările mele din ultimii doi ani (sau măcar pe cele din ultimele două luni) cu o doză considerabilă de mirare şi contrarietate: "nu e posibil ca atîţia oameni respectabili pe care îi cunosc să fie orbi şi să-mi fi vîndut ani de zile gogoşi"; "cum să creadă milioane de oameni timp de mai bine de un secol şi jumătate într-o iluzie?"; "am citit Biblia de atîtea ori, e cu neputinţă să nu fi văzut pînă acum tot ce îmi arată Poli şi alţii în Biblie" etc. Vreau să vă amintesc cîteva lucruri.

Adventismul nu este singura religie americană cvasi-creştină, cu rădăcini în revivalismul restauraţionist al secolului XIX, care a ajuns să aibă o prezenţă globală, oarece prestigiu social şi pînă la 20 de milioane de adepţi. Comparaţi istoria adventiştilor cu cea a mormonilor şi cu cea a martorilor lui Iehova. Asemănările ar trebui să dea de gîndit. Nu ştiu vreun adventist care să nu-l considere pe Joseph Smith un escroc. Ce bine ar fi dacă aceleaşi standarde intelectuale ar fi aplicate lui Ellen White! Nu e greu ca milioane de oameni să conserve şi să colporteze o iluzie. E mult prea uşor.

Eu unul nu pun la îndoială onestitatea celor mai mulţi cercetători adventişti ai Bibliei. Dar onestitatea nu ţine loc de competenţă, de o riguroasă verificare a presupoziţiilor hermeneutice, de o cultură cît mai vastă. E atît de uşor - mult prea uşor - să clădeşti o carieră pe faptul că se întîmplă să găseşti un public fidel căruia îi confirmi cît mai sclipitor opiniile. Iar amvoanele nu au fost niciodată o sursă credibilă de informaţie - e unul dintre lucrurile pe care istoria ni-l tot predă şi noi tot refuzăm să-l învăţăm.

Ştiţi care este cel mai important truc din arsenalul unui scamator, nu? Manipularea atenţiei publicului. E extrem de uşor - mult prea uşor - să ghidezi în aşa fel atenţia cititorilor Bibliei (prin tot felul de "studii" evanghelistice sau ale SS) încît să nu vadă mai nimic din ceea ce oferă de fapt textul. Martorii lui Iehova sînt la fel de sinceri ca adventiştii în credinţa lor. Numai că sinceritatea nu-i salvează nici pe ei.

Să opună rezistenţă ieşirii din iluzie este cel mai firesc lucru pe care îl face creierul uman. Nu uitaţi însă că din iluzie vin şi eu. Şi că am studiat îndelung chiar la şcolile iluziei. Adevărul, în ciuda reputaţiei de a fi nespectaculos, este cu adevărat eliberator. Chiar credeţi că o viaţă trăită fără ochiul totalitar al zeului deasupra, fără o imensă vinovăţie impersonală care să planeze asupritor peste lume şi care să reclame atîta sînge nu e frumoasă ori demnă? Am mai spus-o: morala nu începe decît cu moartea zeului. Cei care tot leagă moralitatea umană de "revelaţie" sînt nişte bezmetici.

Curaj. Religia e ca prima mea nevastă: cînd eşti cu ea, nu îţi imaginezi cum ai putea fi fără ea; cînd ai scăpat de ea, te minunezi că ai putut vreodată trăi cu ea.