Homines inertes, effeminati

Ultima ediţie a emisiunii Oameni şi perspective propune o discuţie interesantă despre politică (înţeleasă şi în sensul larg de "viaţă publică") şi biserică, ba chiar despre politica din biserică. Marius şi Edi au amîndoi distanţa necesară de adventismul instituţional românesc pentru a spune anumitor lucruri pe nume. Este invitat la dezbatere şi deputatul Dan Liga, neinteresant - probabil o calitate pentru un om politic.

Unul dintre reproşurile pe care Edi le face pastorilor români este acela că ar fi efeminaţi. Dacă înţelegem prin asta obedienţă, lipsă de iniţiativă, conservatorism şi imobilism, cred că putem fi, în general, de acord cu evaluarea lui. Sugestia (cel mai probabil glumeaţă) cum că una dintre cauze este faptul că figura marcantă a originilor adventismului a fost o femeie (E. G. White) nu are însă niciun merit. Însuşi Edi a menţionat că Ellen White nu a încurajat niciodată sus-numitele "virtuţi feminine" (evident, este vorba de stereotipuri frecvent infirmate de femei).

Poate că efeminarea trebuie pusă, dincolo de factorii biografici, în seama unei trăsături culturale româneşti pomenite, într-un alt context, în aceeaşi emisiune - bizantinismul. Cruciaţii Occidentului medieval au acuzat adesea efeminarea orientalilor - pasiunea lor pentru pompă, ceremonial, ierarhie, gustul pentru şiretlic, tihnă şi luxură, predilecţia pentru intrigă, birocraţie, nepotism. Cît despre bizantinismul românesc, a se reciti Caragiale (şi tatăl, şi fiul).