Fricţiuni teologice IV

Sensul triplei viziuni petrine din Fapte 10 este elucidat, printre altele, în trei pasaje legate de un acelaşi cuvînt: FA 10:20; 11:12; 15:9. Termenul comun la care mă refer este verbul diakrino, care înseamnă "a face deosebire", "a discrimina" (da, apare şi în 10:20, fiind tradus de Cornilescu prin apelul la un sens derivat - "a ezita", "a sta pe gînduri"). Morala viziunii cu animale necurate este că Duhul nu face nicio deosebire între evrei şi neevrei. Oricine "primeşte cuvîntul" (compară FA 2:41; 8:14; 11:1) primeşte şi botezul Duhului (FA 8:15-17; 11:15). Dumnezeu a deschis neamurilor "uşa credinţei" (FA 14:27).

Pînă aici, orice adventist ar fi de acord cu mine. Dar e nevoie să analizăm şi implicaţiile. Ce înseamna că "Duhul nu face deosebire"? Păi, să ne uităm un pic mai atent în povestea lui Petru. Adventiştii mi-ar spune grăbit (cum face profesorul Lăiu) că există două feluri de necurăţie - discul stricat cu "necurăţia fizică" şi "necurăţia rituală". Am dat deja suficiente motive pentru care această disociere este fără temei biblic şi cu totul confuză. Dar s-o acceptăm ad hoc. Cînd emisarii lui Cornelius ajung la Petru, el era găzduit în casa unui tăbăcar. Or, ştiţi foarte bine ce presupune această meserie - contactul permanent cu animale moarte. Tăbăcăria era o profesie necurată pentru evrei. Nu întîmplător casa evreului Simon era "lîngă mare". Şi totuşi, Petru - asemenea lui Isus - nu are probleme cu tabuurile rituale ale fariseilor.

Iope - oraşul fugii lui Iona, antitipul misiunii la neamuri - este pentru Petru scena unei lecţii noi. Duhul nu e mulţumit cu acceptarea celor care se expun "necurăţiei rituale". Duhul este antidotul pentru orice fel de necurăţie. Neamurile se deosebeau de evrei în primul rînd prin ignorarea întregului sistem de puritate rituală (unde intră şi "necurăţia fizică" a porcului). Iar Petru trebuie să înveţe lecţia categorică (are de trei ori aceeaşi experienţă extatică) a "deschiderii uşii credinţei" pentru cei care nu se construiesc identitar prin tabuurile animaliere din Legea lui Moise. Lucrul ăsta devine evident în decizia conciliului de la Ierusalim. Nişte creştini proveniţi din "partida fariseilor" (campionii purităţii de orice fel) ar fi dorit ca neamurile "să fie tăiate împrejur şi... să păzească Legea lui Moise" (FA 15:5). Asta ar fi însemnat efectiv că, pentru a deveni creştin, trebuia să devii mai întîi evreu. Care a fost decizia conciliară? "S-a părut nimerit Duhului Sfînt..." că neamurile puteau rămîne neamuri, respectînd doar regulile mozaice valabile şi pentru imigranţi (cf. FA 15:28-29). Printre acestea nu se regăsea şi tabuul privitor la carnea necurată.

Care a fost implicaţia ultimă a viziunii din Fapte 10? Petru a intrat "fără ezitare / discriminare" în casa unor mîncători de porc. Nici n-a apucat să termine de predicat, că Duhul i-a şi botezat. Iar predica poate fi citită (peste tot) în Noul Testament - nimic despre impunerea Legii lui Moise. Fapte 15 nu face decît să oficializeze instituţional "deschiderea uşii credinţei" de către Duhul Însuşi. Pînă la urmă, întreita viziune cu animale necurate este, printre altele, despre animale necurate.