Vă mai aduceţi, probabil, aminte de întîiul argument al d-lui Ispas în favoarea ideii că sulul din Apocalipsa 10 este profeţia lui Daniel - personalitatea şi talentul exegetic, alimentat de înclinaţii deiste, ale lui William Miller. Ei bine, am dat întîmplător zilele acestea pe internet de două texte care îngroapă definitiv acest argument. E vorba, în primul rînd, de două pagini (178 şi 179) din Evidence from Scripture and History of the Second Coming of Christ. About the Year 1843; Exhibited in a Course of Lectures a lui Miller însuşi, ediţia apărută la Boston în 1841. Din acestea rezultă cît se poate de clar că, pentru invocatul exeget, cărţile din Apocalipsa 5 şi Apocalipsa 10 sînt una şi aceeaşi - şi anume "cartea vieţii". În al doilea rînd, am putut răsfoi online o recentă biografie a lui William Miller, God's Strange Work: William Miller and the End of the World, semnată de David L. Rowe, profesor la Middle Tennessee State University (recenzia unui tînăr istoric adventist aici). Paginile 91-94 sînt extrem de instructive, mai ales prin aceea că demonstrează rolul major pe care l-a jucat nu deismul (abandonat de timpuriu) în formarea intelectuală a lui Miller, ci cariera lui de mason (toată cercetarea profetică a lui William datează de dinaintea lui 1831, anul în care a ieşit din lojă).
PS Am văzut, chiar în timp ce scriam, această ştire de pe Associated Press - apropo de ultima mea postare.
PPS Au apărut azi detalii suplimentare despre cazul Kiesle.
Niciodata n-am asezat cele doua tablouri unul langa altul: Nicodim si femeia din Samaria. Multumesc. Un interesant subiect pentru ziua de Sabat.
RăspundețiȘtergerePolihronule, vreau sa stiu mai multe:
RăspundețiȘtergereW.Miller este cel care explica Cartea lui Daniel (si cele 2300 zile-ani)?
De ce a iesit din loja?
Unde era in 1844?
Da, Miller este autorul interpretarii istoriciste la Daniel care plaseaza cei 2300 de "ani" intre 457 i.d.Hr. si 1843/4. A parasit loja masonica la inceputul anilor 1830 deoarece anti-masoneria a cunoscut in acea perioada o recrudescenta. Loja avea de altfel sa fie desfiintata citiva ani mai tirziu. Este si perioada in care Miller incepe sa predice, capatind licenta de pastor baptist. El insusi a scris despre faptul ca nu a dorit sa lezeze sensibilitatile fratilor sai crestini sau sa fie acuzat inutil. Nu a dat insa niciunde semne ca ar fi abandonat afectiv masoneria. Dimpotriva, avea sa scrie unui prieten (dupa iesirea din loja) ca abolitionismul (miscarea de eradicare a sclaviei) era chiar mai grav decit anti-masoneria.
RăspundețiȘtergereNu stiu la ce se refera ultima intrebare. E cert insa ca avem o idee destul de fantezista despre Miller. In 1844 sigur fuma tutun, minca porc si mergea duminica la biserica :)
multumesc. completez ultima intrebare:
RăspundețiȘtergerefacea parte din grupul asteptatorilor de la 1844? Explicatia intrarii din Sfanta in Sfanta Sfintelor ii apartine? In ce relatie era cu EGW?
Stii, Polihronule, sunt din fire curios. Asa se face ca am intrebat un prof. de istorie ce invata liceenii de azi despre epoca de aur. Se transmite cat de cat realitatea acelor zile?
RăspundețiȘtergereRaspunsul lui m-a dezamagit si am intrebat iar:
Asa se intampla si cu ce avem noi despre alte perioade istorice? Ni s-a transmis doar ce s-a dorit sa se stie?
@ ano 22:11
RăspundețiȘtergereDaca prin "1844" vrei sa spui octombrie 1844, raspunsul este un picut complicat. Calculul care a dus la data de 22 octombrie 1844 nu i-a apartinut lui Miller, ci lui Samuel S. Snow, care l-a prezentat public abia in vara lui 1844, dupa expirarea ultimului termen propus de Miller (primavara aceluiasi an). William nu a fost convins sa accepte data lui Snow decit la inceputul lui octombrie, cu vreo doua saptamini inainte de 22.
Explicatia judecatii preadvente ii apartine unui alt millerit - Josiah Litch. El propusese aceasta idee inca inainte de 1844. A fost dezvoltata insa dupa octombrie 1844, de catre pionierii adventisti de ziua a saptea. Nu a fost niciodata acceptata de Miller.
Ellen White l-a ascultat pe Miller ca adolescenta. Toata familia ei a aderat la inceputul anilor 1840 la millerism (Ellen avea doar vreo 12 ani). Deci nu a fost vorba de o decizie matura, complet independenta. Nici de o relatie personala cu William Miller. Acesta a murit in 1849.
@ ano 22:19
RăspundețiȘtergereDa, exista adesea un anumit interes hagiografic in istoria pe care o scriem despre eroii sau antemergatorii nostri. Dar e la mijloc si un proces firesc de cercetare si descoperire istoriografica. Acesta coincide cu dezvoltarea interesului academic pentru subiectele cu pricina. Au aparut, in ultimii 10 ani, in mediul adventist citiva tineri istorici (Julius Nam, Michael Campbell, Jeff Crocombe si altii) care fac si treaba lasata nefacut de altii inaintea lor.
pana aici, multumesc
RăspundețiȘtergereEGW accepta explicatiile date de Miller si Litch? In predicile ei aminteste de cei doi si interpretarea lor profetica la Cartea lui Daniel?
Am putea avea surprize "neplacute" din partea tinerilor istorici?
RăspundețiȘtergereDesigur, EGW a preluat atit explicatia istoricista a lui Miller cu privire la cele 2300 de seri si dimineti, cit si interpretarea propusa de Litch cu privire la curatirea templului. Nu a fost ea cea care a initiat aceasta sinteza, dar de acceptat, a acceptat-o cu siguranta. Ar fi interesant de facut un studiu diacronic in corpusul EGW pentru a vedea ce mai ramine de-a lungul timpului din accentul asupra lui 1844 si a "judecatii de cercetare".
RăspundețiȘtergereDa, surprize putem avea oricind in cercetarea istorica. Dar, de cele mai multe ori, nu istoricul e de vina :)
Multumesc. Da, ar fi interesant un studiu diacronic in corpusul EGW...Spor la treaba, Polihronule!
RăspundețiȘtergereImi pare rau, dar nu-s istoric, nici nu am timp sa fac tot ce-mi trece prin cap :)
RăspundețiȘtergerewow, nu stiu cine e baiatul asta care scrie pe adventomania, dar zice el ceva:"poate a avut o trauma, poate a fost abuzata de altul inainte ta"... stiti la cine se refera? La biserica! O biserica abuzata! De cine?
RăspundețiȘtergerePai, ma pot gindi la cel putin doua tipuri de abuz frecvent intilnite in biserica - perfectionismul si infantilizarea (sa tratezi un adult ca si cind ar fi inca minor este abuziv).
RăspundețiȘtergereDixit Poli(13 aprilie 2010):
RăspundețiȘtergere"Desigur, EGW a preluat atit explicatia istoricista a lui Miller cu privire la cele 2300 de seri si dimineti, cit si interpretarea propusa de Litch cu privire la curatirea templului. Nu a fost ea cea care a initiat aceasta sinteza, dar de acceptat, a acceptat-o cu siguranta. Ar fi interesant de facut un studiu diacronic in corpusul EGW pentru a vedea ce mai ramine de-a lungul timpului din accentul asupra lui 1844 si a "judecatii de cercetare". "
Felicitări pentru interesul faţă de istoria noastră, felicitări pentru aprecierea istoricilor tineri (indiferent ce surprize vor scoate). Am însă o obiecţie: Nu am găsit până acum că Litch ar fi lansat doctrina actuală a curăţirii sanctuarului. Litch şi alţi milleriţi au fundamentat teologic, în mare măsură, conceptul judecăţii premileniale, dînd astfel un nou sens zilei de 22 octombrie sau perioadei inaugurate de acea dată. Doctrina actuală a curăţirii sanctuarului vine din studiul lui O.R. L. Crozier publicat într-un Day-Star Extra din 1846:
http://www.adventtimes.com/content/Crosier-sanctuary.pdf Ellen White a recomandat acest studiu "to every saint". Este absolut sigur că EGW a acceptat şi recomandat această doctrină de la început şi a susţinut-o de-a lungul timpului. N-aş spune că a fost principalul ei accent teologic, asta depinde de nevoile Bisericii din diferite perioade. Mai degrabă, doctrina de la 1888 a reprezentat dominanta ei teologică. Dar a rămas mereu conştientă de doctrina sanctuarului ca fiind un stâlp al teologiei AZS.
Din alt punct de vedere, faptul că EGW a acceptat sau nu a acceptat o anumită teologie nu este ultimul cuvânt în domeniu. Ştim aceasta pe deoparte din faptul că ea a încurajat cercetarea critică şi personală a Cuvântului, că a refuzat să arbitreze în dispute teologice, şi că unele din înţelegerile teologice pe care le-a susţinut de-a lungul timpului, împărtăşind opiniile celorlalţi pionieri, sunt dovedite demult ca nefiind valabile (e.g. uşa închisă în 1844, the daily [paganism], exegeza lui Litch la Daniel 9 şi altele). Teologia uşii închise a repudiat-o ea însăşi demult (păstrând însă principiul ei teologic pentru momentul din Apoc 15). Teologia "necurmatului" a rămas marginală în preocupările ei, şi a afirmat că nu are nici o descoperire divină la subiect.
Din punctul meu de vedere, doctrina (oricare doctrină) trebuie să provină din Biblie şi să fie justificată cu Biblia. O doctrină se poate restructura, reformula şi chiar reforma pe temeiuri strict biblice şi raţionale, fără necesitatea de a apela la ultimul cuvânt scris de EGW în domeniu. Într-adevăr, atunci când este vorba de un mesaj repetat al ei, întemeiat pe experienţe supranaturale descrise (viziuni), nici nu mai contează cum a înţeles ea chestiunea de-a lungul vieţii. În acest caz este nevoie de multă prevedere, sau în orice caz, cine respinge teologia respectivă trebuie să fie conştient că respinge în acelaşi timp şi darul ei profetic, inclusiv integritatea ei morală (sau mintală). Când ea descrie viziuni, fie că spune adevărul, fie că minte sau delirează. Trebuie să hotărâm în acest caz, nu poţi căuta soluţii medii.
Dar chiar şi în acest caz, exegetul trebuie să pornească de la Biblie şi să folosească scrierile EGW (este înţelept dacă o face, dar nu obligatoriu), doar ca o îndrumare, ca o provocare etc. Concluziile finale însă trebuie să fie decise pe temeiul Bibliei.
Ai dreptate, profesore: Litch a venit cu ideea "judecatii preadvente" (lucru pe care l-am spus si eu). Asocierea lui cu teologia "curatirii templului" a fost o scapare din partea-mi. Apropo, e disponibila pe internet aceasta recenta teza dedicata lui Josiah Litch si contributiei lui la elaborarea doctrinara adventista.
RăspundețiȘtergereO analiza a modului in care Ioan foloseste orele pentru a marca evenimentele in Evanghelia sa, m-a dus la concluzia ca sistemul orar folosit de Ioan e roman nu iudaic.Ora sase e ora sase AM sau PM. E neobisnuit pentru orient a iesi in miezul zilei pentru apa,iar compararea orei la care Isus e crucificat in sinoptice cu ora la care e prezent in fata lui Pilat in Evanghelia lui Ioan face improbabila folosirea sistemului evreiesc de masurare a zilei. Vezi Ioan 19,14. Precizarea din Ioan 1,39 ar fi improprie in sistemul evreiesc, dar logica si corecta dupa sistemul roman...."in ziua aceea au ramas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea".
RăspundețiȘtergere..e seducatoare paralela dintre "noaptea" intalnirii cu Nicodim si miezul zilei de la fantana,dar putin probabila.Dupa umila mea opinie.
Nu cunosc detaliile analizei tale. Majoritatea exegetilor sustin ca "ora a sasea" era prinzul tocmai pe baza lui Ioan 19. Iar "sistemul roman" era folosit chiar de catre romani doar la nivel oficial (contracte, documente oficiale etc.). Ioan 1:39 e perfect inteligibil ca 4 dupa-masa.
RăspundețiȘtergereApreciez promptitudinea raspunsului. E rara in ziua de astazi. Marcu 13,35 zice ca L-au rastignit la cesul al treilea, Ioan zice ca Isus era la Pilat cam pe la ceasul al saselea-Ioan 19,14-. Poate dezmagesc, dar ce gandeste "majoritatea exegetilor" este cel mult o sursa de informare,nicidecum o norma. Pana si in Marcu 13,35 structura noptii este in patru straji, nu in trei ca la evrei, sistem roman folosit in Palestina.Precizarea din Ioan 18, 28-ca Isus a fost adus inaintea lui Pilat "diminteata", plaseaza actiunea inainte de ora 6 am, mai precis intre 3 si 6 am. Vezi precizarile pentru "προι".Intr-o perfecta cronologie, pe la ora 6 am, avem Ioan 19,14,iar durata celorlalte evenimente il plaseaza pe Isus pe cruce la 9 am-in sistemul roman- si la ceasul al treilea dupa cel evreiesc. Ioan e consecvent cu el insusi si are proprietatea folosirii teremenilor, asa ca nu cred- e subiectiv, recunosc- ca alterneaza sistemul orar de la un capitola altul. E o problema minora, dar a ignora un aparent dezacord intre relatarile despre crucificare de la o evanghelie la alta m-ar conduce macar la ideea ca o polemica intre Marcu si Ioan cu privire la ora crucificarii ar fi facut deliciul "stirilor de la ora 5" la Vox romana . Instrumentele pentru o analiza de felul acesta sunt relativ usor de gasit, iar a exegetul "polihronu" este supercalificat pentru asa ceva,cel putin asa umbla vorba.... Daca exista o alta armonizare intre evanghelii pentru ora crucificarii, as fi bucuros sa o cunosc. Deocamdata, e pur si muove...
RăspundețiȘtergereAm conceput acest blog ca pe un spatiu al dialogului. Incerc sa-mi onorez partenerii, chiar daca scriu eu insumi razlet.
RăspundețiȘtergereCe sa zic, inainte de a le cere sinopticilor si lui Ioan sa cada de acord cu privire la orarul precis al evenimentelor, ce-ar fi sa-i somam sa se hotarasca in privinta datei.