sâmbătă, 2 mai 2009

Idealul biblic al matrimoniului

În idealul biblic cu privire la căsătorie există un aspect cantitativ indubitabil: Dumnezeu a creat o singură femeie pentru omul primordial. Dar a limita căsnicia la atît (una bucată bărbat plus una bucată femeie) este departe de idealul biblic. Pentru că acesta presupune şi un vital aspect calitativ.

Idealul conjugal biblic (gîndiţi-vă la toate imaginile pozitive ale căsătoriei din Vechiul şi Noul Testament) presupune romanţa, erotismul incandescent, afecţiunea şi respectul reciproc, intimitatea profundă, plăcerea de a convieţui şi anxietatea despărţirii. Cînd căsătoria este înţeleasă doar ca o chestiune de aritmetică sau de drept divin, aspectele calitative ale relaţiei dintre soţ şi soţie tind să fie neglijate şi, uneori, ignorate cu totul. Astfel, oameni care profesează deschis o formă sau alta de creştinism ajung să trăiască, în aşteptarea raiului, într-un iad cotidian. Li se spune adesea că asta e "crucea" lor şi că nu au decît s-o poarte voios. Or, în concepţia lui Isus, a-ţi lua crucea înseamnă a-L urma în misiune chiar şi cu preţul vieţii. Nu a rămîne într-o relaţie nefericită şi disfuncţională cu preţul vieţii veşnice.

Nu mai spun că unii folosesc povestea Genezei ca pretext pentru indolenţă - Dumnezeu este Cel care trebuie să-mi furnizeze partenerul, pe care eu îl primesc... ca în somn. Se uită astfel că lui Dumnezeu îi place să creştem, învăţînd să luăm hotărîri înţelepte, fără să aşteptăm totul de-a gata. Doctrina potrivit căreia Dumnezeu alege în locul nostru este o scuză puerilă pentru imaturitatea noastră.

Nimic din cele de mai sus nu se vrea o apologie pentru divorţ. Dar aş putea spune că o căsnicie din care n-a mai rămas decît idealul numeric este tot o formă de divorţ, o trădare a idealului. Şi că vindecarea personală şi în relaţie este mai importantă decît orice dogmă bisericească.

3 comentarii:

  1. Foarte interesant comentariul tau. Observ ca opui cantitatea calitatii. La fel precum observ ca in Biblie cele doua merg impreuna. Iar cand calitatea scade, solutia nu este divortul, ci refacerea relatiei potrivit modelului divin. Oare de ce este (aproape) intotdeauna (doar) celalalt de vina? Intrebare retorica.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragă ano, nu văd unde este opoziţia din "şi" - "şi un vital aspect calitativ". De asemenea, am fost explicit: nu militez pentru divorţ ca soluţie. Cît despre întrebarea ta retorică, parcă am spus-o chiar aici pe blog: eu cred că, dacă o relaţie interumană se deteriorează, ambele părţi sînt, într-un fel sau altul, "de vină". Comentariul tău este adresat altcuiva, nu mie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu, nu tie. Parca discutam o problema, nu o persoana . . .

    RăspundețiȘtergere