Eşecul hagiografic al VT

Profesorul Florin Lăiu a postat pe blogul său un text savuros despre venerarea sfinţilor, (ne)murirea sufletului, medierea exclusivă a Fiului. Puteţi citi, în oglindă, o justificare dogmatică a cinstirii sfinţilor, un eseu teologic despre viaţă şi moarte, un studiu iconologic despre medierea marianică.

Mi-a atras atenţia o observaţie a profesorului Lăiu: românul pravoslavnic are o relaţie dubioasă cu sfinţii Vechiului Testament, lucru reflectat (şi încurajat) de sinaxar. Din galeria de personaje venerabile ale scripturilor ebraice, doar 24 de nume se regăsesc în calendarul ortodox, dintre care 23 sînt profeţi (mari şi mici - 15; Moise - ca prooroc arhetipal, Samuel - ca întemeietor de breaslă, Ilie - ca exponent ilustru, Daniel - apocalipticul; în plus, apar Baruh şi cei trei amici ai lui Daniel, pentru că în canonul ortodox sînt incluse texte apocrife atribuite lor). Aceştia sînt confiscaţi hristologic, adică sînt singurii evrei suficient de creştini să merite un loc printre sfinţi, dat fiind că se pleacă de la ideea că orice profeţie este, cel puţin în esenţă, mesianică. Singurul neprofet vetero-testamentar care accede în calendarul ortodox este Iov - care nu este evreu şi aduce destul a călugăr. În rest, mineiul ne potopeşte cu eroi ai noii ere şi nume exotice, cum ar fi Xenia, Averchie, Sisoe, Varsanufie, Gorgonia, Tirmolau, Acachie, Talaleu, Antuza, Papil, Achindin şi Patapie (am listat doar 12). Vechiul Testament e plin, se pare, de oameni prea normali, nedemni de Vieţile Sfinţilor.

PS Am realizat că am omis un nume. Şi proorocul Elisei apare în calendarul ortodox. Doar moaştele lui erau făcătoare de minuni. Deci 24 de profeţi, 25 de personaje VT în total.

Mr. G

Poate nu ştiţi, dar e campanie electorală în România, pentru prezidenţiale. Ca de obicei, se spun multe. Dar se spun şi adevăruri. Unul dintre ele vizează un vajnic adventist de România.

Zbuciuman

De Re-membering ştiam de mai multă vreme. Dar l-am vizitat sporadic. Aşa se face că abia astăzi am descoperit, şi încă pe o cale ocolită, blogul lui Ion Buciuman. Vi-l recomand din două motive. În primul rînd, arar atîta deschidere, patos nesimulat şi patimă nefardată la un pastor adventist. În al doilea, Ion Buciuman scrie bine şi ca memorialist. Demersul lui este însă şi trist, pentru că nu face decît să ne aducă aminte că nu există încă vreun blog al unui fost sicofant care să-şi asume public şi onest trecutul.

Să gîndeşti mai înalt, să simţi mai profund

Pentru un Shabbat adevărat, care poate adopta fără ezitare deviza celor de la Discovery Science (şi a regretatului George Carlin) - Question everything.

Predica de azi

Dacă vrei să urmăreşti în întregime această prezentare, apasă butonul din dreapta jos (după ce dai play).

O campanie globală

Salut această iniţiativă, găzduită generos şi de site-ul oficial al Conferinţei Generale. Deşi obiectivul major este strîngerea de semnături pentru susţinerea unei scrisori deschise adresate secretarului general al Naţiunilor Unite, una dintre premisele asumate ale acestei campanii este realitatea faptului că nu există nicio diferenţă statistică între adventişti şi restul lumii atunci cînd vine vorba de abuzul domestic şi, mai larg, de violenţa şi discriminarea împotriva femeilor. Măcar aşa să ne aducem aminte că biserica are cel puţin tot atîta nevoie de evanghelizare pe cît are lumea în general.

"A cîştiga suflete"

Există o expresie cu totul nefericită în limbajul religios curent - "cîştigarea de suflete". A cîştiga este în ziua de astăzi un termen confiscat de ideologiile cantităţii şi ale performanţei. Se cîştigă pe terenul de fotbal, se cîştigă la bursă şi se cîştigă la vot. Cîştigul este în mod obligatoriu cuantificabil.

A cîştiga suflete pentru Hristos a devenit o industrie, cu specialişti, cu tehnici şi strategii, cu grafice şi statistici. Iar expresia "a cîştiga suflete" nu mai este deloc doar o metaforă. Seminariile teologice au catedre de "creşterea bisericii", iar exponenţii cei mai de seamă ai maniei cantitative încep să definească pînă şi calitatea de simplu membru al unei biserici în funcţie de "rezultate".

Biserica (oricare ar fi ea) devine astfel un turn Babel, un monument închinat vanităţii omeneşti, un idol bun de sfărîmat de piatra care se desprinde din munte fără ajutorul vreunei mîini. Este atît de confortabil să situăm antihristul într-un punct bine definit în afara noastră, pentru ca să avem astfel luxul de a ignora liniştiţi antihriştii dintre noi şi antihristul construit pe spinarea noastră.

În teologia Bibliei, biserica este extensia lui Hristos în lume. Ea are menirea de a vindeca, de a împăca, de a înfrumuseţa suflete în Hristos. Împlinindu-şi menirea, ea nu poate decît să se împărtăşească din destinul Capului - se jertfeşte pentru alţii. Creştinismul autentic este creştinismul crucificat, nu creştinismul înrăit de pofta de putere sau denaturat de idealurile performanţei cantitative.

Nu există jertfă mai preţioasă decît aceea a sufletului înnoit de Evanghelie, a omului care a murit în Hristos. De altă evanghelizare nici nu este nevoie.

Autoportret

Azi am mîncat pentru prima dată în localul cu ofertă de fast-food mexican recent deschis de nişte amici. M-am lins pe buze după un burrito excelent, picant numai cît trebuie. Şi m-am gîndit la prima dată cînd am mîncat la Chipotle şi la cît de mult îmi place încă să mănînc chips-uri cu salsa.

Azi am citit cîteva pagini excelente despre efectul stereofonic, despre cum cei care surzesc de o ureche suferă în acelaşi fel ca aceia care îşi pierd un ochi - dispare profunzimea peisajului, se estompează caracterul arhitectural al mediului sonor. Şi m-am gîndit la cei care ajung să suprime cîte o jumătate de creier şi să trăiască într-o tristă lume plată - fie căzînd în efervescenţa emotivităţii ieftine, fie pierzîndu-se în labirintul inert al raţionalităţii. Şi la cei care înjumătăţesc omenescul, anulînd fie credinţa copilărească, fie scepticismul sănătos.

Azi am admirat din viteza maşinii culorile toamnei. Iar logodnica mea mi-a atras atenţia asupra patinei trandafirii pe care soarele la apus o dădea munţilor din zare. Şi mi-am zis că opinia potrivit căreia toamna este o creaţie a păcatului, nu a lui Dumnezeu este una dintre cele mai grave erezii din toate timpurile.

Azi am descărcat nişte muzică de pe internet pentru un prieten - country, de la Willie Nelson la Chris Young. Mi-am dat seama că nu am ascultat niciodată una după alta Die Kunst der Fuge a lui Bach, Fantasia contrappuntistica a lui Busoni şi Opus clavicembalisticum a lui Sorabji.

Azi am învăţat din nou să mă joc. Şi mi-am zis că sînt fericit.

A treia scrisoare deschisă

*A se citi mai întîi Mea culpa. Şi această epistolă e destinată comitetului din Mediaş.

Unul dintre lucrurile pe care pastorul Gabi Ban probabil că n-a uitat să le menţioneze la ultima şedinţă de comitet, deşi a refuzat să citească un text adresat în mod direct comitetului, a fost acela că pe mine nu mă mai interesează nicio decizie în acest caz. Lucrul acesta trebuie să le fi părut unora dintre membrii comitetului o impertinenţă. Daţi-mi voie să mă explic.

Atunci cînd, aşa cum este normal, eu am cerut comitetului un vot în chestiune, am fost întrebat de unul dintre membrii comitetului (prezent, dacă nu mă înşel, şi în actuala componenţă) dacă sînt dispus să ţin cont de votul care urma să fie exprimat. Răspunsul meu a fost un "da" care, aşa cum am explicat comitetului şi a părut numai firesc, nu însemna că deciziile mele pe viitor erau în mod direct condiţionate de un vot sau altul. Alesesem însă drumul normal - consultarea bisericii.

De ce mă rog aş ţine cont de un vot, indiferent de rezultatul lui, pe care nu eu l-am solicitat şi pe care cel care l-a impus - preşedintele conferinţei - nu este gata să-l accepte decît dacă se potriveşte opiniei dumnealui personale? Dacă există o impertinenţă în acest caz, ea aparţine cu totul lui Lucian Cristescu.

Prin epistola mea necitită nu am încercat să influenţez rezultatul votului, care - aşa cum am spus - mi-ar fi fost indiferent chiar dacă era altul, ci am sperat să le pot arăta membrilor de comitet că au opţiunea de a nu deveni masă de manevră. Situaţia actuală este de mai multe ori penibilă, inclusiv din cauză că pastorul Ban pune ultimul vot în legătură cu răspunsul datorat comitetului unei alte comunităţi din ţară. Or, acel răspuns a fost deja formulat şi comunicat cu săptămîni în urmă. Actualul vot îl contrazice şi nu face decît să arate că preşedintele conferinţei este - lucru prea bine ştiut - un manipulator fără scrupule. Îmi pare sincer rău că dvs., comitetul comunităţii din care fac parte, pierdeţi vremea acceptînd o agendă care nu vă aparţine şi jocuri de putere care nu au ce căuta în arsenalul unui pastor.

O a doua epistolă

*A se citi mai întîi Mea culpa. Cele de mai jos sînt fragmente dintr-un email al pastorului Gabi Ban către mine (cu italice), însoţite de reacţiile mele. Dat fiind că e vorba de o comunicare oficială a rezultatului unei şedinţe de comitet, nu am ezitat să o aduc în public.

1. Faptul că tatal tău a condus acel comitet. Realitatea este că se afla într-un conflict de interese conducînd un comitet care trebuia să se pronunţe în favoarea fiului său. Situaţia în sine impunea ca o persoană imparţială să conducă acea şedinţă de comitet... Este în spiritul Scripturii... lucrul acesta.

Comitetul din Mediaş nu trebuia să se pronunţe "în favoarea" fiului pastorului Nicuşor Gheorghiţă, ci în cazul lui. Pastorul nu a făcut altceva - spre deosebire de fr. Cristescu sau de tine - decît să se asigure de legalitatea procedurilor. Oricine a urmărit acest caz aberant ştie deja că fr. Cristescu numai imparţial nu este. Cît despre spiritul Scripturii, Biblia ne prezintă un Tată şi un Fiu lucrînd îndeaproape, fără "conflicte de interese". Iar noi, fii adoptivi, vom fi judecaţi de Fratele nostru - curată afacere în familie.

2. Am constatat că acei membri de comitet care au făcut parte din precedentul comitet nu şi-au bazat decizia pe nişte cercetări amănunţite, ci au acţionat cu bună credinţă considerînd acele informaţii din dosar drept dovezi indubitabile. Nu vreau să insinuez că dosarul este o plăsmuire. Totuşi, o hotărîre de comitet trebuie să se bazeze, conform Scripturii, pe două, trei mărturii.

Nici actualul comitet nu şi-a bazat decizia pe cercetări amănunţite, ci a acţionat (vreau să cred) cu bună credinţă considerînd informaţiile oferite de o singură persoană - fr. Cristescu - drept indubitabile. Nu aţi avut doi sau trei martori (dintre care cel dintîi sînt eu) - deci cădeţi sub incidenţa propriilor acuzaţii.

3. Cel puţin unii din membrii comitetului aveau înţelegeri greşite cu privire la acordarea dreptului de căsătorie. De exemplu, cineva a crezut că neacordarea acestui drept privează persoana de posibilitatea de a se recăsători pentru tot restul vieţii, ba chiar ar periclita şi mîntuirea persoanei.

Ma îndoiesc că actualii membri de comitet înţeleg pe deplin procedurile şi implicaţiile în acest caz. Asta nu îi împiedică să se pronunţe. Mai mult, dacă exemplul descris este real, atunci i se poate reproşa respectivei persoane cel mult un exces de compasiune. Lucru de care mă îndoiesc că noul comitet vrea să se ferească cu orice preţ.

4. Înţeleg şi cred că în ceea ce te priveşte pe tine şi familia ta, aveţi unele convingeri puternice cu privire la conduita şi moralitatea fostei tale soţii înainte, în timpul şi după desfacerea căsătoriei, dar un comitet nu poate să decidă doar pe baza acestor convingeri.

Nu, niciunul dintre noi nu are "convingeri" în acest caz. Informaţiile cu privire la istoria sexuală a fostei mele soţii au fost furnizate astfel:

1. cu privire la perioada de dinainte de căsătorie - chiar de ea;

2. cu privire la perioada căsătoriei - de mine (mărturie pe care nici uniunea, nici conferinţa, nici actualul comitet nu au auzit-o);

3. cu privire la perioada de după căsătorie - de martori indirecţi din Constanţa.

Nu este nici pe departe un subiect în care să fie vorba de opinii sau convingeri personale. Nu am avut şi nu am nicio plăcere din faptul că fosta mea soţie a avut şi, probabil, are încă o asemenea istorie. Cert este însă că tu personal şi actualul comitet alegeţi să ignoraţi datele problemei, mulţumindu-vă cu asigurările preşedintelui de conferinţă.

5. O eventuală constatare a dreptului tău la recăsătorire ar fi implicat imediat întocmirea unui alt dosar care să aducă probe zdrobitoare în ceea ce priveşte punerea fostei tale soţii sub disciplina bisericii. Iar noi nu am putut aduna aceste probe pînă astăzi.

Aceasta este o gogoriţă (e numele ştiinţific) a fr. Cristescu. Nici o decizie de acest gen nu are consecinţe simetrice automate în dreptul bisericesc. Mai mult, fosta mea soţie nu este membră la Mediaş, nici în conferinţa Transilvania Sud, nici în Uniunea Română. Cei care işi fac asemenea scrupule sînt doar nişte ipocriţi. Singura simetrie ce ar trebui respectată în acest caz este că, pentru că fosta mea soţie are de facto, fără dosare şi cercetări, drept de recăsătorire, şi eu ar trebui să am. Repet: responsabilitatea exclusivă cu privire la moralitatea şi calitatea de membru ale fostei mele soţii aparţine comunităţii din care face parte. Comitetul din Mediaş nici nu are dreptul să întocmească vreun dosar cu privire la ea. Cît despre "noi", cei care "nu am putut aduna aceste probe", întreb doar atît: de ce nu?