Anunţ / denunţ

Tot prin intermediul unui amic de pe Open Source Church, am aflat aseară că, de curînd, VF (despre care scriam acum un an şi pe acest blog) a fost reprimit, cu surle şi trîmbiţe (la propriu) în biserică. Am confirmat azi această informaţie. L-am întrebat în mod specific pe pastorul lui dacă a existat un proces de recuperare sau dovada unei perioade de terapie sau consiliere psihologică. Răspunsul a fost "nu".

Biserica adventistă din România devine astfel biserica din care poţi fi exclus pentru că ai ales să te recăsătoreşti fără "drept de recăsătorire" şi nu mai eşti "reprimit" nici 20 de ani mai tîrziu (caz real), dar în care poţi abuza nestingherit cîteva decenii de inocenţa unor copii şi credulitatea unor maturi, fiind reprimit după un singur an, prin simpla exprimare a dorinţei. Evident, VF se află din nou "în circuit" - prin Spania de data aceasta.

Au existat mai multe momente în ultimul an cînd am contemplat ideea retragerii din biserică. Mai toate situaţiile respective mă vizau, direct sau indirect, şi am refuzat să fac un gest care ar fi putut fi interpretat drept orgolios. De data aceasta nu am însă niciun motiv să ezit. Solicit în mod public comitetului bisericii din care fac parte să prezinte în faţa unui plen decizia mea unilaterală de a renunţa la calitatea de membru în BAZŞ. Să nu-mi spuneţi că e nevoie de o cerere oficială, care să poarte semnătura mea, pentru că ştim deja în ce măsură se respectă regulile (fie şi cele ale bunului simţ) în biserica adventistă.

Vă veţi întreba poate în ce măsură voi mai putea scrie ca "adventist de România". Vă asigur că nici pînă în prezent calitatea de membru nu a avut nimic de a face cu adventismul meu. Rămîn extrem de interesat de fenomenul religios din România (mai ales din perspectiva psihologiei religiei şi a patologiilor religioase) şi incurabil îndrăgostit de teologie.

A treia scrisoare deschisă

*A se citi mai întîi Mea culpa. Şi această epistolă e destinată comitetului din Mediaş.

Unul dintre lucrurile pe care pastorul Gabi Ban probabil că n-a uitat să le menţioneze la ultima şedinţă de comitet, deşi a refuzat să citească un text adresat în mod direct comitetului, a fost acela că pe mine nu mă mai interesează nicio decizie în acest caz. Lucrul acesta trebuie să le fi părut unora dintre membrii comitetului o impertinenţă. Daţi-mi voie să mă explic.

Atunci cînd, aşa cum este normal, eu am cerut comitetului un vot în chestiune, am fost întrebat de unul dintre membrii comitetului (prezent, dacă nu mă înşel, şi în actuala componenţă) dacă sînt dispus să ţin cont de votul care urma să fie exprimat. Răspunsul meu a fost un "da" care, aşa cum am explicat comitetului şi a părut numai firesc, nu însemna că deciziile mele pe viitor erau în mod direct condiţionate de un vot sau altul. Alesesem însă drumul normal - consultarea bisericii.

De ce mă rog aş ţine cont de un vot, indiferent de rezultatul lui, pe care nu eu l-am solicitat şi pe care cel care l-a impus - preşedintele conferinţei - nu este gata să-l accepte decît dacă se potriveşte opiniei dumnealui personale? Dacă există o impertinenţă în acest caz, ea aparţine cu totul lui Lucian Cristescu.

Prin epistola mea necitită nu am încercat să influenţez rezultatul votului, care - aşa cum am spus - mi-ar fi fost indiferent chiar dacă era altul, ci am sperat să le pot arăta membrilor de comitet că au opţiunea de a nu deveni masă de manevră. Situaţia actuală este de mai multe ori penibilă, inclusiv din cauză că pastorul Ban pune ultimul vot în legătură cu răspunsul datorat comitetului unei alte comunităţi din ţară. Or, acel răspuns a fost deja formulat şi comunicat cu săptămîni în urmă. Actualul vot îl contrazice şi nu face decît să arate că preşedintele conferinţei este - lucru prea bine ştiut - un manipulator fără scrupule. Îmi pare sincer rău că dvs., comitetul comunităţii din care fac parte, pierdeţi vremea acceptînd o agendă care nu vă aparţine şi jocuri de putere care nu au ce căuta în arsenalul unui pastor.

O a doua epistolă

*A se citi mai întîi Mea culpa. Cele de mai jos sînt fragmente dintr-un email al pastorului Gabi Ban către mine (cu italice), însoţite de reacţiile mele. Dat fiind că e vorba de o comunicare oficială a rezultatului unei şedinţe de comitet, nu am ezitat să o aduc în public.

1. Faptul că tatal tău a condus acel comitet. Realitatea este că se afla într-un conflict de interese conducînd un comitet care trebuia să se pronunţe în favoarea fiului său. Situaţia în sine impunea ca o persoană imparţială să conducă acea şedinţă de comitet... Este în spiritul Scripturii... lucrul acesta.

Comitetul din Mediaş nu trebuia să se pronunţe "în favoarea" fiului pastorului Nicuşor Gheorghiţă, ci în cazul lui. Pastorul nu a făcut altceva - spre deosebire de fr. Cristescu sau de tine - decît să se asigure de legalitatea procedurilor. Oricine a urmărit acest caz aberant ştie deja că fr. Cristescu numai imparţial nu este. Cît despre spiritul Scripturii, Biblia ne prezintă un Tată şi un Fiu lucrînd îndeaproape, fără "conflicte de interese". Iar noi, fii adoptivi, vom fi judecaţi de Fratele nostru - curată afacere în familie.

2. Am constatat că acei membri de comitet care au făcut parte din precedentul comitet nu şi-au bazat decizia pe nişte cercetări amănunţite, ci au acţionat cu bună credinţă considerînd acele informaţii din dosar drept dovezi indubitabile. Nu vreau să insinuez că dosarul este o plăsmuire. Totuşi, o hotărîre de comitet trebuie să se bazeze, conform Scripturii, pe două, trei mărturii.

Nici actualul comitet nu şi-a bazat decizia pe cercetări amănunţite, ci a acţionat (vreau să cred) cu bună credinţă considerînd informaţiile oferite de o singură persoană - fr. Cristescu - drept indubitabile. Nu aţi avut doi sau trei martori (dintre care cel dintîi sînt eu) - deci cădeţi sub incidenţa propriilor acuzaţii.

3. Cel puţin unii din membrii comitetului aveau înţelegeri greşite cu privire la acordarea dreptului de căsătorie. De exemplu, cineva a crezut că neacordarea acestui drept privează persoana de posibilitatea de a se recăsători pentru tot restul vieţii, ba chiar ar periclita şi mîntuirea persoanei.

Ma îndoiesc că actualii membri de comitet înţeleg pe deplin procedurile şi implicaţiile în acest caz. Asta nu îi împiedică să se pronunţe. Mai mult, dacă exemplul descris este real, atunci i se poate reproşa respectivei persoane cel mult un exces de compasiune. Lucru de care mă îndoiesc că noul comitet vrea să se ferească cu orice preţ.

4. Înţeleg şi cred că în ceea ce te priveşte pe tine şi familia ta, aveţi unele convingeri puternice cu privire la conduita şi moralitatea fostei tale soţii înainte, în timpul şi după desfacerea căsătoriei, dar un comitet nu poate să decidă doar pe baza acestor convingeri.

Nu, niciunul dintre noi nu are "convingeri" în acest caz. Informaţiile cu privire la istoria sexuală a fostei mele soţii au fost furnizate astfel:

1. cu privire la perioada de dinainte de căsătorie - chiar de ea;

2. cu privire la perioada căsătoriei - de mine (mărturie pe care nici uniunea, nici conferinţa, nici actualul comitet nu au auzit-o);

3. cu privire la perioada de după căsătorie - de martori indirecţi din Constanţa.

Nu este nici pe departe un subiect în care să fie vorba de opinii sau convingeri personale. Nu am avut şi nu am nicio plăcere din faptul că fosta mea soţie a avut şi, probabil, are încă o asemenea istorie. Cert este însă că tu personal şi actualul comitet alegeţi să ignoraţi datele problemei, mulţumindu-vă cu asigurările preşedintelui de conferinţă.

5. O eventuală constatare a dreptului tău la recăsătorire ar fi implicat imediat întocmirea unui alt dosar care să aducă probe zdrobitoare în ceea ce priveşte punerea fostei tale soţii sub disciplina bisericii. Iar noi nu am putut aduna aceste probe pînă astăzi.

Aceasta este o gogoriţă (e numele ştiinţific) a fr. Cristescu. Nici o decizie de acest gen nu are consecinţe simetrice automate în dreptul bisericesc. Mai mult, fosta mea soţie nu este membră la Mediaş, nici în conferinţa Transilvania Sud, nici în Uniunea Română. Cei care işi fac asemenea scrupule sînt doar nişte ipocriţi. Singura simetrie ce ar trebui respectată în acest caz este că, pentru că fosta mea soţie are de facto, fără dosare şi cercetări, drept de recăsătorire, şi eu ar trebui să am. Repet: responsabilitatea exclusivă cu privire la moralitatea şi calitatea de membru ale fostei mele soţii aparţine comunităţii din care face parte. Comitetul din Mediaş nici nu are dreptul să întocmească vreun dosar cu privire la ea. Cît despre "noi", cei care "nu am putut aduna aceste probe", întreb doar atît: de ce nu?

O epistolă

*A se citi mai întîi Mea culpa.

În Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, biserica locală este singurul for decizional în privinţa calităţii de membru, comitetului bisericii locale revenindu-i în exclusivitate iniţiativa unor asemenea decizii. Astfel, şi primirea de noi membri, şi transferul de la o comunitate la alta, şi acţiunile disciplinare sînt atributul plenului adunării administrative, la propunerea comitetului.

Dreptul de recăsătorire nu este altceva decît decizia anticipată a unui comitet de a nu merge cu propunere disciplinară în faţa unei adunări administrative în cazul unui membru care se recăsătoreşte. De aceea, ţine în mod direct de calitatea de membru şi cade în competenţa exclusivă a bisericii locale. Cu alte cuvinte, nerecunoaşterea dreptului de recăsătorire este în fapt o propunere de punere sub disciplină în eventualitatea recăsătoririi membrului în cauză. Comitetul executiv al conferinţei sau al uniunii nu are nicio competenţă în domeniu, netrebuind să valideze hotărîrea comitetului local şi neavînd dreptul să o declare nulă.

După cum ştiţi deja, nu există vreo decizie la nivel de conferinţă sau uniune care să declare nulă recunoaşterea dreptului de recăsătorire în cazul Bogdan Gheorghiţă. Iar dacă ar exista, respectiva decizie ar fi ea însăşi nulă, din motivele prezentate mai sus. Dvs. aveţi de a face doar cu opinia personală a preşedintelui conferinţei. Insistenţa fr. Cristescu este abuzivă şi nu izvorăşte decît din nevoia de a justifica alte abuzuri din trecutul recent.

În cazul dreptului meu de recăsătorire, au fost respectate toate procedurile bisericii, iar singurul for care are dreptul să evalueze şi să se pronunţe asupra datelor cazului a luat o decizie încă din noiembrie anul trecut. Respectiva decizie a fost deja reconfirmată în decembrie, anul trecut.

Mai mult, fr. Cristescu nu este imparţial în demersul dumnealui. Sînt întors în ţară de patru ani de zile. În tot acest timp, dumnealui nu a discutat niciodată personal cu mine despre căsătoria şi divorţul meu, deşi a ascultat-o pe fosta mea soţie expunîndu-şi punctul de vedere. Dacă pînă în primăvara aceasta era o datorie de onoare să mă caute personal, de cînd este preşedintele conferinţei din care fac şi eu parte, este o datorie pastorală. Or, dumnealui caută să vă impună fără pic de legitimitate o opinie privată, deşi nu îşi face minima datorie pastorală faţă de mine.

Pentru că hotărîrea din noiembrie anul trecut în privinţa dreptului meu de recăsătorire este încă perfect valabilă, socotesc că orice discuţie pe marginea ei este neavenită. După cum i-am comunicat deja fr. pastor Ban, nu găsesc că există vreun motiv pentru care să vin din nou în faţa comitetului cu vreo solicitare de discuţie a cazului meu, nici cu toate informaţiile prezentate în decursul anului trecut. Evident, vă stau la dispoziţie pentru orice alte chestiuni.

PS Eu sînt singurul în măsură să iniţiez o discuţie despre dreptul meu de recăsătorire. Fratele Cristescu trebuie să se hotărască: ori hotărîrea de anul trecut este nulă, caz în care nu are de ce să vină la comitet pentru rediscutarea problemei (pentru că nici conferinţa, nici preşedintele ei, nici comitetul din Mediaş nu pot iniţia discuţia), ori hotărîrea nu este nulă, lucru dovedit tocmai de insistenţa dumnealui pentru rediscutarea cazului. Este ilogic să susţină că hotărîrea este nulă şi să ceară în acelaşi timp o nouă decizie. Dacă hotărîrea din noiembrie ar fi nulă, eu sînt singurul care ar avea dreptul să ceară comitetului o rediscutare. Dar hotărîrea din noiembrie nu este nulă, pentru simplul motiv că nu există în dreptul bisericesc adventist o instanţă competentă superioară comitetului bisericii locale. Care comitet s-a pronunţat deja de mai multe ori decît era normal.

PPS Se tot vehiculează ideea cum că nu ar exista "dovezi" ale infidelităţii fostei mele soţii. Recitiţi vă rog Manualul Bisericii şi veţi vedea că nu se specifică ce anume constituie dovadă suficientă a infidelităţii. Asta înseamnă că rămîne la latitudinea instanţei competente (a comitetului) să decidă ce anume reprezintă dovadă şi ce nu. Fr. Cristescu poate avea o definiţie personală, dar nu are voie s-o impună majorităţii comitetului. Faptul că nu acceptă o decizie perfect valabilă îl priveşte şi ţine de psihologia dumnealui. Din nefericire pentru dumnealui, biserica funcţionează după principiile democraţiei reprezentative.