Despre ispăşire VIIg

Cred ca a venit momentul sa inchei aceasta serie de postari dedicate ritualului levitic. Trebuie doar sa mai amintesc succint citeva lucruri. In primul rind, sper ca a devenit clar ca, spre deosebire si de interpretarea adventista, si de cea propusa de Jacob Milgrom (contaminare de la distanta), eu sustin ca sistemul levitic era conceput in asa fel incit puritatea si sfintenia sanctuarului sa fie in permanenta asigurate. Doar NErespectarea legislatiei mozaice atragea dupa sine profanarea templului si exilul slavei (Shekhinah) divine.

Drept urmare, singura directie admisibila sub legamint pentru pacat si necuratie era una centrifuga. Regulile mai stricte de puritate in cazul preotilor, de exemplu, nu aveau rostul de a-i face (horribile dictu) capabili sa poarte impuritatile altora, ci de a-i proteja de vecinatatea riscanta a inflamabilei prezente divine. Pacatul si necuratia NU aveau ce cauta la templu - nici macar la mina a doua.

Ziua ispasirii nu avea menirea de a vidanja templul (ca in doctrina adventista), nici pe aceea de a indeparta impuritatea reziduala a delictelor neeliminate in cursul unui an (ca la Milgrom); ea era culminatia procesului centripet de apropiere a omului de Dumnezeu - proces care este insasi "ispasirea". Yom Kippur celebra insasi sansa comuniunii cu Dumnezeu. Sansa care depindea in permanenta (pe tot parcursul anului ritual) de eliminarea raului si a necuratiei (nicidecum de revarsarea lor fix in locul sfinteniei).

Asa se face ca am afirmat in repetate rinduri caracterul aberant al doctrinei adventiste a sanctuarului. Autorul epistolei "Catre evrei" ne spune de altfel cit se poate de clar ca intrarea Hristosului in templul ceresc (care nu este altceva decit camera tronului divin) implineste si depaseste ORICE intrare a marelui preot levitic in sanctuarul pamintesc. Isus - sustine teologia Noului Testament - a realizat ca nimeni inainte ispasirea. Nu mai exista zid despartitor (intre neamuri si alesi), nu mai exista nici catapeteasma (adica privilegiati ai apropierii). Toti avem aceeasi sansa a accesului la divinitate. Ziua ispasirii a inceput, cu mult mai glorioasa si generoasa decit in sistemul levitic, acum doua mii de ani. Templul nu poate fi curatat decit la inaugurare. Si nu poate decit sa ramina curat. ACEASTA este ispasirea.

Morala?

Pipim (da, ăla cu literalismul biblic şi aversiunea faţă de hirotonirea femeilor - ale dracului unelte!) şi-a înşelat nevasta (chestiune care nu ne priveşte cîtuşi de puţin) şi a ieşit din pastoraţie (antologice nesimţirea melodramatică din scrisoarea lui de demisie şi elanul moralist din misiva către adepţi). Că omul e paranoid şi grandoman nu e nimic nou. Cînd eşti implicat 100% în "marea luptă" e foarte uşor să pierzi simţul proporţiilor, ba chiar pe cel al realităţii. Ce mă încîntă pe mine în toată povestea e următoarea constatare: nu contează dacă se întîmplă să calci strîmb, ideile tale stupide rămîn la fel de stupide.