Drept urmare, singura directie admisibila sub legamint pentru pacat si necuratie era una centrifuga. Regulile mai stricte de puritate in cazul preotilor, de exemplu, nu aveau rostul de a-i face (horribile dictu) capabili sa poarte impuritatile altora, ci de a-i proteja de vecinatatea riscanta a inflamabilei prezente divine. Pacatul si necuratia NU aveau ce cauta la templu - nici macar la mina a doua.
Ziua ispasirii nu avea menirea de a vidanja templul (ca in doctrina adventista), nici pe aceea de a indeparta impuritatea reziduala a delictelor neeliminate in cursul unui an (ca la Milgrom); ea era culminatia procesului centripet de apropiere a omului de Dumnezeu - proces care este insasi "ispasirea". Yom Kippur celebra insasi sansa comuniunii cu Dumnezeu. Sansa care depindea in permanenta (pe tot parcursul anului ritual) de eliminarea raului si a necuratiei (nicidecum de revarsarea lor fix in locul sfinteniei).
Asa se face ca am afirmat in repetate rinduri caracterul aberant al doctrinei adventiste a sanctuarului. Autorul epistolei "Catre evrei" ne spune de altfel cit se poate de clar ca intrarea Hristosului in templul ceresc (care nu este altceva decit camera tronului divin) implineste si depaseste ORICE intrare a marelui preot levitic in sanctuarul pamintesc. Isus - sustine teologia Noului Testament - a realizat ca nimeni inainte ispasirea. Nu mai exista zid despartitor (intre neamuri si alesi), nu mai exista nici catapeteasma (adica privilegiati ai apropierii). Toti avem aceeasi sansa a accesului la divinitate. Ziua ispasirii a inceput, cu mult mai glorioasa si generoasa decit in sistemul levitic, acum doua mii de ani. Templul nu poate fi curatat decit la inaugurare. Si nu poate decit sa ramina curat. ACEASTA este ispasirea.
Multumesc pentru "drumul ispasirii" parcurs impreuna...
RăspundețiȘtergereCe zici de asta Poli? Recunosti autorul?
RăspundețiȘtergere"Trebuie să privim dincolo de limbajul
tipologic. Fără a blama pe cei care l-au folosit sau îl folosesc, el nu este o descriere a realităţii fizice. În tip era altar, în realitate avem crucea. În tip aveam un animal, în realitate avem pe Iisus. În tip aveam sânge şi tămâie, în realitate avem meritele jertfei lui Iisus. În tip aveam două încăperi, în realitate avem un spaţiu unic, încăpător pentru toţi sfinţii..."
Suna a ceva ce Florin ar spune, dar nu e singurul. Si eu as spune la fel, accentuind faptul ca "meritele jertfei lui Iisus" nu au cum sa polueze sanctuarul ceresc.
RăspundețiȘtergereDa, profesorul Florin Laiu.
RăspundețiȘtergere