1. Faptul că tatal tău a condus acel comitet. Realitatea este că se afla într-un conflict de interese conducînd un comitet care trebuia să se pronunţe în favoarea fiului său. Situaţia în sine impunea ca o persoană imparţială să conducă acea şedinţă de comitet... Este în spiritul Scripturii... lucrul acesta.
Comitetul din Mediaş nu trebuia să se pronunţe "în favoarea" fiului pastorului Nicuşor Gheorghiţă, ci în cazul lui. Pastorul nu a făcut altceva - spre deosebire de fr. Cristescu sau de tine - decît să se asigure de legalitatea procedurilor. Oricine a urmărit acest caz aberant ştie deja că fr. Cristescu numai imparţial nu este. Cît despre spiritul Scripturii, Biblia ne prezintă un Tată şi un Fiu lucrînd îndeaproape, fără "conflicte de interese". Iar noi, fii adoptivi, vom fi judecaţi de Fratele nostru - curată afacere în familie.
2. Am constatat că acei membri de comitet care au făcut parte din precedentul comitet nu şi-au bazat decizia pe nişte cercetări amănunţite, ci au acţionat cu bună credinţă considerînd acele informaţii din dosar drept dovezi indubitabile. Nu vreau să insinuez că dosarul este o plăsmuire. Totuşi, o hotărîre de comitet trebuie să se bazeze, conform Scripturii, pe două, trei mărturii.
Nici actualul comitet nu şi-a bazat decizia pe cercetări amănunţite, ci a acţionat (vreau să cred) cu bună credinţă considerînd informaţiile oferite de o singură persoană - fr. Cristescu - drept indubitabile. Nu aţi avut doi sau trei martori (dintre care cel dintîi sînt eu) - deci cădeţi sub incidenţa propriilor acuzaţii.
3. Cel puţin unii din membrii comitetului aveau înţelegeri greşite cu privire la acordarea dreptului de căsătorie. De exemplu, cineva a crezut că neacordarea acestui drept privează persoana de posibilitatea de a se recăsători pentru tot restul vieţii, ba chiar ar periclita şi mîntuirea persoanei.
Ma îndoiesc că actualii membri de comitet înţeleg pe deplin procedurile şi implicaţiile în acest caz. Asta nu îi împiedică să se pronunţe. Mai mult, dacă exemplul descris este real, atunci i se poate reproşa respectivei persoane cel mult un exces de compasiune. Lucru de care mă îndoiesc că noul comitet vrea să se ferească cu orice preţ.
4. Înţeleg şi cred că în ceea ce te priveşte pe tine şi familia ta, aveţi unele convingeri puternice cu privire la conduita şi moralitatea fostei tale soţii înainte, în timpul şi după desfacerea căsătoriei, dar un comitet nu poate să decidă doar pe baza acestor convingeri.
Nu, niciunul dintre noi nu are "convingeri" în acest caz. Informaţiile cu privire la istoria sexuală a fostei mele soţii au fost furnizate astfel:
1. cu privire la perioada de dinainte de căsătorie - chiar de ea;
2. cu privire la perioada căsătoriei - de mine (mărturie pe care nici uniunea, nici conferinţa, nici actualul comitet nu au auzit-o);
3. cu privire la perioada de după căsătorie - de martori indirecţi din Constanţa.
Nu este nici pe departe un subiect în care să fie vorba de opinii sau convingeri personale. Nu am avut şi nu am nicio plăcere din faptul că fosta mea soţie a avut şi, probabil, are încă o asemenea istorie. Cert este însă că tu personal şi actualul comitet alegeţi să ignoraţi datele problemei, mulţumindu-vă cu asigurările preşedintelui de conferinţă.
5. O eventuală constatare a dreptului tău la recăsătorire ar fi implicat imediat întocmirea unui alt dosar care să aducă probe zdrobitoare în ceea ce priveşte punerea fostei tale soţii sub disciplina bisericii. Iar noi nu am putut aduna aceste probe pînă astăzi.
5. O eventuală constatare a dreptului tău la recăsătorire ar fi implicat imediat întocmirea unui alt dosar care să aducă probe zdrobitoare în ceea ce priveşte punerea fostei tale soţii sub disciplina bisericii. Iar noi nu am putut aduna aceste probe pînă astăzi.
Aceasta este o gogoriţă (e numele ştiinţific) a fr. Cristescu. Nici o decizie de acest gen nu are consecinţe simetrice automate în dreptul bisericesc. Mai mult, fosta mea soţie nu este membră la Mediaş, nici în conferinţa Transilvania Sud, nici în Uniunea Română. Cei care işi fac asemenea scrupule sînt doar nişte ipocriţi. Singura simetrie ce ar trebui respectată în acest caz este că, pentru că fosta mea soţie are de facto, fără dosare şi cercetări, drept de recăsătorire, şi eu ar trebui să am. Repet: responsabilitatea exclusivă cu privire la moralitatea şi calitatea de membru ale fostei mele soţii aparţine comunităţii din care face parte. Comitetul din Mediaş nici nu are dreptul să întocmească vreun dosar cu privire la ea. Cît despre "noi", cei care "nu am putut aduna aceste probe", întreb doar atît: de ce nu?
Uite ce nu inteleg eu: daca vrei sa te recasatoresti, presupun ca te-ai indragostit de alta fata si vrei sa iti petreci restul zilelor cu ea. De ce nu te recasatoresti, pur si simplu? Ce sens are sa te lupti cu biserica? Cel mai rau lucru care ti se poate intampla ar fi sa fii exclus, insa, in marea schema a lucrurilor, asta e mai putin important. Esential ar fi sa traiesti alaturi de femeia pe care o iubesti, indiferent ce spune un pastor sau un comitet. Iar relatia personala cu Dumnezeu nu are legatura cu calitatea de membru.
RăspundețiȘtergereDragă soră de culoare, gîndesc exact ca tine - iubesc o femeie si ma voi recasatori pur si simplu. Nu ma lupt cu biserica pentru dreptul meu de recasatorire. Ci, pe de o parte, cu nişte oameni decerebraţi, obişnuiţi să gîndească alţii pentru ei - lucru care mă dezgustă profund; şi, pe de altă parte, cu biserica (a se înţelege unii dintre lideri) ipocrită care aplică standarde duble şi desconsideră zeci de oameni care trec prin experienţe similare cu a mea. Prin urmare, un mare amin la tot ce ai spus. Sper sa nu-mi reprosezi prea tare idealismul si compasiunea.
RăspundețiȘtergere