marți, 8 decembrie 2009
Fecioarele PSD
Mă tem că nu sînt singurul pentru care protestul ipocrit al PSD faţă de rezultatul scrutinului prezidenţial de duminică devine enervant. Mircea Geoană, cu discursul lui obsesiv despre dictatura lui Băsescu, sună deja a disc zgîriat. Iar partidul în ansamblu pare să aibă un singur regret - că nu au fraudat ei înşişi suficient de bine alegerile (să nu-mi spuneţi că PSD-ul e o virgină politică nedeprinsă cu manipularea). În acelaşi context, am şi eu o întrebare: spectacolul aberant oferit de Antena 3 în ultimii ani nu este el însuşi o imensă şi penibilă fraudă electorala?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Se permit si intrebari din public?
RăspundețiȘtergereCe parere aveti despre slujbasii bisericii (pastori, mai exact) ce recomanda enoriasilor modele politice "mai apropiate" modelului crestin, indemanandu-i sa voteze cu intelepciune?
Ce credeti despre rezprezentanti ai corpului de conducere ce exprima public opinii in favoarea candidatului "facator de pace, de armonie si intelegere"?
In ceea ce va priveste, cum ar trebui sa trateze credinciosii vorbitorii care in preziua alegerilor, din sumedenia de subiecte posibile isi aleg drept inceput pentru sfanta predica de dimineata conectarea la realitatile pamantene ale lumii in care traim?
Multumesc anticipat pentru raspuns.
Imi pare asa rau de fr. G... Sincer... produce sila...
RăspundețiȘtergereŞi mie îmi pare rău pentru MG, dar îmi pare şi mai rău că nu mă surprinde cîtuşi de puţin postura în care s-a aşezat.
RăspundețiȘtergereSigur că e loc şi de dialog (în condiţiile decenţei şi ale politeţei). Nu cred că există modele creştine în politică - nici măcar la politicienii adventişti. Zilele astea se demonstrează mai mult decăt oricînd că politica românească e ghidată aproape exclusiv de interese de gaşcă. Iar asta sub spoiala transparentă a unui discurs sforăitor despre interesul public şi principii ideologice.
Nu mă mir că anumiţi pastori adventişti militează pentru candidatul "împăciuitor": este candidatul care le seamănă cel mai mult - vinde iluzia armoniei pentru a controla masele, a descuraja disidenţa şi a-şi urmări liniştit propriile interese.
Cred că îi revine creştinului datoria să fie cetăţean activ şi responsabil. Dar îndrumările politice de la amvon sînt condamnabile fără rezerve - vorbitorul ar trebui trecut pe linie moartă. Nimic nu îmi repugnă mai mult după anii petrecuţi în SUA decît ingerinţa politicului în viaţa bisericilor.