Fac alergie la ideea că moartea lui Isus pe cruce a fost cumva nenaturală. E clar că experienţa morţii a avut pentru Isus o semnificativă componentă emoţională (atestată începînd cu hematidroza din Ghetsemani şi terminînd cu sentimentul abandonului de pe cruce). Dar nu e nimic supra-natural în asta. Isus a fost un prieten trădat, un acuzat pe nedrept, o victimă inocentă. Şi tocmai în nevinovăţia Lui, în moarte ca destin nemeritat, stă purtarea păcatelor lumii, nu în vreo experienţă mistică, excepţională a morţii.
Am urmărit aseară, întîmplător, o ediţie a Oxigenului lui Edi Constantinescu. Simpaticul, curajosul şi de obicei bine informatul pastor glosează clasic pe tema morţii lui Isus - Isus n-a murit pentru că a fost crucificat, ci dintr-un sfîşietor chin lăuntric. În sprijinul acestei aserţiuni, Edi aduce argumente medicale, plecînd de la Ioan 19:34. Sîngele şi apa din mărturia lui Ioan ar fi fost semn că "sîngele se descompusese în hemoglobină şi plasmă". Hemoglobina nu este însă unul dintre elementele figurate ale sîngelui, ci un pigment proteinic al hematiilor. Mai mult, singurul proces natural prin care elementele figurate se separă de plasmă este coagularea (doar în condiţii de laborator se poate recurge la centrifugare). Prin urmare, "hemoglobina" lui Edi nu avea cum să fie lichidă.
Niciuna dintre teoriile fiziologice ale morţii lui Isus nu vorbeşte despre "descompunerea" sîngelui. "Sîngele" lui Ioan este sînge lichid, iar "apa" este cel mai probabil plasma acumulată intrapleural în urma unui edem pulmonar. Aici mai apare o problemă. Edi spune, parţial corect, că "dintr-un cadavru nu curge sînge". Da, pe masa de disecţie, în poziţie orizontală, lucrul acesta e adevărat. Dar imediat după survenirea decesului, şi pentru ore bune mai apoi, sîngele nu se coagulează (s-au făcut în trecut transfuzii post-mortem, elementele figurate din sîngele prelevat din cadavre dovedindu-se viabile), iar în poziţie verticală ascultă de legea gravitaţiei.
Nu, Isus nu a fost singurul om care a murit şi de inimă rea (că nu putem ignora torturile cît se poate de fizice la care a fost supus). N-a fost nimic unic în fiziologia morţii Lui. A fost însă Miel - viaţă nevinovată care suferă o moarte nevinovată. Doar în această realitate teologică stă unicitatea morţii Sale.
Exista foarte multe supozitii pe marginea mortii lui Isus. Care de care, oamenii de stiinta isi dau cu parerea referitor la moartea Lui.
RăspundețiȘtergereAm gasit pe internet o tentativa de a reconstrui pas cu pas ce s-ar fi petrecut in trupul lui Isus in timpul crucificarii. Pe de o parte, metoda de crucificare insasi epuizeaza teribil organismul si face ca efortul de respiratie sa fie foarte dificil. Apoi, Isus fusese batut, mainile si picioarele ii fusesera strapunse si pierduse sange. Apoi sa stai cateva ore pironit pe o cruce, intr-o clima nu foarte prietenoasa este un efort ce are drept urmare cu o transpiratie excesiva. Pierderea de sange si transpiratia explica setea, simptom al deshidratarii. In aceste conditii, presiunea sanguina scade, inima devine insuficienta, se poate ajunge la soc hipovolemic.
Exista si alte supozitii, legate de o tamponada cardiaca si de oprirea inimii.
Nu cred ca este justificata supozitia conform careia Isus ar fi murit intr-un mod care sfideaza fiziopatologia. Este clar ca Isus suferea atat fizic, cat si emotional, purtand povara pacatelor lumii, tulburat fiind in plus si de umilinta la care tocmai fusese supus. Este tot un fapt dovedit medical ca un organism aflat sub un puternic stres psihologic cedeaza mai repede decat unul supus la aceleasi presiuni fizice, dar cu un status psihic mai bun. Faptul ca Isus a murit mai repede poate avea si aceasta explicatie, care insa nu eludeaza mecanismele fiziopatologice prin care a survenit moartea.
Referitor la impungerea coastei, facem supozitii pe marginea unor date insuficiente. Coastele nu pot fi strapunse, doar spatiile intercostale, iar in interiorul cutiei toracice nu putem sti exact ce a fost strapuns decat daca am sti locul exact in care a fost strapuns. Ori asta mi se pare ca doar banuim, neavand certitudini.