miercuri, 3 martie 2010

Tot despre hirotonie

Am promis că revin asupra acestui subiect, dintr-o perspectivă mai largă. Să plecăm de la un text menţionat doar în treacăt în postarea anterioară. În Numeri 8:10 este descrisă învestirea în funcţie a leviţilor: aceştia trebuia să se prezinte la tabernacol pentru ca "toată adunarea copiilor lui Israel" (v.9) să-şi pună mîinile peste ei. Preoţii (leviţii aaronici), deja instalaţi în funcţie, aveau să-i prezinte ca "dar legănat" (gestul trebuie că semăna mai mult a înălţare, a înfăţişare, a ofrandă) înaintea Domnului (v.13). În primul rînd, ritualul hirotonirii nu era o transmitere ierarhică (de sus în jos) a autorităţii sau a vreunui har special, ci o jertfă democratică - poporul în ansamblu aducea înaintea lui Dumnezeu "întîiul născut" (v. 16-18). Or, am arătat deja altundeva că, în Noul Testament, orice credincios este fiu primogenit al Tatălui, mare preot cu acces liber în Sfînta sfintelor. Voi arăta în continuare că acest pasaj veterotestamentar nu este cîtuşi de puţin singurul în care hirotonia în scop liturgic are un aspect comunitar.

Cînd citim Fapte 6:6 în multe traduceri ale NT (inclusiv Cornilescu, NTR sau versiunea sinodală), ni se dă de înţeles că cei şapte diaconi au fost aleşi de către comunitatea de credincioşi ("mulţimea ucenicilor" - v. 2), dar au fost învestiţi în funcţie - prin punerea mîinilor şi rugăciune - de către apostoli. Versiunea Anania chiar are o notă în care spune explicit: "alegerea era făcută de comunitate, dar hirotonia, numai de apostoli". Aceasta nu este însă lectura firească a textului grecesc, care spune simplu: "Pe aceştia i-au prezentat apostolilor şi, rugîndu-se, şi-au pus mîinile peste ei" (traducerea mea). Nu există niciun motiv gramatical pentru a considera "apostolii" ca subiect al ultimului predicat ("şi-au pus mîinile") - proximitatea nu este nicidecum motiv suficient. Singurul subiect patent al tuturor verbelor (includ aici şi participiul, tradus prin gerunziu) este "ei" - comunitatea care îi alege pe cei şapte. Versiunile mai noi (Noua Biblie de la Ierusalim printre cele mai prestigioase) recunosc problema traducerilor tradiţionale şi rămîn aproape de textul (cel puţin ambiguu) al originalului. Mai mult, acest ritual comunitar al hirotoniei este atestat frecvent în istoria medievală a creştinismului.

La o lectură atentă, nici Fapte 13:1-3 nu exclude posibilitatea ca mandatul misionar încredinţat lui Barnaba şi Saul prin punerea mîinilor să fi fost o poruncă a Duhului adresată întregii comunităţi creştine din Antiohia, unde activau, printre alţii, cei doi. De altfel, Pavel nu face niciodată, în epistolele sale, trimitere la acest episod pentru a-şi argumenta autoritatea (apostolia). Dimpotrivă, el este "apostol nu de la oameni, nici printr-un om" (Galateni 1:1). Iar în Galateni 2:9 ne spune că a primit de la apostoli (care lipsesc în Fapte 13) doar "mîna dreaptă de însoţire" (de acord reciproc, de bună învoială). Autoritatea apostolică a lui Pavel deriva direct din "apocalipsa lui Isus Hristos" (Gal. 1:12).

În fine, 2 Corinteni 8:18-19 ascunde un argument preţios. E vorba de un anonim însoţitor al lui Titus, delegat de un consorţiu de biserici să ajute în strîngerea de fonduri pentru creştinii ierusalemitani. În versetul 19, cînd Cornilescu scrie "a fost ales", originalul grecesc spune literalmente "a fost hirotonit" (un participiu de la verbul heirotoneo). E vorba din nou de un mandat (limitat) încredinţat de către o comunitate de credincioşi. Apropo, Pavel foloseşte preferenţial terminologia "liturghiei" (şi verbul, şi substantivul) pentru a desemna strîngerea de daruri.

În concluzie, singurele poziţii coerente cu privire la hirotonire sînt două: cea clasică, din bisericile istorice, care modelează funcţia pastorală pe tiparul preoţesc ierarhic, perpetuat prin succesiune apostolică (în conflict cu teologia Noului Testament şi, după cum am arătat, practica Vechiului), şi cea pe care o propun şi eu aici (hirotonia era modul antic, aggiornabil, de delegare democratică, de învestire în funcţie, potrivit darurilor duhovniceşti primite, fiind accesibilă pe criterii culturale şi teologice - adică, astăzi, oricui). Teologia neoprotestantă a hirotoniei este în condiţiile curente un hibrid hidos, care trebuie abandonat cît mai curînd. Este ipocrit, ca să nu spun schizoid, să te supui unei directoare, să audiezi cursurile unei profesoare universitare, să permiţi să fii operat de către un chirurg femeie, şi să ai, culmea!, ca susţinător al preoţiei universale, reţineri cînd vine vorba de slujirea femeilor în biserică, în orice funcţie.

23 de comentarii:

  1. Aș fi interesat să știu cum ai fi putut avea în VT o femeie preot sau mare preot, ținând cont de tot ritualul de curățire prin care trebuia să treacă preotul. Cum ar fi putut o femeie, care putea deveni necurată, să mai slujească la Templu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai cine zis ca ar fi trebuit sa existe femei preot in perioada VT? Eu zic doar ca AZI, in epoca inaugurata de Hristos, pastoratia nu are nimic de a face cu preotia VT, ci doar cu darurile Duhului si, ca intotdeauna (inclusiv in VT), cu cutumele culturale. Apoi, nu uita ca si barbatul preot putea deveni necurat, in multe feluri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aline, tu n-ai citit comentariile de la "Misoginism crestin"? Acolo s-a tot zis de necuratie...Eu asteptam argumentul tau pentru Iov, doar esti pastor!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mai POLY, de ce spui tu ca avem retineri cand vine vorba de slujirea femeilor in biserica?
    Uite, la uniune avem o femeie la departamentul MF! Politic, da foarte bine. Nu de mult am vorbit cu dansa:
    - Ce proiecte aveti?
    - S-a format un comitet...
    - Imi dati un nume de femeie din acest comitet?
    - Pai, eu.
    Cat de bine cunosc cei de la "butoane" (cum spunea Goye) ca nu se face primavara cu o floare, oricat de frumoasa ar fi ea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu am tratat in aceasta ultima postare necesitatea unei reprezentari echitabile a femeilor in structurile de conducere, pe criterii de corectitudine politica. Putin ma intereseaza ca avem una sau doua sau trei mii de directoare de departamente la conferinta sau uniune. Eu vreau sa recunoastem darurile spirituale din biserica (la orice nivel, mai ales la cel local). Si vreau sa iesim din orbirea aroganta care ne face sa-I interzicem Duhului chemarea unei femei in rolul de pastor. Cei care imi spun cu Biblia ca femeile nu pot sluji in pozitii hirotonite mi-ar fi demonstrat acum un secol, tot cu Biblia, ca Dumnezeu incurajeaza sclavia si ca rasa neagra este funciarmente inferioara.

    RăspundețiȘtergere
  6. E trist că vechiul Israel nu a putut concepe să aiba alt Dumnezeu decât unul ahtiat după jertfe, pentru că aşa îl vedeau ei.
    E trist că datorită îndelungatei istorii plină de zei prin care a trecut omenirea, contaminarea culturală a făcut ca oamenii să facă şi din Dumnezeu un zeu, deşi unul mai special.
    E trist că chiar şi în biserica primară au existat tot felul de ritualuri fără altă valoare decât de a "îndulci" trecerea de la iudaism la creştinism.
    E trist că în timpurile moderne apostol nu e unul care îl cunoaşte pe Hristos, ci unul care are singurul merit de a fi urmat o facultate teologică.
    E trist că pastorii - oameni şi ei - sunt investiţi de şefii lor - oameni şi ei! Duhul sfânt ce rol mai are?
    E trist că biserica de azi nu e capabilă să îl primească pe Dumnezeu aşa cum ar vrea El să se descopere.
    E trist că biserica nu e capabilă actualmente să accepte alt model...aici e de vină şi ortodoxia...
    Şi în final, da, e trist că o femeie capabilă nu e acceptată din motive religioase în lucrare.

    Dar Dumnezeu, pentru a nu forţa aducerea în religia celor care credeau în El a unor principii pe care nu le puteau asimila a procedat cu înţelepciune, oferind treptat adevărul. Şi nici acum, după 2000 de ani de creştinism, nu există nici o biserică în stare de a asimila tot ce vrea Dumnezeu.
    Multe lucruri bune se pierd, dar ar fi o eroare să le grăbim, înainte de a le fi venit timpul.
    Da, e trist...!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu e cumva Sabatul viitor ceva cu MF?

    RăspundețiȘtergere
  8. Anonim, ai dreptate. Sambata este "Sabatul femeilor". Se intampla asta o data pe trimestru, iar materialul vine de la uniune, in general tradus si mai putin autohton. Eu nu cred ca asa recunoastem darurile spirituale din biserica, mai ales la nivel local, cand trebuie doar sa se citeasca ceea ce au gandit altii (altele).

    RăspundețiȘtergere
  9. Poli, ce zici matale aici? Sa priceapa si eu. Vrei a zice ca exista si hirotonire temporara? La noi e incetatenita ideea ca odata hirotonit, esti pe veci hirotonit si cand vine vorba de prezbiteri si diaconi, daramite de pastori. Cred ca trebuie sa se intample ceva foarte grav sa se "ia binecuvantarea". Dar, chiar asa, cum "iei inapoi" binecuvantarea odata ce ai dat-o? :) N-ar trebui sa fie binecuvantarea data doar pentru durata mandatului (cel putin pentru prezbiteri si diaconi)?

    PS: Cat despre Sabatul femeilor (ideea in sine implica notiunea de minoritate, desi nu cred ca asa stau lucrurile, ci avem mai multe femei in BAZS decat barbati), programul e adesea penibil: surorile urca la amvon, fiecare isi citeste hartiuta xeroxata dupa materialul venit de la centru si gata. Iar in banca lumea da din cap multumita ca la programele copiilor, unde orice nazbatii s-ar intampla, sala e multumita "micutii sunt draguti orice ar face". La Sabatul femeii, orice se scrie de la centru e bun citit, femeile coboara de la amvon multumite ca le-a bagat cineva in seama, barbatii nu se simt amenintati pentru ca gandirea si vorbirea femeilor lor n-a fost a lor, ci a celor de la centru, asa ca nu-s amenintati, si apoi putem uita toata povestea pana la anul cand sarada se reia.

    RăspundețiȘtergere
  10. Din cite stiu eu, nici azi, "la noi", nu se poate vorbi de hirotonire in afara unui mandat. Unui prezbiter "cu binecuvintare" i se "activeaza" binecuvintarea doar pe durata mandatului (chiar si pe mai multe mandate, consecutive sau nu). Altfel, intre mandate, este irelevanta - "binecuvintarea".

    RăspundețiȘtergere
  11. ”Este ipocrit, ca să nu spun schizoid, să te supui unei directoare, să audiezi cursurile unei profesoare universitare, să permiţi să fii operat de către un chirurg femeie, şi să ai, culmea!, ca susţinător al preoţiei universale, reţineri cînd vine vorba de slujirea femeilor în biserică, în orice funcţie.”
    Dacă sunt unii care se opun slujirii femeilor în biserică în orice funcție, nu este si pozitia oficială a bisericii.
    Dar mai am o întrebare, așa de curiozitate: cunosti din experienta personală ce presupune pastoratia azi? Am impresia ca vorbim cu prea mare usurinta lucruri sau situatii pe care nu le intelegem decat daca trecem pe-acolo. De exemplu, cum ti-ai imagina ca sotia ta să fie și pastor hirotonit și proaspătă mămică în același timp? Se urcă la amvon cu copilul în port-bebe și în timpul predicii mai face o pauză-două ca să alăpteze, nu? Sau în timpul săptămânii, te lasă pe tine cu noul născut, și ea se duce să lucreze pe schelă la biserică (că de, are drepturi depline, este hirotonită, etc), conduce prin toate hârtoapele ca să ajungă la toate programările, vizitează pe toți nemulțumiții, și apoi când vine acasă...intră pe net și scrie pe blog. Sunt motive pertinente, de bun simț, pentru care o femeie, soție și mamă nu ar putea în niciun caz să fie pastor, darămite și hirotonit. Din punctul meu de vedere, soția mea are multe calități, și face lucruri mai bine ca mine. Știu unele soții de pastor care predică foarte bine, consiliează surori, aranjează întâlniri, dar doar part-time, nu full-time. E simplu.

    RăspundețiȘtergere
  12. Alin, cunosc viata de pastor mai bine decit crezi. Mai mult, cunosc femei-pastor si am avut colege in seminar. Obiectiile tale sint ridicole si au mai fost (direct sau indirect) discutate aici - mai ales la postarea anterioara. Am o contra-intrebare: te-ar deranja ca sotia ta sa predice, iar tu sa ramii cu copilul/copiii in sala?

    RăspundețiȘtergere
  13. Pastore Alin, cred ca tu esti un NEMULTUMIT. Pastoratia inseamna nemultumiti, hartoape, schele...poate mai putin net si blog. Eu nu as dori in biserica mea un pastor ca tine. Credeai ca viata de pastor inseamna doar un lider admirat de cei din jur o zi pe saptamana? Daca este asa cum spui, cred ca sotia ta ar fi trebuit sa fie pastor. Si nu te-ngriji de alaptare, este doar un moment din viata ei si poate lucra (cum bine zici tu) part-time.

    RăspundețiȘtergere
  14. Stimate frate Ispas, am citit randurile dvs. si as dori sa va cunosc. Spuneti-mi care este comunitatea pe care o slujiti. Voi fi acolo intr-unul din sabatele urmatoare. Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  15. @Anonim 18 Martie 2010 7:14
    O simpla cautare google va oferea raspunsul:
    Topliceni, Buzau

    RăspundețiȘtergere
  16. http://articolecrestine.com/category/hirotonirea-femeii

    RăspundețiȘtergere
  17. Ok, sa le luam pe rind. Maxwell pleaca de la citeva premise pe care eu le contest vehement. In primul rind, el crede ca hirotonirea NT este un "mandat sfint" pentru crestinii din toate timpurile, si ca biserica a gresit cind a spus ca hirotonirea este o chestiune de "politica a bisericii". Eu cred ca liderii din anii '70 aveau perfecta dreptate. La fel, cred ca la CG din '90 era numai normal ca problema sa se puna in termeni culturali. In al doilea rind, Maxwell sustine ca Biblia are o "invatatura atit de clara", potrivit careia "prezbiterii trebuie sa fie barbati". Am aratat deja, macar in parte, de ce Maxwell se insala. In al treilea rind, el uita ca au existat in istorie cauze carora bisericile crestine li s-au opus initial, fiind acceptate si adoptate doar dupa zeci de ani de militantism social secular (abolitionismul, de exemplu). Prin urmare, simplul fapt ca feminismul are si o latura politica nu trebuie sa descurajeze crestinul de la reanalizarea teologiei sale, dimpotriva. Evanghelia nu este un sistem social, ci un ferment de innobilare a oricarui sistem social.

    RăspundețiȘtergere
  18. Pipim o da in bara din prima. Hirotonirea femeilor NU este o "lumina noua". Nici nu are la baza egalitarismul feminist (ci o definitie corecta a hirotonirii si teologia preotiei in/impreuna cu Hristos). In plus, el confunda "deplina egalitate" cu identitatea.

    Textul lui Pipim (prezentarea lui despre feminism, de exemplu) nici nu merita comentat, fiind simultan penibil, ilar si obscurantist. Pipim isi apara propria ideologie fundamentalista, facind un ghiveci execrabil din feminism, lesbianism, vrajitorie, limbajul "gender inclusive", teologie liberala s.a.

    In privinta pasajului din Galateni, nu e oare penibil ca oameni care cred "cu tarie" in claritatea Scripturii reinterpreteaza ad nauseam texte cit se poate de clare? Si nu fumeaza oare Pipim ceva ierburi tari cind sustine ca Dumnezeu nu a tolerat sclavia sau poligamia de-a lungul timpului? Eu unul nu cred ca identitatea sexuala sau distinctia de roluri este anulata "in Hristos". Insa egalitatea preoteasca in Hristos este o tema evidenta in NT, inclusiv in Galateni 3 (vezi versetul 29 si ideea egalitatii in "mostenire", strins legata de conceptul adoptiei si al dreptului de intii nascut, deci de preotie). Insist impotriva aberatiilor lui Pipim: versetul 29 si contextul mai larg demonstreaza cit se poate de clar ca "UNA in Hristos" nu conoteaza unitate, ci egalitate in drepturi.

    Pipim face parte din categoria plicticoasa a alarmistilor - oameni care isi deriva sensul din condamnarea in serie a unor "mari pericole". Cel care i-a introdus (printr-o dezgustatoare manipulare) cartea "Primeste Cuvintul" in Romania ii impartaseste deplin aceasta trasatura enervanta (pentru cei care nu stiu, e vorba de Lucian Cristescu).

    RăspundețiȘtergere
  19. In partea a doua a textului sau, Pipim face un lucru bun: arata cit se poate de clar ca hirotonirea nu are nimic mistic in ea, ca nu este o chestiune de ierarhie, ci de investire pentru slujire. In plus, citeaza si fragmentul in care EGW vorbeste (in deplin acord cu precedentele istorice, inclusiv medievale) despre hirotonirea femeilor pentru diaconie. Problema lui (a lui Pipim) este daca o femeie poate, din perspectiva Bibliei, sluji ca pastor, invatind si botezind.

    Pentru Pipim, Biblia sustine egalitatea sexelor (lucru de care nu parea asa de convins in prima parte), dar pastoratia este un rol exclusiv masculin. Pentru a deveni pastor/prezbiter, trebuie sa ai "calitatea speciala" de a fi barbat. De ce? Pentru ca, desi "darurile spirituale sint date de Duhul Sfint", "ele sint... reglementate de Sfintele Scripturi". Care Sfinte Scripturi nu pot include elemente culturale (desi Pavel spune adesea explicit ca nu prezinta "porunci de la Dumnezeu", ci opinii personale), ci sint cuvintul divin al aceluiasi duh schizoid - care "da fiecaruia dupa cum vrea", dar nu poate vrea decit ce a scris prin pana sa Pavel. Asa se intimpla cind teologul e rob unei ideologii - sexismul in cazul acesta - si cind are o teologie proasta a inspiratiei.

    De altfel, Pipim nu poate sa nu recunoasca abundenta de date NT cu privire la activitatea unor femei si complexitatea pozitiei lui Pavel la acest subiect (anumite pasaje de sinteza a informatiilor sint chiar echilibrate). Tocmai ochelarii sai ideologici sint cei care il impiedica sa gaseasca echilibrul si in concluzii. Problema lui este de fapt accesul femeilor la "pozitii de autoritate fata de barbati".

    In ciuda evidentelor pe care le prezinta corect, Pipim ofera triste mostre de miopie logica si teologica. El recunoaste deschis ca, pentru Pavel, unele femei aveau "abilitatea de a invata" - deci darul Duhului. Dar face din Pavel cenzorul Duhului (da, stim, de fapt duhul cel schizoid se auto-cenzureaza), deoarece - aceasta e cheia argumentarii lui Pipim, dovada cea mai clara a teologiei lui defectuoase - "Adam a purtat dreptul si responsabilitatea speciala a conducerii care apartinea intiiului nascut intr-o familie". In sprijinul acestei asertiuni halucinante, Pipim trimite, cu o explicatie ilogica ascunsa intr-o infranota, la Coloseni 1:15-18 - un pasaj despre Hristos, nu despre Adam. Autorul nostru gafeaza trist: niciunde in VT nu apare asocierea aceasta intre intiiul nascut si Adam (in contrast cu Eva), iar NT anihileaza cu totul posibilitatea acestei asocieri, vorbind despre orice credincios ca intii nascut, dupa chipul Fiului.

    Pe final, sexismul lui Pipim se vadeste complet. Femeia nu are, din punct de vedere biblic, dreptul sa detina vreo "functie de conducere", in biserica sau in afara ei. Autorul nostru revine la ghiveciul lui de argumente (inclusiv in pseudo-exegeza la Geneza 2 si rolul de conducator al lui Adam inca de dinainte de cadere). Nu-mi permit sa deconstruiesc toate falsele demonstratii ale lui Pipim.

    RăspundețiȘtergere
  20. Am citit in diagonala si celelalte documente de pe site-ul indicat. Nu cred ca merita comentate in detaliu - multe dintre cele care ar trebui spuse au fost spuse deja (despre pasajele pauline relevante, de exemplu). Ideologia expusa imi repugna si mi se pare penibila. Autorii Noului Testament sint infatisati, de exemplu, mai preocupati de excluderea femeilor din functii de conducere decit de sabat, zecime sau spalarea picioarelor. Ma tem ca ne aflam in situatia freudiana a unei proiectii - teologii minori ai "anti-feminismului" isi proiecteaza obsesiile asupra NT. "Adevarul" despre hirotonirea femeilor sta sau cade deodata cu adevarul despre sabat, creatie, inspiratie etc. Pentru maniaci ca Pipim, pozitia pe care o iei la subiectul acesta este un test definitiv al ortodoxiei. Femeia-pastor e o blasfemie.

    Inca nu pot sa pricep cum "preotia" barbatului in familie nu este o metafora, dar preotia tuturor credinciosilor este, pentru "anti-feministi", doar o metafora ce tine de relatia personala cu Dumnezeu. Oamenii acestia isi pierd ratiunea cu Biblia in mina.

    RăspundețiȘtergere
  21. Am citit in CA (ultimul nr.)articolul "O generatie privilegiata" si am vazut cat de "frumos colaboreaza cei saisprezece pastori - noua barbati si sapte femei - intre ei in organizarea serviciului divin"...

    Frumos, nu?

    RăspundețiȘtergere
  22. @ ano 1: Multam ca mi-ai atras atentia la articolul lui Abi din CA. Curiosii il pot citi aici.

    @ ano 2: Despre Samuel Koranteng-Pipim mai multe chiar pe site-ul lui, aici.

    RăspundețiȘtergere