vineri, 1 octombrie 2010

Despre ispăşire VI

Să ne vedem de drum. Citez din Numeri 5:2-3 (NTR):
Porunceşte-le israeliţilor să-i scoată afară din tabără pe toţi leproşii, pe toţi aceia care au vreo scurgere şi pe oricine este necurat din cauză ca a atins un mort. Să-i scoateţi afară atît pe bărbaţi, cît şi pe femei; să-i scoateţi afară din tabără ca nu cumva să pîngărească tabăra, căci Eu locuiesc în mijlocul lor.
Societatea mozaică (mă gîndesc aici la paradigma textuală a Pentateuhului, nu la diversele ei avatare istorice) era organizată concentric în jurul templului, în jurul prezenţei sfinte a lui Dumnezeu. În funcţie de anumite considerente rituale, omul se putea afla mai aproape sau mai departe de slava divină. Un singur evreu avea acces, o singură dată pe an, la sanctum sanctorum. Doar cîţiva slujeau la altar şi în anticamera palatului zeiesc. Ceva mai mulţi asistau funcţional şi administrativ ritualul sanctuarului şi ordinea civilă pe care acesta o emana. Majoritatea evreilor constituiau "tabăra". Dincolo de limitele ei se aflau "necuraţii". Iar distanţa maximă de preasfinţenia Prezenţei era obţinută în moarte (a criminalului, a hulitorului, a răzvrătitului). Graniţele dintre stadiile apropierii erau extrem de permeabile centrifug (Nadab şi Abihu parcurg subit distanţa de la templu la mormînt; la fel, poate mai spectaculos, Uza), dar slab permeabile centripet. Şi orice apropiere se făcea prin jertfă (orice jertfă este qorban, de la rădăcina qrb - "a (se) apropia"; cf. Numeri 16:5 şi contextul).

Centrul greu abordabil al acestei topologii rituale era prezenţa ucigătoare a divinităţii (Leviticul 10:2; Numeri 11:1; 16:35). Pînă şi marele preot intra în sfînta sfintelor doar cu sînge şi învăluit într-un nor gros de fum - protecţie împotriva slavei inflamabile a Prezenţei. Iar leviţii formau un soi de centură de siguranţă în jurul sanctuarului (Numeri 1:53). Dublul scop al întregii legislaţii mozaice era menţinerea preasfinţeniei templului şi protecţia omului în apropierea lui timidă de Dumnezeu. Mijlocul de realizare a acestui scop era ispăşirea. Cu fiecare eliminare a răului (directă sau prin substituţie), cu fiecare purificare, cu fiecare gest de dreptate, legea era împlinită, sfinţenia era îmblînzită, iar drumul către Prezenţă rămînea, în limitele date, deschis. Un pasaj ca cel din Isaia 6:1-7 ilustrează perfect principiul de funcţionare al sistemului mozaic - templul este sfînt, altarul e curat şi curăţeşte, ispăşirea este eliminare a nelegiuirii.

Toate cele trei categorii de "necuraţi" din pasajul cu care am deschis se puteau reintegra comunităţii doar prin jertfă şi prin respectarea lui 7. Dacă atinseseşi un cadavru uman, trebuia să te purifici timp de şapte zile pe baza unei jertfe prealabile (Numeri 19). Dacă refuzai purificarea, "pîngăreai cortul" (prin nesupunere) şi erai epurat (pun intended; cf. Numeri 19:13). Dacă avuseseşi o "scurgere" (alta decît o simplă poluţie nocturnă), trebuia să numeri pînă la şapte şi să aduci jertfă (Leviticul 15). Astfel, necurăţia era eliminată, cortul Prezenţei rămînea imaculat, iar apropierea redevenea posibilă (Leviticul 15:31). Dacă te lovise "lepra", aveai de urmat prevederi similare, cu adaosul unui ritual apotropaic şi al simbolismului clar al sacralizării (Leviticul 14). Regulile acestea "arătau cînd un lucru este necurat, şi cînd este curat" (Leviticul 14:57). Necurăţia nu avea ce să caute nici măcar în "tabără", darămite la sanctuar. Iar reintegrarea era purificare, restabilire a sfinţeniei, a accesului la preasfinţenie. O reinaugurare, o renaştere, o nouă creaţie (niciun nou-născut, nici măcar dintre animalele de jertfă, nu putea fi apropiat de templu înainte de 7 zile - cf. Leviticul 12; 22:27; era ca şi cînd un lucru nici nu exista pînă cînd nu împlinea şaptele).

Yom Kippur nu este antidotul unui an de acumulare a răului şi murdăriei la sanctuar, ci culminaţia unui elaborat proces de purificare. Un proces imperfect şi, în ultimă instanţă, ineficient (vezi Galateni 3:22 şi Evrei 10:3-4), făcut desuet de jertfa lui Hristos, care ne apropie deplin şi în siguranţă de slava Tatălui (Efeseni 2:13; Evrei 10:19-22). Transfer de păcat sau necurăţie? Nici pomeneală! "El a fost arătat ca să îndepărteze păcatele; şi în El nu este păcat" (1 Ioan 3:5, NTR).

38 de comentarii:

  1. Poli, continuam drumul dar nu te superi daca-l citesc si pe profesor, bine? Imi place enorm organizarea concentrica in jurul templului si sanctuarul curat.
    Spui tu:" Yom Kippur nu este antidotul unui an de acumulare a răului şi murdăriei la sanctuar, ci culminaţia unui elaborat proces de purificare. Un proces imperfect şi, în ultimă instanţă, ineficient (vezi Galateni 3:22 şi Evrei 10:3-4), făcut desuet de jertfa lui Hristos..." Eu sunt de acord cu asta, dar vezi tu, tabloul cu punerea mainilor si marturisirea faradelegilor copiilor lui Izrael peste capul tapului pentru Azazel, este puternic imprimat in mintea adventistului. Lev.16,21 Ce reprezinta imaginea asta?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Poli
    Ce subiect a avut lucrarea ta de licenta? E doar o curiozitate...inteleg ca indrumator a fost profesorul Laiu.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ ano #1: Eu insumi il citesc pe Florin - de ce m-as supara! :) Voi trata despre ritualul de Yom Kippur in urmatoarea postare.

    @ ano #2: Teza mea de licenta a constat intr-o noua traducere in limba romana la Eclesiastul, insotita de trei capitole dedicate, pe rind, unor chestiuni tehnice (datare, autor etc.), unor aspecte cheie de teologie a cartii (conceptul "desertaciunii" si imaginea aflarii "sub soare"), si unui episod din istoria interpretarii (comentariul lui Grigorie de Nyssa).

    RăspundețiȘtergere
  4. Repet pentru o mai buna intelegere:
    - un vitel pentru jertfa de ispasire,pentru Aaron si familia lui
    - si un tap adus ca fertfa de ispasire pentru popor, pentru sfantul locas, pentru cortul intalnirii si pentru altar
    - apoi tapul cel viu

    De ce se stropeste cu sange spre capacul ispasirii, asa cum cum se facea si-n fata perdelei dinlauntru? Sangele acesta, vizibil pe obiectele din sanctuar, nu crea o imagine neplacuta?

    RăspundețiȘtergere
  5. "Sângele lui Hristos, ce era menit sã-L elibereze pe pãcãtosul pocãit de condamnarea Legii, nu avea sã steargã pãcatul; acesta avea sã rãmânã scris în sanctuar pânã la ispãsirea finalã; tot astfel în simbol, sângele jertfei pentru pãcat îndepãrta pãcatul de la cel pocãit, dar rãmânea în sanctuar pânã la ziua cea mare a ispãsirii." - P.P.(Cortul si serviciile lui)
    Of, aici totul este diametral opus!

    RăspundețiȘtergere
  6. EGW n-a facut decit sa preia teologia propusa de catre unii pionieri adventisti. Iar eu cred ca teologia asta este eronata. Jertfele (ma refer la cele "pentru vina"/"pentru pacat"), inclusiv cele de Yom Kippur, au toate aceeasi functie (limbajul din Pentateuh si ritualul prescris este acelasi). Diferenta de Yom Kippur este ca singele purificator patrunde mai adinc in sanctuar decit oricind altcindva. Ceea ce nu inseamna ca sanctuarul e vreo secunda murdar; ci doar ca OMUL avea in sistemul mozaic un acces extrem de limitat la Prezenta divina. Marele preot nu intra cu singe in sfinta sfintelor pentru ca sfinta sfintelor e murdara si trebuie curatita; ci singele FACE POSIBILA intrarea omului - a marelui preot, ca reprezentant al comunitatii legamintului - in tainita lui Dumnezeu. Ispasirea este apropiere. Yom Kippur este culmea apropierii.

    Conceptia adventista ilustrata si de catre EGW introduce o scindare intre templu si lege. Conform acestei teologii, jertfa satisface legea, dar murdareste sanctuarul. E o contradictie oripilanta, daca iti dai seama ca unicul scop al legii era a face posibila puritatea constanta a sanctuarului - adica prezenta lui Dumnezeu in mijlocul lui Israel.

    RăspundețiȘtergere
  7. k. LEGE - JERTFA - SANCTUAR

    Poli, pot spune ca cele trei elemente sunt sfinte, nu? Mai ales daca ma gandesc la Jertfa deplina, Isus?

    Eu nu-i acuz pe pionierii adventisti, ci ma intreb de ce n-au inteles mai bine?

    RăspundețiȘtergere
  8. Nici eu nu acuz pe nimeni. Majoritatea pionierilor adventisti faceau teologie pe baza unor traduceri ale textului Vechiului Testament. Or, sint anumite lucruri pe care nu le sesizezi decit daca ai acces la textul ebraic. Iar ebraica Vechiului Testament este totusi o limba moarta - are inca enigme pentru noi, desi o intelegem mai bine decit acum 200 de ani (avea enigme deja acum 2000, cind niste evrei traduceau VT in limba greaca, nascindu-se Septuaginta).

    Apoi, instrumentarul de cercetare este incomparabil mai amplu si mai puternic azi, decit acum 200 sau chiar 20 de ani. Exegetul de azi are acces la programe de calculator care contin versiunile vechi ale textului biblic, permitind cautari avansate si un studiu mult mai complet si adinc al textului decit oricind inainte. Compara medicina de acum 200 cu cel mai sofisticat laborator imagistic din prezent - cam asta e diferenta dintre posibilitatile de cercetare ale lui William Miller si ale mai tuturor contemporanilor lui, si cele ale unui exeget contemporan.

    In plus, accesul la literatura secundara (comentarii, articole de specialitate) este mult mai larg si mai facil azi. Teologul de azi e in dialog cu un cerc mult mai mare si mai variat de colegi decit a fost vreodata Miller (il iau tot pe el ca punct de referinta, chit ca nu are nicio vina pentru eroarea teologica adventista despre care discut in aceasta serie de postari).

    In fine, primii adventisti aveau de explicat o exegeza profetica (tocmai cea a lui Miller) care se dovedise gresita. Imperativul emotional al iesirii din impas a fost mai puternic decit orice considerent exegetic. Doctrina adventista a sanctuarului s-a nascut din disperare. Orice explicatie logica era mai buna decit lipsa de explicatii. Or, un asemenea context viciaza foarte usor cercetarea (care nu este studiu arid, dar presupune o detasare care le lipsea pionierilor adventisti).

    Avem astazi optiunea de a le perpetua cu orice pret eroarea sau de a gasi un drum mai bun, mai aproape de Biblie.

    RăspundețiȘtergere
  9. Iti spun sincer ca tot recitesc paragraful din PP si explicatia ta.

    "...sângele jertfei pentru pãcat îndepãrta pãcatul de la cel pocãit, dar rãmânea în sanctuar pânã la ziua cea mare a ispãsirii."

    Apoi ma intreb: ce rost mai avea ispasirea pentru Aaron si popor daca pacatul ramanea in sanctuar?

    revin

    RăspundețiȘtergere
  10. Exact. Teologia adventista a ispasirii (cu cele doua faze ale ei) face din 364 de zile ale anului (folosesc calendarul actual), altele decit Yom Kippur, un enorm preludiu pentru - de fapt - o singura "zi a ispasirii", devalorizind toate jertfele de dinaintea lui Yom Kippur. De asemenea, ii acorda o importanta mult prea mare "tapului pentru Azazel", fara de care ispasirea cica ar fi imposibila. Tocmai lui, care scapa viu de la templu.

    RăspundețiȘtergere
  11. DEX - a ispasi = a rascumpara prin suferinta, in cazul nostru JERTFA

    Intrebare: daca asta facea primul tap, ce rost avea ca sa fie reluata ispasirea de al doilea tap, care ramanea viu?

    Scuza-ma Poli, gandesc si scriu, bine ca am cu cine dialoga, sper sa nu te plictisesc.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ok, hai sa acceptam definitia din DEX - "a rascumpara". Ce "rascumpara" orice jertfa adusa la templu, inclusiv cele de Yom Kippur? Foarte simplu: acces, dreptul apropierii, sansa insasi de a ramine in comunitate, in viata. Pacatul si necuratia te indeparteaza de Dumnezeu. Jertfa te apropie (adica elimina distanta si cauzele ei). In momentul in care aduci o jertfa, esti aproape, nu departe - obstacolul (pacatul sau necuratia) din calea apropierii este eliminat. Te impartasesti din sfintenia si puritatea prezentei divine. Asta se intimpla in orice zi a anului si, prin excelenta, de Yom Kippur - cind reprezentantul adunarii ajungea - tot sub protectia jertfei - cel mai aproape de Dumnezeu.

    Despre al doilea tap - daca nu e suficienta comparatia cu pasarile vii din Leviticul 14 - ai rabdare pina la urmatoare postare :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Inca o intrebare,Poli?

    Cine poate gasi drumul mai bun, mai aproape de Biblie? Cine are autoritatea sa o faca?

    RăspundețiȘtergere
  14. k. Poli, mi-aduc aminte de pasarea ce vie.
    Astept cu rabdare, de-abia se mai aseaza noutatile.

    RăspundețiȘtergere
  15. A gasi drumul cel bun nu este o chestiune de autoritate, ci doar una de vointa. Structurile de putere tind sa fie conservatoare - le intereseaza mai curind drumul batatorit decit drumul cel bun. Uita-te la chestiunea interdictiei casatoriei pentru clerul catolic. Sint atitea argumente, mai ales dupa scandalul pedofiliei cautionate institutional, in favoarea renuntarii la mistica virginitatii. Dar e greu, nu?, sa renunti la o traditie seculara, oricit de inutila si nociva este ea (sau nebiblica).

    RăspundețiȘtergere
  16. Incerc inca sa asimilez si sa inteleg perspectiva pe care o propui. In acelasi timp, o coroborez cu cea pe care o propune Robert Cargil in articolul pe care l-ai "tradus" la Oxigen2 (si cu care presupun ca agreezi "in punctele esentiale"). Pana acum, cam asta inteleg:
    1. apropierea de Dumnezeu este facilitata, sau chiar mai mult, cere sacrificiu, mai precis - sacrificiul de sine (Pavel- "aduceti-va trupurile voastre ca o jertfa..."). Este ceea ce Isus a ilustrat in viata lui, o dragoste sacrificiala.
    2. Una din concluziile lui Cargill este un nou program social, in care fiecare sa fie dedicat slujirii aproapelui- un teren comun unde crestin, ateu, agnostic sau orice alt religios se poate simti in largul lui. In care fiecare face binele, fara sa fie interesat de un premiu ulterior (in cazul in care acesta ar exista- spune Cargill), ci pe degeaba. Asta duce la un dumnezeu "universalist", diferit de "dumnezeul de buzunar" al evanghelicilor.
    3. Curatirea sau sfintirea, in acest caz, devine un proces la care esti de acord sa te supui, prin care iti "antrenezi" dragostea. Aceasta poate merge pana la nivelul suprem, sacrifiul propriu ("nu este dragoste mai mare decat ca unul sa-si dea viata pentru aproapele sau")- ceea ce, din nou, Isus a demonstrat ca fiind o trasatura a sa si implicit a lui Dumnezeu.
    4. Ce este atunci pacatul? Alegerea/refuzul individului de a se supune acestui proces de sfintire? Alegerea sa de a trai pentru sine? ( "Cine isi iubeste viata o va pierde"?)

    Postez aici comentariul-desi mai nimerit ar fi fost pe site-ul Oxigen2-pentru ca acolo sunt niste maimute ale junglei care ma calca pe "bataturi". Mersi de intelegere!

    RăspundețiȘtergere
  17. Polihronule, ce este megasecta RC?

    RăspundețiȘtergere
  18. @ kiki: 1. Sacrificiul de sine este, in teologia NT, o participare la sacrificiul lui Hristos (Coloseni 1:24 - poate cea mai drastica formulare a ideii). Acesta din urma este drumul deschis - si in sens substitutiv (pentru ca doar El este fara vina), si in sensul exemplului (Isus insusi se vedea depasit de catre urmasii lui - Ioan 14:12).

    2. Nu e nimic nou in "programul social" la care trimite si Bob Cargill. Ar fi ceva nou in a renunta la superstitia religioasa in favoarea unui exercitiu religios cu efecte in prezent. N.T.Wright propune acelasi lucru in Surprised by Hope. Religiile tind sa mute accentul pe "dincolo" si "atunci" (fie in trecut, fie in viitor). Hristos este omul lui aici si acum.

    3. Da, e ceva extrem de universalist in dragoste :) Si, daca o iei in serios, iti dai seama ca nu e lucru usor sau trivial. Lectiile dragostei sint cele pe care omul le invata cel mai greu si de care are cea mai mare nevoie. E mult mai usor sa zici un crez, sa te balacesti in trufia sau nesimtirea turmei, sa discuti profetii sau metafizica.

    4. Pacatul - o spune clar Biblia - este orice lucru care te indeparteaza de Dumnezeu. Poate foarte bine fi o proasta teologie. Daca Dumnezeu este dragoste, pacatul este orice forma de abuz, de siluire, de violenta.

    RăspundețiȘtergere
  19. @ ano: E porecla pe care o da prof. Laiu romano-catolicismului.

    RăspundețiȘtergere
  20. Ai vazut ca profu e "pui de dac" si n-are nevoie de circumcizie?

    RăspundețiȘtergere
  21. Ai vazut ca io-s pui de drac si nu ma las? :D

    RăspundețiȘtergere
  22. Poli, ce anume inseamna "proasta teologie"? Cred ca majoritatea dintre noi avem o teologie cat se poate de limitata datorita prejudecatilor noastre, Dumnezeului prefabricat adoptat din traditia parintilor nostri si, nu in ultimul rand, unei instructii insuficiente. Dar apoi, nu toti putem face teologie. Ce anume ar insemna teologia sanatoasa, ne-pacatoasa? Poti fi condamnat drept pacatos daca n-ai cum, cu ce si de unde? Intuiesc unde bati, dar poti fi mai "specific". Cu multam...

    RăspundețiȘtergere
  23. Cind am zis ca pacatul "poate foarte bine fi o proasta teologie", tineam cont tocmai de realitatea ca doar o minoritate (inclusiv dintre crestini) fac teologie. Omul religios se dispenseaza cu usurinta de teologie (uita-te la vecinii nostri ortodocsi). Deci, pentru teologi sau pentru ideologii care se folosesc de teologie, pacatul "poate foarte bine fi o proasta teologie".

    Teologia sanatoasa este in primul rind teologie morala - stii a 11-a porunca propusa de George Knight: "sa nu faci teologie impotriva aproapelui tau". Pentru ca da, exista teologie imorala. Orice teologie care este sau permite un atac asupra unui om sau asupra unei categorii de oameni este o "proasta teologie". Apoi, cel putin din perspectiva crestina, teologia sanatoasa este aceea care da cel mai bine seama de realitatea textului biblic. Sint atitea si atitea teologii care violenteaza - fie hermeneutic (prin presupozitii mistice), fie exegetic (prin neglijenta sau distorsiune interesata) - scriptura.

    RăspundețiȘtergere
  24. Bun, dar ce te faci cu mare parte a crestinatatii, indiferent de nuanta, care face teologie impotriva aproapelui cu binecuvantarea bisericii? Nu e suficienta sinceritatea, in pofida limitarilor ei? Cati dintre noi nu facem rau aproapelui, avand cele mai bune intentii?

    Cred ca sunt rare cazurile in care omul face teologie imorala, cum ii spui tu, impotriva aproapelui, din rautate. Majoritatea facem rau aproapelui din ignoranta sau dintr-o proasta intelegere a "misiunii" noastre pentru binele lui suprem.

    RăspundețiȘtergere
  25. Bogdane, cum trebuie sa-i raspunzi uneia ca Gabi Trofin? Va cunoasteti? "Injura" la O2...i-am vazut pozele; noroc cu CJ.

    RăspundețiȘtergere
  26. Aoleu Poli, daca fata asta din Bologna este adventista, atunci are dreptate Myosotis cand spune: "Majoritatea facem rau aproapelui din ignoranta sau dintr-o proasta intelegere a "misiunii" noastre pentru binele lui suprem."

    RăspundețiȘtergere
  27. Era interesant dialogul cu profesorul Laiu...
    Continuam studiul din Lev.16? (daca ai timp)

    RăspundețiȘtergere
  28. Poli, spune-mi te rog,"promoveaza congresul pe blogul tau si vii gratis" este realitate? Drum, masa, cazare?

    RăspundețiȘtergere
  29. Masa si cazare, din cite inteleg. Drumul ti-l platesti singur(a). Am pus banner-ul aici doar pentru ca unul dintre organizatori a avut amabilitatea de a ma invita personal. Nu o sa ajung insa la Brasov.

    Sper sa pot relua discutia despre Lev.16 (si altele, intrerupte) week-end-ul asta. Inceputul de octombrie a fost mai ocupat la mine.

    RăspundețiȘtergere
  30. Am citit cu sufletul la gura argumentele tale, Poli. Apoi, cu aceeasi nerabdare am citit ce scria profesorul. Sa se termine dialogul vostru cu..."dacă nici acestea nu transmit 'absolut' adevărul, atunci ce mai este sigur?"

    Pana una-alta, voi rasfoi "Chemarea Altarului"- Roy Gane.

    RăspundețiȘtergere
  31. E un punct ideal pentru o incheiere provizorie a dialogului - Florin cauta siguranta, certitudini, absolut; eu cred ca "absolutul" este o notiune contradictorie, ca certitudinile nu ne sint date, ca siguranta vine din relatie, nu din formulari doctrinare. Sintem - iata - pe drumuri diferite. Poate ca ne vom reintilni mai tirziu.

    RăspundețiȘtergere
  32. Poli, ti-a cazut in mana cartea "De ce sunt ortodox", autor Klaus Kenneth?

    RăspundețiȘtergere
  33. Nu. Din ce vad pe internet, autorul e un personaj exotic, si atit.

    RăspundețiȘtergere
  34. Exotic? Bine zis.
    Un abuzat sexual, un cautator dupa DRAGOSTE, ani buni in India si China (meditatia nu-i umble golul), ani buni printre protestanti si sola scriptura (incantat de logica lor, dar atat), gaseste in fine ortodoxia, nu atat sistemul ci realitatea cuvantului ortodox.

    Eu ma intreb, ce cauta de fapt OMUL?

    RăspundețiȘtergere
  35. "Unele lucruri le-au schimbat (corectat) pionierii înşişi, iar altele au rămas în seama generaţiilor ulterioare. Unele au fost deja corectate pe la începutul secolului 20, altele rămân încă de corectat." - FGL - 07 oct.2010

    RăspundețiȘtergere
  36. Omul cauta omul. Se cauta pe sine, cauta atingere vindecatoare, cauta un ideal uman caruia ii spunem uneori Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere