Am citit de curînd o nouă versiune a obiecţiilor pe care, nu de ieri-alaltăieri, Florin Lăiu le aduce (de data asta în vederea unui public mai larg decît cel de limba română) interpretării adventiste clasice la Daniel (nu ştiu dacă masivul articol e disponibil online, dar puteţi citi destule, mai vechi, aici). În opinia mea, profesorul Lăiu e pe drumul cel bun, dar mai are o bucată de parcurs, poate cea mai dificilă. Nu e deloc întîmplător că studiul său e intitulat "Doctrina sanctuarului"; că încă de pe prima pagină e propusă ca obiect de analiză "teologia [adventistă a] judecăţii şi a sanctuarului"; şi că, la sfîrşit, în formula propusă pentru doctrina adventistă a judecăţii, nu rămîne nici urmă din sanctuar. Cum se realizează această subtilă aneantizare a sanctuarologiei adventiste?
În primul rînd, Florin se distanţează tranşant de proasta tradiţie a ridicării lui EGW la rangul de autoritate interpretativă. Eliberîndu-se astfel hermeneutic, are apoi curajul să recunoască un fapt esenţial, îndelung negat de exegeţii adventişti: nu există nicio legătură între Daniel 8 şi Leviticul 16 (am arătat deja in extenso că înţelegerea adventistă a ritualului levitic este oricum defectuoasă). Ce mai rămîne din "vechile hotare" e doar iluzia istoricistă care extinde aberant profeţia lui Daniel la eschatologia creştină.
Subiectul capitolului 8 din Daniel este "viziunea necurmatei" (hechazon hatamid). Interogaţia din v.13, precum şi răspunsul din v.14 vizează durata suprimării tamid-ului. In mod corect, Florin recunoaşte aici limbajul ritual al jertfelor zilnice, de seara şi dimineaţa, admiţînd (măcar ca primă referinţă) identificarea "cornului cel mic" cu Antioh Epifanul. Întreb: ce legătură există între monarhul seleucid sau imperiul roman / catolic şi anul 457 î.e.n.? Între 457 î.e.n. şi (cel mai probabil) 168 î.e.n, precum şi între 165 î.e.n. şi 70 e.n. nici nu poate fi vorba de vreo eliminare a "necurmatei" (apropo, "seară dimineaţă 2300" nu e deloc greu de interpretat ca număr de jertfe de seara şi dimineaţa suprimate de "cornul cel mic", mai ales ţinînd cont de context - tamid-ul; de altfel, în Dan. 8:26 aceeaşi viziune este numită "viziunea serii şi a dimineţii", accentuînd prin substantivele la singular subiectul profeţiei - "necurmata").
Să mai reamintim că, în Daniel, "vremea sfîrşitului" se referă întotdeauna la "Israelul istoric" (ca în 10:14), singurul la care orice Daniel, de secol VI sau II î.e.n., se putea gîndi? Istoricismul este o aberaţie. Iar 1844 nu are nimic de a face cu Biblia.
Bine ai revenit,FIULE - ar completa unii "pierdut"!
RăspundețiȘtergereVoi citi ce zice profesorul si revin. Oare cat mai are pana la pensie?!
Chestia asta ca "1844 nu are nimic de a face cu Biblia" e tare interesanta, iar adventistul de orice fel ar fi el, nu ar accepta-o prea usor.
Stiu si eu ca e greu sa abandonezi unul dintre "argumentele forte" ale adventismului - matematica spectaculoasa a profetiilor. Dar 1844 nu are pur si simplu ce cauta intr-o scriere evreiasca de acum mai bine de doua milenii care nu cunostea alt subiect decit destinul lui Israel.
RăspundețiȘtergereWelcome back!
RăspundețiȘtergerebine-ai revenit, poli!
RăspundețiȘtergerecand am vazut ca tema este tot ispasirea, mi-a fost teama ca - desi postarea este scurta - ma voi plictisi pana cand voi apuca sa citesc. cand colo, mi-ai stimulat interesul si eram gata-gata - in ciuda unor things to do - sa sar si asupra link-ului indicat de tine. sunt foarte mandru ca am rezistat ispitei. but man, that was close, thy writ is really tantalizing ;)
"Deja unii părăsesc credinţa, iar alţii se încrâncenează inutil în poziţii care de mult ar fi trebuit abandonate."
RăspundețiȘtergere"Faptul că Biserica, după 160 de ani de existenţă(...)încă întâmpină oarecare probleme în înţelegerea şi expunerea perfectă a unor doctrine majore, ar trebui să ne trezească şi să ne responsabilizeze pe toţi, începând cu slujitorii".
Polihronule, ce pot face eu ca sa trezesc biserica? In dialog cu profesorul a intrat Daniel Cirt, dar e doar unul si asta era acum aproape un an. Profesorul spune, vreo doi inteleg, restul... TOT INAINTE!
Multam de intimpinari. Study, stii cintecul: "Stai tare..." ;)
RăspundețiȘtergereMa indoiesc ca biserica are vreme de teologie. De trezit, se trezesc oricum doar indivizii - citi n-au murit deja in ograda bisericii -, nu institutiile.
Daca profesorul a avut curajul sa spuna...si el reprezinta o institutie...de ce sa nu se trezeasca slujitorii, asa cum o spune chiar el? Nu ma simt deloc confortabil! Sa fie mai de pret "casa si painea" ce dau siguranta in vreme de criza? k, e o varianta, dar cu ce pret? A, da, BANII ENORIASILOR!
RăspundețiȘtergereGroaznic, cumplit de groaznic!
Poli, imi este putin teama pentru profesor. S-ar putea ca AZI unii sa-l numeasca eretic sau sa-l indeparteze incet-incet; iar PESTE ANI, altii sa-i recunoasca veridicitatea scrierilor...s-ar putea sa fie chiar post mortem!
RăspundețiȘtergereAveţi replica mea la http://www.florinlaiu.com/raspundem/replici/172-dumnezeu-este-istoricist.html
RăspundețiȘtergereMulţumesc.
Despre sfarsitul lumii in 21/22 octombrie 2011/1844: ”ucenicii capitanului William Miller” - N Steinhardt
RăspundețiȘtergerehttp://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Camping--Sfarsitul-lumii-vine---iar--4425.html
”Intemeietorul sectei adventiste care a dat drept soroc al celei de-a doua veniri a Domnului anul 1844 (întâi primavara, apoi toamna), martorii lui Iehova si milenistii trec toti peste cuvintele categorice ale Mântuitorului (Matei 24,36 si Luca 17,20) unde se arata ca ziua si ceasul nu sunt cunoscute de nimeni, nici de îngeri, nici de Fiul, ci numai de Tatal.
Calculele sectante se întemeiaza pe interpretari riscate ale unor texte obscure din proorocirile lui Ezechiil si Daniil si Apocalipsa, si dovedesc înfumurare.
Bine face biserica romano-catolica oprindu-i pe laici de a citi si interpreta singuri Apocalipsa. Scene apocaliptice au fost mereu în istorie si poate ca adevarul (consecinta a ultimelor cuvinte din Luca 4,6) e simplu : vremurile de catastrofe sunt o constanta a omenirii, un parametru al lumii care traieste sub blestem. Semne sunt multe, de fiecare data, si multi se fudulesc crezând ca fac parte din ansamblul clipelor finale. Exista o ispita (trufasa si nerabdatoare) a sfârsitului.
Taina Judecatii de Apoi este bine pastrata si copilaroasele încercari de a o dezvalui sunt ca o sfidare a spusei Domnului.
Jurnalul Fericirii
Dupa cum se vede, tiparul primavara/toamna se repeta la toti acesti sfidatori ai Cuvantului Domnului si scurmatori in ceea ce nu le e dat in veci a afla. Harold Camping nu pare sa fi invatat mai nimic din rusinea repetata a patitului William Miller... Ca si ”ucenicii capitanului Miller” ( dupa sintagma parintelui Nicolae ) mr Camping aiureaza că totusi la 21 mai a avut loc o „răpire spirituală", motiv pentru care nimeni nu a văzut vreo schimbare în lume. ”Aceeasi Marie cu alta palarie” - cum nimic nu s-a intamplat pe pamant, ca sa nu cada mincinos, si Camping ( ca si predecesorii lui cu ”doctrina sanctuarului”) ”muta” evenimentele in ”sfere celeste” unde nimeni nu poate sa-i contrazica ca ”ceva s-a intamplat” :D. Si musai trebuie ca s-a intamplat! Doar n-or gresi calculele lor... deci Cerul trebuie sa li le execute...
"Ispita trufasa si nerabdatoare a sfirsitului" - superba sintagma lui Steinhardt! Surprinde precis unul dintre aspectele nombrilismului despre care tot vorbesc eu.
RăspundețiȘtergerePertinenta concluzia ("muta evenimentele in sfere celeste unde nimeni nu poate sa-i contrazica").