joi, 10 septembrie 2009

De ce e bine

...că noua carte de imnuri există? Pentru că 80 de ani de la ultima carte de imnuri (fac abstracţie de ediţia Loma Linda '89, cu circulaţie restrînsă şi preluată mai ales în repertoriul coral) sînt mult prea mulţi. Pentru că ea reprezintă, per ansamblu, un uriaş salt calitativ. Pentru că, aşa cum e bine să folosim mai multe versiuni ale Bibliei, este bine să avem cît mai multe tezaure imnografice.

Mă contrariază cei care se simt "furaţi" de noua ediţie. Nimeni nu a scos în afara legii folosirea vechilor imnuri. Iar eu unul m-aş bucura să văd cît mai curînd o nouă colecţie, dedicată - să zicem - exclusiv producţiilor româneşti.

E adevărat că Imnurile din 2006 conţin şi monumente de grandomanie, de absurd sau ridicol. E adevărat că ele ar trebui consacrate sub denumirea "ediţia Catană-Dumitrescu". E adevărat că sînt o producţie semi-clandestină, controlată de un singur om cu prea multe idei fixe. Dar e la fel de adevărat că impun un standard ce va merita emulat pe viitor, că oferă delicii de măiestrie muzicală şi lirică.

Adventiştii de România să nu uite că aspiră să cînte o cîntare nouă, care este cîntarea milenară a lui Moise. E loc de vechi şi de nou. De tînjet şi dans. Apropo, cuvîntul "imn" pare să provină din grecescul hymenaios - cîntec de nuntă, epitalam. Poate că asta trebuie să fie, în esenţă, imnul religios: o anticipare a bucuriei nunţii Mielului.

PS Cei care au impresia că o carte de imnuri controversată şi perfectibilă este o anomalie românească ar trebui să ştie că The Church Hymnal (1941) a avut nevoie de un deceniu pentru a se impune în uzul bisericilor adventiste de limba engleză şi că The Seventh-day Adventist Hymnal (1985) conţine doar 300 de imnuri din cele 700 ale ediţiei anterioare. Merită citite relatarea lui Wayne Hooper cu privire la crearea SDA Hymnal şi o evaluare a acestei lucrări, pe cît de entuziastă, pe atît de critică.

11 comentarii:

  1. Asta e cumva primul pas spre marea impacare cu numitul "prea multe idei fixe"? Ti-a promis ceva ce astepti de mult? Care e treaba? La mureste-ma si pe mine, te rog...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ano, nu fi naiv. Ideile fixe nu trec asa usor. Apoi, eu nu astept nimic de la detinatorul lor. Iar certat cu el nu-s. Inca mai important, nu tin pe nimeni de dusman. Dar pot intelege ca dispozitia mea de a spune lucrurilor pe nume le este unora intolerabila.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu cred ca esti un pic cam generos, totusi...

    Diger greu cel putin un singur lucru: dimensiunea culturala a cantului. A "cantarilor" mai exact! Iar din punctul asta de vedere primenirea e mai degraba pacatoasa decat benefica.

    Pur si simplu nu poti schimba textul (in primul) rand doar de dragul de a introduce neologisme, pentru ca "mesajul e altul" sau cu caracter de justificare telologica. (Bine, din perspectiva asta, treburile sunt chiar nasoale!)

    Si nu e vorba aici de inertie sau de refuzul de schimbare. Ci de autenticitate, naturalete, congruenta celui ce canta cu mesajul. In cazul nostru, o lauda deloc organica, ceea ce ce explica si evadarea in alte forme/genuri/productii...

    RăspundețiȘtergere
  4. Goye, la ce te referi exact cînd spui "dimensiune culturală"? Eu unul sînt mai aproape de cei care contestă ideea de drept de autor. Nu mai spun că imnurile ţin mai mult de folclor decît de creaţia cultă. Şi că dacă am fi purişti pe bune, atunci am refuza categoric să cîntăm "Cetate tare-i Dumnezeu" altfel decît a scris-o Luther, care n-a scris-o chiar el :) Şi e un păcat aşa de mare să păcătuieşti prin generozitate? - chit că am scris şi lucruri ca "monumente de grandomanie, de absurd sau ridicol".

    RăspundețiȘtergere
  5. Poli, matale ce canti cand iti vine a o face?

    1. Fost-am azi la o "sfanta biserica". Juma de ora am vazut cum oamenii "incalzeau" atmosfera... Dupa care-am iesit si m-am dus. Chiar aveam bucurie si chef de lauda, neinstitutionalizata!

    2. Drepturile de autor si originea pieselor sunt alte doo trebi dragalase! Mai ales in cazul de fata.

    3. Goye stie cum cantau afroamericanii cam pe la 1800. Si cum durerea/speranta LOR a devenit imn si a ramas cant, cu sau fara includerea intre cele t-spe mii de bucati.

    4. Si tot Goye isi aminteste de fratii si de surorile lui (pe bune!) care, fiind adunati de peste mari si tari, n-aveau nici carti, nici partituri. Aveam insa imprimate vreo 20 de piese pe care le adunasera intr-o brosurica si pe care (pe langa multe altele, invatate unii de la altii...) le cantau Sabat de Sabat, cu drag. Cu foarte mare drag. Cu cel mai mare drag.

    RăspundețiȘtergere
  6. Goye dragule, cînd îmi vine să cînt, cînt ce-mi vine ;) Şi uneori ies imnuri (de festival de exemplu) la care alţii scuipă-n sîn :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Hai ca m-ai lamurit, Poli.
    Cand dupa multa vreme am trecut pe la fosta mea biserica, am constatat ca nu mai cunosteam decat vreo 30% din fratietate. 98% din aia 30, nu ma mai cunosteau ei pe mine (poate ca din cauza faptului ca nu mai aveam barba si cantaream cu vreo 20 de kilograme in plus)
    Asa se va intampla si cu Cartea de Cantari. Noi astia nemultumiti o sa ne imputinam pe zi ce trece, iar ceilalti, in frunte cu verisorul tau scump Cristi, vor face folclor din noua carte de cantari.
    Goye, ce te impiedica sa scoti de la naftalina brosurica minunata? Hai sa protestam pozitiv!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ano dragă, nu pricep ce are Cristi a face cu obiectul delict. Relaţia mea de sînge cu el sau cu Gabi Dumitrescu (cel la care te refereai probabil) este un simplu accident genetic. Ea nu mă împiedică să-i antipatizez (dacă e cazul) sau - Doamne fereşte! - să le apreciez talentul şi munca.

    La botezul meu, fiecare dintre candidaţi a avut ocazia să aleagă un imn care să fie cîntat de asistenţă la ieşirea lor din apă. Cel pe care l-am ales eu nu se regăseşte în noua carte de imnuri. Aşa că o să mă alătur şi eu protestului vostru pozitiv :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Daca am amintit numele verisorului, cred ca ti-ai dat seama ca nu sunt chiar tampit. Apoi, Cristi e cel care fredoneaza refrenul tau, ca e bine ca a iesit cartea. Gabi a facut o treaba buna, zic eu, dar tu poti sa ma contrazici, ca esti mai avizat. Din partea mea, apreciere/antipatizare usoara...:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Ano dragă, nu am nici cea mai vagă idee despre opiniile lui Cristi la subiect. Eu şi cu el - pe care ne-ai putea suspecta de interes de clan - sîntem departe de a fi singurii care se bucură de apariţia acestei cărţi de imnuri. În plus, am o bănuială cum că nici Cristi nu este necritic la adresa lucrării sau a procesului de elaborare. Pe de altă parte, tu însuţi spui lucruri bune despre ea - despre contribuţia lui Gabi cel puţin. Deci poţi fi, măcar în parte, de acord cu "refrenul" despre care vorbeşti. Greşesc?

    RăspundețiȘtergere
  11. dupa ce ati vorbit voi tot ce ati considerat ca este bine de precizat am sa va spun si eu cateva lucruri. Eu ma bucur ca a aparut noa carte de imnuri pt ca, cele care erau nu mai prea existau carti cu note si ultima carte cu note pe care am fost cumparat-o trebuia sa ghicesti partiturile
    dar cei mai invarsta si multi alti nu sunt multumiti ca sa schimbat textul si chiar si unele masuri caci un cantec invatat odata chiar si gresit e invatat si se corecteza foarte greu mai ales cand ai o varsta
    asa ca nu era neparat sa apara cele noi ci doaro editie de calitate

    RăspundețiȘtergere