sâmbătă, 19 martie 2011

Despre ispăşire VIIc

Rămînînd în aria semantică a "ispăşirii" ebraice, face să aruncăm o privire şi asupra verbului kipper. După numărătoarea mea, acesta apare în Tanakh de 101 ori. Doar un sfert din ocurenţe (24) provin din afara Pentateuhului, iar jumătate (49) sînt numai în Leviticul! Capitolul cu cea mai mare densitate (16) este, fireşte, Leviticul 16 - ceea ce nu face decît să ilustreze statistic afirmaţia mea cum că "ziua ispăşirii" este culminaţia întregului sistem levitic (menit în fiece detaliu, în fiecare sărbătoare să realizeze ispăşirea), nu excepţia de la regulă. Dar să pomenim cîteva pasaje interesante.

Despre înţelesul ispăşirii ne putem face o idee încă de la prima ocurenţă a verbului, în Geneza 32:20 (v.21 în TM) - Iacov spera "să-l potolească" pe Esau printr-un peşcheş (minchah în original, exact numele ebraic al jertfei de mîncare), pentru a-i vedea faţa şi a trăi. Ispăşirea e deschidere de drum, e protecţie. Kipper apare apoi în Exodul 29:33.36-37, în contextul inaugurării preoţiei aaronice şi a sanctuarului. Din Leviticul 9:7 aflăm că în acelaşi context inaugural s-a făcut ispăşire şi pentru popor, scopul fiind acela de a pregăti epifania, apropierea fără victime de slava divină (cf. v.6 şi 23-24). Numeri 8:19 confirmă această interpretare a ispăşirii - "astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi de nicio urgie cînd se vor apropia de sfîntul locaş".

Ezechiel cunoaşte şi el foarte bine sensurile ispăşirii. În 43:20.26 avem ispăşirea ca inaugurare. Iar în 45:15.17 ni se spune explicit că toate tipurile de jertfă şi toate sărbătorile împlinesc acelaşi scop ispăşitor. Mai mult, în acelaşi capitol (45:18-20) avem prevăzută, în cadrul restaurării vizionare, post-exilice a templului, ceea ce pare a fi un soi de "zi a ispăşirii", situată însă chiar la începutul calendarului cultic, în oglinda inaugurării mozaice a sanctuarului din pustie (cf. Exodul 40:2).

Aşadar, ispăşirea nu era domeniul exclusiv al unei singure zile din calendar, ci sarcina continuă a întregului scenariu ritual. Era şansa găzduirii prezenţei divine. Niciun aspect al cultului mozaic nu viza acumularea de rău şi necurăţie la sanctuar. Dimpotrivă, ispăşirea făcea posibilă puritatea şi sfinţenia prezenţei divine. "Ziua ispăşirii" era doar momentul de apropiere maximă între om şi Dumnezeu, moment facilitat şi garantat de un an întreg de sfinţire şi purificare.

9 comentarii:

  1. Acum am citit "c-ul" (si paralela cu Ezechiel)
    Ce tablou minunat! Totul este curat la sanctuar!
    Trebuie sa recitesc explicatiile anterioare despre Azazel sau poate continui tu..."d"..."e"...

    RăspundețiȘtergere
  2. http://www.florinlaiu.com/apologetica-azs/145-gustul-sambetei.html
    Poli, interesanta explicatia profesorului dar, ca intotdeauna, sunt voci pro si contra. Poate ca pentru unii e nevoie de o "jertfa de vina", in timp ce altii sunt de partea lui FL. Cat despre mine, n-are rost sa mai pun pe capul tapului pentru Azazel inca un pacat...intelege ce vrei!
    Si totusi Lev.16 vorbeste despre tapul pentru Azazel!

    RăspundețiȘtergere
  3. "Si totusi Lev.16 vorbeste despre tapul pentru Azazel!"

    Si?

    RăspundețiȘtergere
  4. "Scris de Sorin Rosen
    Luni, 05 Octombrie 2009 22:26
    INTREBARE:
    M-ar interesa termenul "Azazel" din Levitic 16. Ce semnifica el in ebraica?

    RASPUNS:
    Conform interpretarii pe care o ofera Rashi (Rabinul Shlomo ben Itzhak, 1040-1105, cel mai cunoscut comentator al Torei), Azazel este numele unei zone stancoase din desert, in care era sacrificat unul dintre cei doi tapi in ziua de Yom Kipur (Ziua Iertarii Pacatelor). Traditia iudaica prezinta in detaliu acest ritual in Mishna, tratatul talmudic Yoma, care se refera la ritualul practicat de Yom Kipur in perioada Templului din Ierusalim. In cadrul acestui ritual, doi tapi erau alesi si sacrificati, unul in Templu, iar unul era trimis in desert pentru a fi impins de pe o stanca. Conform traditiei, in momentul in care tapul pentru Azazel era sacrificat, un fir rosu care se afla in Templu devenea in mod miraculos alb, simbolizand astfel iertarea pacatelor lui Israel.

    Pentru o analiza mai detaliata a subiectului, din multiple perspective (nu neaparat cea iudaica), va recomand si articolul disponibil in limba engleza la adresa: http://en.wikipedia.org/wiki/Azazel"

    VT spune ceva de firul asta rosu devenit alb?

    RăspundețiȘtergere
  5. "Cei doi tapi alesi pentru ritualul de Yom Kipur erau foarte similari, de la aspectul fizic si pana la valoarea lor in bani. Aceeasi marime, aceeasi rasa, posibil de folosit (daca nu ar fi fost sacrificati) pentru aceleasi munci. Mai mult decat atat, in ziua de Yom Kipur, vietile ambilor tapi inceteaza. Si totusi exista o deosebire calitativa importanta: unul este pentru Dumnezeu, celalalt pentru Azazel (cu sensul de 'pierzanie', de 'inutilitate')."

    Ce rost au acesti doi tapi la sarbatoarea sarbatorilor?

    RăspundețiȘtergere
  6. Poli,
    Duca-se-pe-pustii (varianta romaneasca) sta de Yom Kippur alaturi de perechea sa jertfita pe altar. De ce aminteste Lev. de Azazel? Ce semnificatie are?

    RăspundețiȘtergere
  7. Stii Poli, eu intreb pentru ca-mi place sa inteleg mai bine. Dar cati dintre azs-isti fac asta? Pastorii se bucura ca au un job, membrii ca au o comunitate de care apartin. Cati se gandesc la acest tap? Apoi e mult mai comod sa pastrezi ce ai, decat sa gandesti...

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu, firul rosu care devenea alb ca semn al iertarii este o traditie post-biblica.

    Exact spre Azazel merge discutia asta. Inca putintica rabdare :)

    RăspundețiȘtergere