vineri, 29 aprilie 2011

Despre ispăşire VIIf

Recititi 1 Regi 1:49-53. E un episod de gratiere. Coarnele altarului sint locul in care se obtine ispasirea - indepartarea obstacolului din calea apropierii, capatarea bunavointei suzeranului. Sau nu - vezi 1 Regi 2:28-34, in care sentinta nu este nici macar comutata. Si Adonia, si Ioab se prind de coarnele altarului in cautarea iertarii. Amindoi stiu ceva despre semnificatia ritualului levitic. Stiu cu siguranta ca gestul lor nu presupune niciun transfer (ar fi trebuit sa functioneze in ambele cazuri, nu?). Cel care il iarta pe Adonia nu este altarul. Iar singele lui Ioab, condamnat pe drept pentru propriile fapte singeroase, nu contamineaza locul sfinteniei. In ambele cazuri, raul este eliminat, iar altarul ramine curat si sfint.

Nu acelasi lucru se intimpla in Ieremia 17:1, unde pacatele persista in inimi si pe coarnele altarelor (altele decit cel de la sanctuarul levitic). Iudeii au ales sa recurga la un cult alternativ care se dovedeste ineficient. In mod normal, prin respectarea legamintului si a ritualului levitic, si inimile oamenilor, si coarnele altarului trebuia sa fie curate (si nu doar o zi pe an). Dar incalcarea legamintului produce situatia opusa - raul si necuratia contamineaza definitiv.

Recititi Deuteronomul 23:14. Va puteti imagina ca Dumnezeul care nu suporta impuritate in tabara ar fi intimpinat-o cu bratele deschise la sanctuar? Sensul intregului "sistem al jertfelor" era prezervarea puritatii si sfinteniei templului, astfel incit prezenta divina sa fie posibila. Singura directie admisibila pentru pacat si necuratie era in afara (am vazut asta si in ceremonia de Yom Kippurim). Orice aplicare de singe contribuia la puritatea si sanctitatea sanctuarului.

Mai mult, recititi Romani 3:25 si Evrei 9:26. Pacatele nu sint transferate catre sfintenie, ci "trecute cu vederea" (paresis - lasate sa cada / aruncate afara) si "sterse/indepartate" (athetesis). Este exact limbajul lui Augustin, de exemplu: "Morte sua... quidquid culparum... purgavit, abolevit, exstinxit..." ("Prin moartea Sa... orice vina... a curatat, abolit, anulat" - De Trinitate, IV 17). Pina si 1 Petru 2:24, reluind Isaia 53, arata ca "purtarea pacatului" (daca e sa acceptam aceasta redare) se refera doar la trupul crucificat, la Isus ca jertfa. Niciunde vreo sugestie de transfer al pacatului catre "sanctuarul ceresc". Pacatul nu cunoaste viata dupa Moarte.

13 comentarii:

  1. Mai Poli, am citit versetele din Regi cu Adonia si Ioab. E adevarat ca urmarea punerii mainilor pe altar are efecte diferite. Intreb si eu: nu ar fi fost necesara cate o jerfa al carei sange sa stropeasca coarnele altarului?

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca legea ar fi prevazut pentru situatiile lor vreun sacrificiu, da. Insa amindoi aveau o problema doar cu Solomon, nu si cu sanctuarul. Certe sint doua lucruri: ca apeleaza la simbolistica iertarii si impacarii pe care o aveau coarnele altarului (ca la un fel de cetate de scapare); si ca Dumnezeu nu se simte lezat nici ca Solomon iarta, nici ca Solomon executa chiar la altar. In plus, daca punerea miinilor ar fi fost intotdeauna un act de transmitere ar fi trebuit fie ca amindoi sa fi fost automat iertati, fie ca amindoi sa fi fost trasniti de Dumnezeu pentru ca nu au apelat la intermedierea singelui. Dar nu s-a intimplat nici una, nici cealalta. Iar altarul a ramas curat, cum trebuia sa fie in permanenta.

    Apropo, eu nu cred - se stie - in teoria adventista a transferului de pacate asupra sanctuarului prin jertfe; si nu cred nici in teoria lui Jacob Milgrom a poluarii de la distanta (poluare pe care o eliminau jertfele "pentru pacat"). Din Numeri 19:13.20 eu inteleg ca necuratia nu polua automat sanctuarul, ci doar in cazul in care conditiile puritatii nu erau respectate. Orice ritual avea menirea sa mentina puritatea si sfintenia. Doar nerespectarea termenilor legamintului, inclusiv deci a prevederilor apropierii prin singe, ducea la poluare si profanare, la periclitarea prezentei divine si a vietii lui Israel.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poli, interesant ce zici tu!
    Am citit acum Ier.17.1. Da, "pe coarnele ALTARELOR LOR" poate reprezenta orice altceva decat ritualul levitic. De ce tocmai Iuda face asta?
    Poli, Detr. 34 are numai 12 versete.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai dreptate, am tastat gresit. Deut 23:14 - am si modificat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tabloul asta cu prezenta Lui in tabara curata si cu oameni sfinti este de invidiat. Cand am citit cu atentie, mi-am imaginat scena si as fi dorit sa fiu si eu undeva in tabara...

    RăspundețiȘtergere
  6. "Aşa îl văd eu pe Yeshua, ca fiind cornul altarului lui Adonai, de care m-am prins cu toată puterea şi din pricina căruia am primit iertarea. Când cineva se prindea de coarnele altarului, nu primea iertarea pentru că era cineva, ci din pricina coarnelor altarului de care se ţinea. De aceea alerg să-L prind cum spunea Pavel "căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus." (Filipeni 3:12)" - ce zici de asta?

    RăspundețiȘtergere
  7. "Din scrierile Tanach-ului reiese ca atunci cand cineva era intr-o situatie disperata sau urma sa fie omorat, fugea si se prindea de aceste coarne ca sa fie iertat sau crutat."...ca Adonia sau Ioab...

    RăspundețiȘtergere
  8. Am dat si eu peste postarea din care citezi. Autoarea spune in general lucruri pertinente. Scopul ei e insa mai curind devotional si subtil evanghelistic. E mare lucru ca se gasesc romani atit de pasionati de traditia iudaica.

    RăspundețiȘtergere
  9. Si, apropo, esti deja "undeva in tabara", ba chiar mai aproape decit ar fi fost vreodata cineva in cadrul levitic. Ai drum deschis la sfinta sfintelor. Esti mare preot.

    RăspundețiȘtergere
  10. Rom.3,25
    Am dat o fuga la DEX sa vad daca am vreo explicatie la "trecuse cu vederea". Niciuna. M-am uitat din nou la text. Prima trimitere este chiar mult comentatul Lev.16. unde se face ispasire pentru sfantul locas, cortul intalnirii si altar, casa lui Aaron si toata adunarea lui Izrael...apoi am citit vers. 26

    RăspundețiȘtergere
  11. Evrei 9 va fi devotionalul meu de maine.

    Concluzia ta - Niciunde vreo sugestie de transfer al pacatului catre "sanctuarul ceresc" ma pune pe ganduri. Pe curand, Poli!

    RăspundețiȘtergere
  12. Poli, inteleg bine?
    Serviciul de la sanctuar vorbeste simbolic de patimirea "de mai multe ori dela intemeierea lumii". CRUCEA este punctul culminant si real. Daca renuntam la interpretarea sanctuarului ceresc si judecata de cercetare, cum se poate apropia omul de sfintenia LUI?

    RăspundețiȘtergere
  13. Exact asa cum descrie epistola catre evrei.

    RăspundețiȘtergere