Idealul biblic al matrimoniului

În idealul biblic cu privire la căsătorie există un aspect cantitativ indubitabil: Dumnezeu a creat o singură femeie pentru omul primordial. Dar a limita căsnicia la atît (una bucată bărbat plus una bucată femeie) este departe de idealul biblic. Pentru că acesta presupune şi un vital aspect calitativ.

Idealul conjugal biblic (gîndiţi-vă la toate imaginile pozitive ale căsătoriei din Vechiul şi Noul Testament) presupune romanţa, erotismul incandescent, afecţiunea şi respectul reciproc, intimitatea profundă, plăcerea de a convieţui şi anxietatea despărţirii. Cînd căsătoria este înţeleasă doar ca o chestiune de aritmetică sau de drept divin, aspectele calitative ale relaţiei dintre soţ şi soţie tind să fie neglijate şi, uneori, ignorate cu totul. Astfel, oameni care profesează deschis o formă sau alta de creştinism ajung să trăiască, în aşteptarea raiului, într-un iad cotidian. Li se spune adesea că asta e "crucea" lor şi că nu au decît s-o poarte voios. Or, în concepţia lui Isus, a-ţi lua crucea înseamnă a-L urma în misiune chiar şi cu preţul vieţii. Nu a rămîne într-o relaţie nefericită şi disfuncţională cu preţul vieţii veşnice.

Nu mai spun că unii folosesc povestea Genezei ca pretext pentru indolenţă - Dumnezeu este Cel care trebuie să-mi furnizeze partenerul, pe care eu îl primesc... ca în somn. Se uită astfel că lui Dumnezeu îi place să creştem, învăţînd să luăm hotărîri înţelepte, fără să aşteptăm totul de-a gata. Doctrina potrivit căreia Dumnezeu alege în locul nostru este o scuză puerilă pentru imaturitatea noastră.

Nimic din cele de mai sus nu se vrea o apologie pentru divorţ. Dar aş putea spune că o căsnicie din care n-a mai rămas decît idealul numeric este tot o formă de divorţ, o trădare a idealului. Şi că vindecarea personală şi în relaţie este mai importantă decît orice dogmă bisericească.