Addendum

Am găsit mai demult aici cîteva reflecţii extrem de pertinente cu privire la pedilavium. Spicuiesc din concluzii:

Nu este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu când cineva practică spălarea picioarelor înainte de Cina Domnului pentru că nu există o interdicţie în acest sens.

Este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu când cineva impune altora practica spălării picioarelor ca şi condiţie obligatorie pentru mântuirea sufletului.

Este greşit când creştinii se despart sau nu se acceptă din pricina practicării sau respingerii practicii spălării picioarelor înainte de Cina Domnului.

Acelaşi spirit deschis, autentic creştin, poate fi întîlnit în anumite biserici baptiste, în care se serveşte la Cină atît vin, cît şi must. A fi împreună e astfel pus deasupra unui diferend doctrinar.

Am dat între timp peste o scrisoare a EGW din 1893, în care povesteşte cum un pastor de altă confesiune a vizitat într-o sîmbătă o biserică adventistă. S-a întîmplat să fie programată Cina. Pastorul respectiv a fost invitat să li se alăture membrilor la spălarea picioarelor, dar el a preferat să privească doar. A întrebat dacă spălarea picioarelor era obligatorie pentru participarea la împărtăşanie, iar răspunsul pe care l-a primit a fost un neezitant "nu". Astfel, a participat la Cină fără "actul umilinţei" şi a mărturisit mai apoi că sabatul acela a fost una dintre cele mai frumoase zile din viaţa lui. Comparaţi relatarea asta cu cea din comment-urile la postul anterior cu privire la Regina Sofia a Spaniei.

În fine, poate că strîmbaţi din nas cînd mă vedeţi scriind despre "cretinismul adventist". Ţin să vă asigur că nu e o vorbă spusă la mînie sau o exagerare. Îmi pare un diagnostic precis. Cretinismul este o boală tristă, în care un deficit hormonal împiedică dezvoltarea normală a creierului, ducînd la retard mintal. Nu vorbea Apostolul însuşi despre creştini care rămîn galactofagi cînd ar fi trebuit să treacă de mult la diete mai consistente?