Să le luăm pe rînd, şcolăreşte. Poli a observat de unul singur, cu ochii din dotare, că "seara" şi "dimineaţa" sînt la singular în Dan. 8:26. Detaliul acesta gramatical nu-l jenează deloc. Dimpotrivă, Poli e perfect de acord cu profesorul cînd acesta din urmă scrie: "Dacă îngerul ar fi intenţionat să se refere în v. 14 la un număr de slujbe (vecernii şi utrenii), atunci în v. 26 sintagma... natural, rămînînd la singular, ar fi fost precedată de plurale ca 'ofrande' sau 'holocauste'". Poli tocmai asta susţine - că subiectul viziunii din Dan. 8, tamid-ul, justifică subînţelegerea pluralelor cu pricina în v. 26, ca şi în v. 14. Nicio viclenie la mijloc, ci doar o lectură integral legitimată de text, ce presupune un cît se poate de comun mecanism lingvistic (recunoscut chiar de către profesor, cum am mai arătat, în cazul tamid-ului). Conexiunea cu Genesa este cu totul neavenită în Dan. 8. Iar Num. 3:43.46 nu ne ajută cu nimic, dat fiind că acolo e vorba de o reluare a numeralului, nu a numelui de numărat.
Dacă profesorul ar avea dreptate, v. 26 ar trebui tradus astfel: "vedenia zilei... este adevărată". Pluralul (mar'e) ha'arabim wehabbeqarim ar fi fost necesar tocmai în situaţia în care viziunea viza presupusele "zile" din v. 14 (la singular însoţite de numeral, dar necesarmente la plural fără). Că "cei şaptezeci" au înţeles "zile" în Dan. 8 e irelevant. Tot ei au ratat palmoni-ul din v. 13 - făceau şi ei ce ştiau mai bine. Prin urmare, Poli citeşte astfel: "Pînă cînd [se întinde] oracolul - [sacrificiul] perpetuu [suprimat]...? Cît 2300 de [jertfe de] seara [şi de] dimineaţa" (v. 13-14). Şi: "Oracolul [jertfelor de] seara şi dimineaţa e credibil" (v. 26). Dialogul halucinat de către Daniel vizează în mod cît se poate de clar durata încetării ritualului jertfei perpetue, nu doar momentul restaurării cultului, ancorat arbitrar în istorie. Deci 457 î.e.n. e o dată aberantă pentru debutul oricărei forme, literale sau alegorice, de subminare religioasă. Apropo, în ce sens se poate spune că vreun demers papal medieval a atentat asupra integrităţii slujbei preoţeşti intergalactice a Fiului? Nu învaţă şi nu practică astăzi catolicismul aceeaşi "idolatrie" ca înainte de 1798 sau 1844?
Florin nu are încă tăria de caracter să recunoască arbitrarul "isteţ" al fixării celor 1260 de "zile" / trei "ani" şi jumătate între 538 şi 1798. Fixare ce datorează totul, apropo, unei alte lecturi "isteţe" - identificarea celei de-a patra arătări din Dan. 7 cu imperiul roman, prelugit procustian pînă în modernitate. Dacă în capitolul 8 Medo-Persia şi Grecia sînt numite expres, capitolul 7 nu ne dă indicii ce privire la identitatea monştrilor. Însă ambele capitole au în comun tocmai "cornul cel mic" (7:8; 8:9) şi prestaţia lui sfidătoare. Florin admite că Antioh Epifanul încape confortabil în tabloul din capitolul 8, dar nu vrea nici în ruptul capului să-i dea şansa de a apărea şi în capitolul 7. Poli nu poate decît să ridice din umeri.
Tot Poli n-a susţinut niciunde că 1150 / 1260 / 1290 / 1335 de zile / trei ani ani şi jumătate sînt aproximări ale unei singure durate (deşi susţine că toate aceste durate se suprapun în cea mai mare parte). Dan. 12:11-12 arată clar că cele 1290 şi 1335 de zile sînt durate diferite, cu acelaşi debut, dar final distinct. E drept, Dan. 8 şi Dan. 12:11 par să dea cifre diferite (1150 şi 1290) pentru aceeaşi perioadă (deşi în al doilea pasaj nu este specificat în mod clar un terminus ad quem). Poli habar n-are care-i treaba şi nu se sfieşte să-şi decline ignoranţa. De altfel, are decenţa să nu pretindă că ştie mai multe decît a priceput autorul însuşi - pretenţie pe care o au, fără ruşine, toţi istoriciştii. Şi da, să repetăm: sursele deutero-canonice NU indică data exactă a începutului suprimării jertfelor de seara şi dimineaţa şi dau de înţeles că aceasta a precedat instalarea cultului alternativ. De asemenea, cele 1150 de zile ar putea fi socotite de la emiterea decretului de reprimare religioasă (ne lipseşte data exactă) sau ar putea dura, cum am sugerat deja, pînă la moartea persecutorului (în anul următor reinaugurării templului de la Ierusalim). Nici nu ar trebui să luăm cifrele din Macabei ca certe - cronicile astea sînt vădit incomplete şi părtinitor encomiastice.
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.