Fracturi

Se împlineşte astăzi o lună de la ultimul răspuns oferit de către profesorul Lăiu provocărilor mele danielice. Tăcerea lui Florin nu surprinde, sper, pe nimeni. Fostul meu magister rămîne, indiferent de direcţiile în care ne poartă drumurile noastre teologice, cel care, pe o potecă din Ceahlău, îmi recita acum mai bine de un deceniu, în chip de cadou de ziua mea, Eugenio Montale în original.

Evident, nu doar adventiştii au multe de dezvăţat. Sînt creştini care trebuie să dezveţe mii de ani de iluzie. Majoritatea creştinilor nu au digerat încă afirmaţii precum cele ale lui Andrew Perriman ("doctrina iadului derivă dintr-o proastă înţelegere a apocalipticii Noului Testament, în contextul impunerii metafizicii europene în creştinism") şi James McGrath ("creaţionismul pămîntului tînăr este opera unor şarlatani ignoranţi şi în materie de Biblie, şi în materie de ştiinţe").

Mă întreabă un amic: există morală în ateism? Moralitatea care depinde de o instanţă exterioară ("cod moral", cutumă socială sau eclesiastică, dictate autoritare) nu este moralitate, ci islam. Maturitatea morală nu începe decît cu asumarea propriilor judecăţi morale. Dacă ai nevoie de Dumnezeu ca să ştii ce e bine, nu eşti un individ moral, ci un leneş. În plus, să fim serioşi: cîţi creştini de azi i-ar cere victimei unui viol să devină nevasta violatorului (vezi Deuteronom 22:28-29)? Sau cîţi ar fi de acord că e vreo diferenţă între cel care violează o femeie căsătorită şi cel care violează o femeie necăsătorită (compară cu 22:22)? Şi, că tot sîntem aici, nu ştiu prostie mai mare decît mistica himenului.