sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Ipocrizie "morală", ba chiar "biblică"

Cum definiţi infidelitatea? Am auzit prea des în ultima vreme: "Noul Testament nu recunoaşte decît moartea sau infidelitatea partenerului ca dezlegări matrimoniale". Nu mai spun că mi se cere să aduc "dovezi" ale infidelităţii celei pe care am avut-o alături. Pozele ajung? Sau trebuie să fie filmuleţ cu sunet? Cîh.

Aţi auzit că vi s-a spus: infidel(ă) e atunci cînd consumă acte sexuale cu terţi(e - deloc muzicale). Dar eu vă spun: infidel(ă) e cînd plînge în inima lui/ei iubirea pe care n-a avut-o. "Ce bine mi-era dacă mă căsătoream cu X, nu cu fraieru' ăsta de bărbatî-miu." Infidel(ă) este atunci cînd abuzează sau tolearează abuz - fizic, emoţional, sexual. Infidel(ă) este cel/cea care în loc să apeleze la consiliere, de obicei doar dintr-o teamă moştenită, abandonează orice speranţă.

Evident, nu are rost să continuu. V-aţi prins. Trăim cu toţii într-un gen sau altul de infidelitate. Iar amorul ilicit este departe de a fi singura dovadă. Ceea ce contează este, vorba profetului, tendinţa de o viaţă. Nu sîntem oare ipocriţi cînd alergăm după "dovezi" picante, greu de obţinut (deci mult mai "preţioase") şi tolerăm dovezile de la lumina zilei - dispreţul reciproc, puţinul timp petrecut împreună, ochiul vînăt? Apropo, dovada supremă a infidelităţii familiale sînt copiii nefericiţi şi purtători de nefericire.

Să mai spun că cei interesaţi de "dovezi" sînt tocmai cei care ignoră sufletele celor implicaţi? Aceeaşi gură care îmi reproşează că nu am "dovezi" uită să mă întrebe vreodată măcar "ce mai faci?"

8 comentarii:

  1. Of of of...
    Adevarul e ca e o adevarata harbabura. Nu stiu de cate ori s-a gandit cineva la urmatoarea situatie, legata oarecum de ce postati Dvs aici.

    Caz ipotetic (sau nu) nr. 1
    O fata din biserica trece de o anumita varsta, fara sa se casatoreasca, si la un moment dat isi gaseste partenerul de viata din afara bisericii. Ei, in cazuri ca acesta biserica e intelegatoare, pe buna dreptate sa zicem, si nu ii retrage calitatea de membru fetei. Bineinteles, nimeni nu se pune sa analizeze viata partenerului ei de viata, sa afle daca a mai fost sau nu casatorit, de cate ori, cu cine etc.

    Caz 2, la fel de ipotetic sau ne.
    Un baiat din aceeasi biserica cu fata ipotetica s-a insurat de tanar, s-a insurat prost, si acum e divortat, fara drept de recasatorire din partea bisericii. Bineinteles, baiatul de mic frecventeaza biserica, a fost activ, este un om dedicat vizibil misiunii bisericii, cu singura observatie ca nu are drept de recasatorire.
    Ei, ce credeti ca se intampla daca aceeasi fata ipotetica, in loc sa isi aleaga un partener multi-divortat sa spunem, cu copii, care nu are nici un interes pentru o viata mai aproape de Dumnezeu, in loc de acesta, o pune ala rau sa se indragosteasca de baiatul nostru fara drepturi.
    Rezultatul: amandoi isi pierd calitatea de membri, ca de, au comis pacatul capital.

    Comparati cu cazul 1, ca doar de-aia le-am scris impreuna.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Infidelitatea e ceva mult mai sofisticat decat o pereche de minciuni si-o pereche de organe in plus in mariaj.

    Cei care spun ca adulterinii sunt stresati nu i-au cunoscut pe cei care s-au chinuit toata viata sa fie fideli si (din pacate pentru ei) au reusit."

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt divortata, cu drept de recasatorire in biserica (aceasta pentru ca fostul meu sot s-a recasatorit inainte ca biserica sa ia vreo atitudine in legatura cu situatia noastra), dar ma intreb daca si Dumnezeu imi da acest "drept"...
    Imi doresc sa cred ca Dumnezeu doreste ca omul sa fie fericit si aici pe pamant, in ciuda pacatelor facute si a consecintelor nefaste si uneori ireversibile...

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu cred că fericirea ţine în mod obligatoriu de viaţa de cuplu. Dar cred că fericirea ESTE scopul lui Dumnezeu pentru oameni. O căsătorie nefericită este un afront la adresa Lui.

    RăspundețiȘtergere
  5. Intamplator sau nu, ne-am intersectat de mai multe ori, o vreme, apoi deloc. Rasfoind teza de licenta de la Cernica am vazut ceva ce mi-a ramas in minte: Lui Attila, cel fascinat de imparatie si Ancai, **** mea imparatie. Mi-a parut tare rau pt ce am aflat ulterior, si anume divortul. Te-am vazut, in schimb, pe verso-ul unei pagini de titlu, pe o carte importanta. Sunt semnale de "vindication"?

    RăspundețiȘtergere
  6. Vindication? :) Dumnezeu este singurul îm/răz-bunător. Şi, după cum ştii, legămintele sînt condiţionale. Apropo de cartea aceea "importantă". M-a bucurat mult să iau parte la realizarea ediţiei româneşti. Ţin totuşi să-mi cer scuze că n-a ieşit cel mai bun text - nu ştiu să-mi fi dat vreun alt traducător mai multă bătaie de cap :)

    RăspundețiȘtergere
  7. cata rugaciune si dragoste pun in casnicia lor cei care se plang de nefericire,infidelitate,despartire,etc...???

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna intrebare. Totusi, rugaciunea nu este un panaceu. Iar Duhul lucreaza si pe cai vazute, nu doar pe nevazute.

    RăspundețiȘtergere