Omul religios de astăzi se urcă în carlinga unui avion călare pe mătură şi are pretenţia că mătura îl poartă prin cer, nu avionul. Dacă e cît de cît sofisticat, argumentează că nu poţi înţelege "prestaţia" măturii decît dacă accepţi mai întîi, prin credinţă, că mătura zboară. Sau te contrează cum că nu poţi dovedi că mătura nu este cea care îl face de fapt să zboare.
Chiar aşa: ce s-ar întîmpla dacă week-end-ul ăsta nu ar merge nimeni, nici preoţi, nici enoriaşi, la biserici? S-ar şifona imaginea de sine a lui Dumnezeu? Ar capota universul? Nu văd nicio diferenţă între cei care cîntau acum decenii slavă "partidului şi conducătorului iubit" şi cei care îi cîntă încă imnuri lui Dumnezeu. Şi unii, şi alţii întreţin(eau) o iluzie. Şi atunci, şi acum, cei mai mizerabili sînt adulatorii din convingere, din - ce prostie cumplită! - dragoste. A te închina e subuman.
Esti לִיץ si asta te face un pic vulnerabil, arata niste ura-de-sine. Eu, ca sa'l parafrazez pe tovarasul Ernu (http://www.ernu.ro/anticasual/%E2%80%9Cda-sunt-un-om-de-stinga%E2%80%9D-scrisoare-adresata-domnului-horia-roman-patapievici/), nu m'am jurat, in ipostaza de matur, vreunei organizatii totalitare, fie ea biserica ori partid. Si nici n'am cantat osanale.
RăspundețiȘtergereProfesoara (guvernanta?) mea de muzica a fost insa preoteasa reformata si organista; am stat langa ea sa'i dau paginile sau sa'i schimb registrii pe cand canta imnuri si nu m'am simtit subuman defel. Cand m'am mai inaltat, duminica dupa-masa mergeam si la baschet cu ea, barbatul si copiii ei. Bucurii de om simplu, e drept, nu de ubermensch.
Cand locuiam in Cluj, undeva intre Conservator si Biserica fara turn, am iubit o studenta la orga. Jumatate - cel putin - din ce canta erau imnuri de slava. Accesul la orga din biserica era limitat de un orar foarte precis (slujbe, concerte, Academia Bach); am profitat de faptul ca il meditam pe nepotul episcopului pentru a'i face rost de mai multe ore la orga, insa cel mai mult timp ni l'am petrecut intr'o sala de repetitii, ea cantand la pian si eu citind sau ascultand pur si simplu. Si nu stiu multe lucruri mai umane decat sa stai cu capul in poala unei femei ce canta imnuri de slava in timp ce'ti mangaie fata cu sanii. Dragostea te face in stare de multe prostii cumplite, dar n'as vrea pentru niciun adevar din lume sa renunt la ele. In fine, ca sa'l citez pe acelasi Ernu, nostalgia e legata de timp, nu de ideologii.
Cat despre faza cu matura, as incerca'o, dar mi'e ca ma obliga sa o trimit la cala. Iarasi metafore tehnologice. La fel de obositoare ca alea sportive, la fel de potrivite ca o basina'n flaut - suna, dar jalnic. Niciun avion nu ne'a facut pasari. Icar voia sa zboare ca sa ajunga la soare, nu ca sa faca voiaj de biznis sau de loazir. Caderea lui Icar e tragica, imi vorbeste de limite, asa cum obsesia pentru profetie imi vorbeste despre tragismul limitarii temporale a cunoasterii. Un accident de avion e banal si/sau stupid.
A, si inca ceva, ca nepracticant: Dumnezeu n'are nimic de pierdut, nici fara osanale, nici fara grasimea berbecilor. S'ar putea sa aiba omul, in schimb. De la Don Quijote incoace, nu ne prea stim ce sa facem cu noi fara un Amadis de Gaula.
RăspundețiȘtergere"ce s-ar întîmpla dacă week-end-ul ăsta nu ar merge nimeni, nici preoţi, nici enoriaşi, la biserici?"
RăspundețiȘtergereReligion does not, and cannot, contemplate man as free. She accepts only the homage of the prostrate, and scorns the offerings of those who stand erect. She cannot tolerate the liberty of thought.[...] Is it because the foundation of their temple is crumbling, because the walls are cracked, the pillars leaning, the great dome swaying to its fall and because Science has written over the high altar its MENE, MENE, TEKEL, UPHARSIN -- the old words, destined to be the epitaph of all religions?
"Şi atunci, şi acum [...] din - ce prostie cumplită! - dragoste."
http://youtu.be/xPNZ7CRIb24
"A te închina e subuman."
Oh, nici nu stii cata forta sta in spatele acestei fraze, Ingersoll de ex-Romania!
Este geniala ultima fraza. ;)
Nu-i nimic Poli, stam acasa, avem imnuri si predici pe internet. Cat despre partea inchinarii...insa Doamne, sa ne ierti!
RăspundețiȘtergerePoli: "Nu văd nicio diferenţă între cei care cîntau acum decenii slavă "partidului şi conducătorului iubit" şi cei care îi cîntă încă imnuri lui Dumnezeu. Şi unii, şi alţii întreţin(eau) o iluzie. "
RăspundețiȘtergereRau ai mai orbit! Si mai vrei sa-ti infigi ghiarele si in ochii altora.
Poli: ”A te închina e subuman.”
De Lubac:
”La celălalt pol al rătăcirii umaniste se află un alt paranoic, un dement lucid, Friedrich Nietzsche. Nietzsche este urmarea tragică nu numai fiindcă a plătit hybris-ul cu raţiunea sa, ci pentru că n-a mascat preţul cumplit al unei supraumanităţi. La el ateismul este militant. Ceea ce rămâne tacit la Auguste Comte, şi anume revendicarea, uzurparea, răsună cu violenţă la Nietzsche, el este tipul de „ateism postulator" desemnat de Max Scheler: sau Dumnezeu, sau omul, acesta din urmă se debarasează de celălalt şi-i ia locul. Nietzsche a împins la ultimele sale consecinţe o revoltă prefreudiană, răzbunarea fiior. La urma urmei, nu mai există nici Dumnezeu, nici om.”
Vrei sa-i faci concurenta lui Nietzsche cu ateismul tau militant? O sa-mi dai de lucru: sa te vizitez la ospiciu...
K, de saptamini bune Myo si cu mine (superb subiect in acuzativ) avem bilete la un Messiah (mergem miercuri). Nu demult, intr-o simbata, asistam amindoi la slujba de seara de la catedrala Sf. Pavel, aia cu corturile la usa. Si, ultim exemplu, una dintre pasiunile mele muzicale o constituie requiem-urile (de la Ockeghem la Andrew Lloyd Webber).
RăspundețiȘtergereUra de sine? Ar trebui un copil sa se urasca pentru ca a crezut la un moment dat in bau-bau si Mos Craciun? Sau in perfectiunea parintilor? Si nu este ura-de-sine virtute cardinala in multe religii?
Eu am fost si pionier, si adventist. Nu ma dispretuiesc nici pentru o calitate, nici pentru cealalta. La "casa pionierilor" am vazut pentru prima data un computer, am invatat codul lui Morse si rudimente de electronica. Revistele comuniste mi-au furnizat primul contact cu stiintele. Iar adventismul m-a invatat placerile perverse ale disidentei :)
Sint cit se poate de sigur ca umanitatea ta ar fi fost intacta si daca iubita ar fi cintat la pian altceva decit imnuri de slava in timp ce-ti mingiia fata cu sinii :)
Metafora tehnologica e inevitabila aici, pentru ca nu stiu peisaj mai contradictoriu decit acela al misticului aplecat peste tastatura calculatorului.
E adevarat ca Don Quixote nu se stie fara Amadis de Gaula. Dar exista o solutie: satiristul Cervantes :)
CJ, ti-as zice ca sint nedemn de asocierea cu Ingersoll, dar tocmai m-am comparat cu Cervantes :)
RăspundețiȘtergereFaza cu ospiciul e o profetie? Atunci pot fi fara grija: inca nu am gasit profetie care sa se implineasca.
RăspundețiȘtergereIn plus, draga ano, nu stiu daca ai remarcat, dar ospiciile sint pline de oameni care se cred Mesia. Iar psihiatrii sint cei mai nereligiosi dintre medici. Ateismul e statistic corelat cu sanatatea, nu cu boala mintala.
RăspundețiȘtergereDraga Poli, imi pare ca tu suferi de un tip aparte de mahmureala. Orice copil crescut intr'o familie neoprotestanta suporta o intoxicatie cu religie - povestiri biblice, poezii si cantece religioase, carti de colorat cu subiecte biblice, soldatei de plumb cu Isus si apostolii, lego cu Templul lui Solomon. Tu nu te'ai oprit la o singura bautura, ai incercat si submarinele (un pahar de tarie scufundat in halba de bere) facandu'ti si scoala in religie/teologie. Iar acum te comporti ca betivii ce incearca sa se dreaga cu alta doza de alcool. Cand tratamentul, stie orice doctor, este o buna hidratare si o supa grasa, ca la orice intoxicatie.
RăspundețiȘtergereTu se pare ca iti iei constiincios a doua parte a tratamentului - o relatie afectiv-erotica intensa, insa ai nevoie, cred, pentru cativa ani, de o hidratare a cogito-ului (afecte si ratiune) cu orice altceva decat religie/teologie. Haiku sau literatura sovietica sau electronica sau ce mai vrei tu.
Si dup'aia, probabil ca n'o sa'ti mai puta orice sentiment religios.
Nu's mistic, cred ca mai degraba gnostic, desi de alta factura decat adventismul, dar chestia centrala careia tastatura ii este periferica imi seamana foarte bine cu un golem caruia Gates si altii i'au pus o carticica'n gura.
Draga Poli, n-am facut decat sa-mi amintesc de:
RăspundețiȘtergere"- Orce gând ai, împarate, si orcum vei fi sosit,
Cât suntem înca pe pace, eu îti zic: bine-ai venit!
Despre partea închinarii, însa, Doamne, sa ne ierti..."
sau
"Religia - o fraza de dânsii inventata
Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug..."
Esti sigur ca nu ai sticla pe masa? :)
RăspundețiȘtergereTi se pare ca sint un prizonier al teologiei? Ca nu-s "hidratat" destul? :)
The iBook eating Golem - cool :) Si apocaliptic cit incape :D
@ ano: Amin amin :)
RăspundețiȘtergereApropo, K: am si eu, ateul de mine, "sentimente religioase".
RăspundețiȘtergereAlooo, apai fain e asa, sa va trimiteti reciproc la sticla? Eu ma bucur si de dialogul asta si de imnurile crestine, desi nu le mai cant la biserica. Multe dintre ele au toata sarea si piperul sa imi placa mult dupa ce am renuntat sa fiu "observant".
RăspundețiȘtergereK, una e inchinarea si alta ucenicia. Nu m-am simtit niciodata subuman dand paginile profului de pian, dar eram departe de a ma inchina lui, oricat de talentat este.
Ano, ce bine isi sade infatuarea! Esti sigur ca nu e semn de delir?
A se remarca, va rog, ca sint mai multi ano pe aici :)
RăspundețiȘtergereScuze, cand am scris eu era doar anonimul cu ospiciul. La adresa 'mnealui era intrebarea.
RăspundețiȘtergereDeşi niciodată
RăspundețiȘtergerede Benone Burtescu
Deşi nu Te-am văzut niciodată
Ci doar mi Te-am închipuit umblând printre stele
Imaginea frumusetii Tale Doamne
O port mereu în privirile mele
Deşi nu Te-am auzit niciodată
Vorbindu-mi de departe sau de aproape
Glasul Tău răsună-n inima mea
Cu armonii de flori şi de ape
Semnele cununii de spini de pe frunte
Semnele cuielor ce pe cruce Te-au prins
Le simt cum dor în palmele mele
Deşi niciodată nu Te-am atins
Deşi niciodată nu Te-am văzut plecând
Să-mi laşi singurătăţi pustii
Te-aştept aici la capătul drumului meu
Şi-mi este dor să vii
Dar dincolo de orişice minune
Pe drumul vieţii greu umblat
Este că Tu m-ai iubit totdeauna
Deşi niciodată n-am meritat
Poli, nu stiu daca-l cunosti pe poet, dar oamenilor le face bine imaginea asta cu CINEVA, ACOLO, si daca nu-l au, si-l creeaza.
Total de acord, ano. Benone, poate fara intentie, surprinde excelent psihologia credinciosului, nascatoare de Dumnezeu.
RăspundețiȘtergere@Poli
RăspundețiȘtergereTe faci ca nu intelegi ca hidratarea presupune in primul rand abstinenta alcoolica?
@Myo
Nu ma inchinam ei, nici macar nu uceniceam in momentele alea. Mergeam pur si simplu pentru ca imi placea muzica aia si atmosfera (altminteri mult mai putin spectaculoasa decat la catolici). Dar participam la inchinarea fata de Zeu specifica bisericii in care ma aflam (fizic, nu ca aderenta religioasa), din cea mai umila pozitie.
@k
RăspundețiȘtergereNu stiu daca se poate spune ca participai. Eu si poli am fost la St Paul's si am nimerit la slujba. Inseamna asta ca ne inchinam acolo? N-as zice. Ne-am bucurat de concertul coral peste care am dat din intamplare, am admirat arhitectura si... cam atat.
A te inchina e Diavolul.
RăspundețiȘtergere