vineri, 23 ianuarie 2009

Hipercomitetul

Unul dintre principiile de drept bisericesc asupra cărora profesorii mei (şi din Cernica, şi din Berrien Springs) au insistat este acesta: niciun alt for, în afara bisericii locale, nu are dreptul să ia decizii cu privire la calitatea de membru. Există rarisime situaţii în care comitetul conferinţei poate funcţiona ca un comitet de biserică - atunci cînd membrii aparţin direct de conferinţă sau de un cîmp de misiune în cazul în care nu există biserici înfiinţate ori biserica lor tocmai a fost desfiinţată din cauza unor ereziarhi. Altfel, propunerile de modificare a calităţii de membru revin exclusiv comitetului bisericii locale.

Bun, veţi zice, nu avem probleme la capitolul ăsta. Ba avem. Atunci cînd, conform prostului obicei românesc, un membru întocmeşte un dosar pentru obţinerea dreptului de recăsătorire şi acesta circulă pe traseul conferinţă-uniune, rămînînd ca aceasta din urmă să decidă, are loc o uzurpare a unui drept exclusiv al comitetului bisericii din care membrul respectiv face parte. De ce? Simplu. Atunci cînd comitetul uniunii stabileşte că nu ai drept de recăsătorire şi totuşi îţi refaci familia, hotărîrea uniunii devine automat propunere de excludere în plenul unei adunări administrative a bisericii tale. Or, aşa cum am arătat, doar comitetul local poate iniţia asemenea proceduri.

O decizie cu privire la dreptul de recăsătorire nu este altceva decît o pronunţare ante factum cu privire la calitatea de membru. Faptul că ţi se recunoaşte dreptul de recăsătorire nu este decît asigurarea că nu vei fi pus sub disciplină în eventualitatea recăsătoririi. Iar lucrul acesta - (ne)recunoaşterea dreptului de recăsătorire - este atributul exclusiv al comitetului bisericii din care faci parte.

Apropo, dacă ai divorţat, doar comitetul bisericii din care faci parte îţi poate spune dacă eşti pasibil de punere sub disciplină sau nu. Opinia unui pastor, fie el şi de la conferinţă sau uniune, sau a unui club de pastori este doar atît, o opinie. Oricît de favorabilă îţi este, nu are greutatea unei decizii statutare.

5 comentarii:

  1. Domnule Nicusor,

    Interesant si intrigant blogul dvs. Felicitari!

    O intrebare:
    Dvs. credeti probabil in universalitatea Bisericii ca fiind Mireasa lui Hristos. Insa considerati Biserica Adventista ca avand rolul acesta (Mireasa) si pe celelalte constelate in jurul ei? Sau invers, Biserica Universala e Mireasa, la care, in limita posibilitatilor, harului si capacitatilor, sa se afilieze si cea adventista?

    RăspundețiȘtergere
  2. Cel care scrie acest blog nu este Nicusor. Prin urmare, nu stiu daca va conta raspunsul meu. Atit cit conteaza, iata-l: singura centralitate pe care o concep este Hristos. Nici o biserica nu este "Mireasa" decit in masura in care este IN Hristos. Sint adventist pentru ca teologia adventista imi pare cea mai satisfacatoare, atit intelectual, cit si sufleteste. Dar sint constient ca teologia e - in limbajul Noului Testament - doar o poarta, un capat de drum, drum care trebuie sa duca in cele din urma la descoperirea deplina a lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Nicusor" era un pseudonim. Era din dorinta sa va identific cu o persoana, sa nu vorbesc in vant sau la pereti (glumesc, de fapt era o confuzie a mea).

    Eu ma numesc Liviu Anastase. Dvs cum va numiti (daca asta nu pune in pericol eficacitatea sitului si linistea dvs)?

    RăspundețiȘtergere
  4. Numele meu nu este un secret. Daca vreti sa-l aflati si sa purtam o corespondenta directa, adresa mea este polihronu@yahoo.com. In rest, prefer ca ideile expuse aici sa primeze.

    RăspundețiȘtergere
  5. de acord cu ideile expuse .Ce e de facut insa cand chiar cei care ar trebui sa cunoasca ac. lucruri sunt cei care le incalca?Exemplu: cazul din Medias,unde pastorul a fost suspendat de Conferinta pentru ca comitetul a decis,prin voturile membrilor,sa dea drept de recasatorire unuia dintre membrii.

    RăspundețiȘtergere