duminică, 19 septembrie 2010

Despre ispăşire II

Poate că nu obişnuiţi să citiţi şi comentariile de la fiecare postare. E musai să le citiţi pe cele de aici şi aici, din dialogul meu cu Verbo (căruia îi mulţumesc că mă provoacă). Ele constituie o dezvoltare necesară a subiectului abordat zilele trecute.

24 de comentarii:

  1. Poli, cele 2 profiluri sunt nedisponibile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am remediat intre timp problema - copiasem alte link-uri decit trebuia.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Poli

    Pentru multi, biserica este un club.
    Pentru putini, subiectul este de interes, daca nu-i discutie de dragul ei.
    Nu crezi ca-i mai cinstit sa se inteleaga ce nu s-a-nteles bine si sa se transmita bisericii? Ce-i de pierdut?

    RăspundețiȘtergere
  4. Religiile nu sint foarte entuziaste in privinta cercetarii teologice. Teologia e un drum din care nu te opresti niciodata - mereu inveti ceva nou, mereu descoperi ca trebuie sa-ti revizuiesti cite o idee. Religiile vor produse finite, pe care sa le comercializeze in masa. Religia e o afacere. Are prea putin de a face cu teologia.

    RăspundețiȘtergere
  5. - pe mine sa ma iertati vreo 200 de ani de aci inainte, da' sunt devastat; lumea mea e plina de ruine fumegande; vad ca google si apoi acest blog au fost pentru mine o piaza rea; adventismul se dovedeste a fi, inainte de o ideologie crestina, un cioranism sau chiar nietzscheanism radical; am sperat sa fie in descendenta paulina, da' nu bag mana'n foc; dupa ce dexteritatilor mele logice le'a fost devoalata inutilitatea de cuviosul Aurelius Ioannes Vanderbildensis, a venit vremea sa aflu, de la prefericitul Eduardus Constantinos Chicagoensis, ca Fenomenologia spiritului a fost aneantizata de descoperirile stiintifice...

    - despre dezbaterea teologica privitoare la doctrina sacntuarului prefer sa tac, deocamdata; am doar doua obiectii:
    1. cred ca trebuie determinata natura pacatului la Moise
    2. cred ca trebuie facuta o distinctie clara intre legile religioase si cele politice la Moise

    - altminteri, cred ca se vor mentine confuziile intre pedeapsa istorica si cea escatologica - asta, evident, doar daca poli accepta ca evreii aveau, totusi, o eschatologie...
    - la fel, daca natura pacatului nu e clar stabilita, daca nu facem corect diferentierile intre impuritate si pacat, ne vom mentine in confuzia de care cred ca se fac vinovati ambii combatanti (poli&verbo) - ma refer la faptul simplu ca atingerea unui mort (de catre un om oarecare, nu preot) nu e un pacat, dar te face impur;

    - odata lamurit asupra axiomelor voastre cu privire la aceste doua probleme, o sa pot incerca sa inteleg cate ceva din obiectul disputei;

    - pana atunci imi revad instrumentarul si reflectez la vorba lui Luther, cum ca ratiunea e o curva... daca cei doi au dreptate, pe mine e limpede ca m'a tradus :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Poli, mai are vreo biserica, in afara de cea adventista, doctrina sanctuarului?

    RăspundețiȘtergere
  7. Devastat, K? :) Cioranism sau nietzscheanism in descendenta paulina? :D Spiritul tine oricum de neant. Poate e firesc ca Fenomenologia spiritului sa sfirseasca aneantizata ;)

    Pacatul este la Moise incalcarea conditiilor legamintului, adica a legii. Nimic nou. Cred ca este imposibila o distinctie clara intre religios si politic atita vreme cit polisul e comunitatea legamintului.

    Ce inseamna, la Moise, "pedeapsa eschatologica"? Insist: in contextul discutiei de fata, ma intereseaza mozaismul. Iudaismele sint mai multe. Nu stiu unde am putea detecta eschatologie in Pentateuh.

    Am incercat - provizoriu - sa asez pacatul in rama binomului sfint/nesfint (perechea lui curat/necurat). De altfel, scopul legamintului este sfintenia, iar conditia rituala a acesteia e puritatea.

    Traductibilitatea e un semn al aflarii in fiinta ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. @ ano: Dupa stiinta mea, nu. Dar n-as baga mina in foc. Denominatiuni crestine sint citeva mii.

    RăspundețiȘtergere
  9. - evident devastat :) nu pot sa inteleg cum doi oameni inteligenti - pe care'i respect pentru simplul fapt ca, spre deosebire de milioane de alti popi, mai citesc si mai scriu si mai vorbesc in loc sa'si manance linistiti pensioara - pot sa emita astfel de enormitati cu un aer doct si serios;
    - asta mai ales in contextul in care majoritatea filosofilor contemporani considera ca textele filosofice au doar sens performativ, nu informativ...

    - cred ca te afli intr'o aporie:

    - il iei pe Moise integral, ca autor al Torei, cum consideri cand e vorba de creatie si restul, si atunci trebuie sa explici pacatul din Gen.4:7, Gen.18:20, Gen.50:17 etc. prin incalcarea conditiilor legamantului;
    - CARE LEGAMANT?
    - distrugi astfel dispensationalismul pe care iti bazezi intreaga argumentatie;

    (aici cred e cazul sa'mi si explicitez pozitia: eu cred ca Legea data de Dumnezeu prin Moshe ben Amram ha-Levi - cat de legendar o fi fiind - e la fel de valabila si obligatirie si astazi, integral; si ca pacatul nu este doar faradelege, iar Pavel este incorect interpretat in aceasta privinta; in plus, adica prefer sa'l cred pe evreul Yehoshua ben Yosef, nu pe elenizatul si elenizantul apostol)

    - gasesti doi sau mai multi Moise: unul, autor legendar al Torei, altul, conducator legendar al evreilor, altul, fictiune teologica utila - cred ca asta e Moise al teologiei crestine, fie ea si adventista;
    - numai ca in cazul asta fictiunea se bazeaza pe nimic, asa ca nu mai exista niciun legamant si nicio lege si niciun sanctuar si, evident, nenumarate teologii, dar mai fictionale decat orice monografie a unui istoric al religiilor;
    - mai simplu spus, daca nu'l iei pe Moise si ca autor constient de sine al Torei, si ca lider spiritual si politic al evreilor, pierzi coerenta discursiva - fara legatura cu (ne)demonstrabilitatea istoricitatii personajului;
    - pot sa accept un Moise autoreferential (pana si pe inerantistii literalisti poti sa'i obligi s'o faca, daca sunt cat de cat onesti), dar nu pot accepta unul schizofrenic;

    - carui polis ii apartineau Adam si nevasta'sa? dar Cain?

    - sodomitii erau sub legamant?

    - Deut.18:15 - sau vrei mai eschatologic?

    RăspundețiȘtergere
  10. Uite Poli, de curand am participat la o seara de lauda si inchinare. Prezentatorul, muzician si misionarul, a cantat si vorbit despre Isus:
    1. primeste-L in inima ta
    2. ca sa fii cu El in locurile ceresti
    3. acum MIJLOCESTE pentru tine
    4. intr-o lume in care valorile se schimba
    5. El este singura speranta
    L-am intrebat ce biserica reprezinta si mi-a spus ca niciuna, canta si vorbeste ceea ce crede. Stii ce mi-a placut? Auditoriul era 90% tanar...

    RăspundețiȘtergere
  11. @ ano: Ideea mijlocirii si a Mijlocitorului nu implica nicidecum doctrina adventista a ispasirii.

    @ K: Pentru mine, Moise este "Moise". Cind incerc sa ma limitez de dragul discutiei la Pentateuh, nu incerc sa sugerez ca Pentateuhul este unitar. De altfel, semnele de multiplicitate a surselor, aggiornare redactionala sau adaugire de material din Pentateuh sint cit se poate de reale, fie ca admiti existenta lui Moise sau te multumesti cu "Moise".

    Intrebarea ta despre pacat inainte de legamint este echivalenta problemei pacatului in afara legamintului. Cred ca raspunsul lui Pavel din inceputul scrisorii catre romani e perfect valabil. Apropo: unde vezi conflict intre Isus si Pavel?

    In ce sens ma vezi pe mine dispensationalist? Si vrei sa spui ca aduci jertfe? Sau ca ar trebui aduse jertfe? Sau ca omori cu pietre?

    Nu mi-e deloc clar in ce sens e Deuteronomul 18:15 eschatologic. Poate asa cum este Isaia 7:14? Adica printr-o exegeza interesata? :)

    RăspundețiȘtergere
  12. - exact in sensul in care zici 'Noul legamint este MULT mai bun. Accesul la Dumnezeu este liber - toti sintem mari preoti. Si asta pentru ca Jertfa este infinit mai buna';
    - evident ca aduc jertfe, in fiecare zi; eu vad legea 'holistic' si crestinismul ca pe o secta mozaica; cred ca legea este aceeasi de la Gen.3.14-19 incoace si ca doar partea 'fenomenala' a ei se schimba; cred ca in loc de miel, Isus moare zilnic, in momentul fiecarei rugaciuni pentru iertare, de exemplu; asa cum cred - si ma poti acuza si de literalism, si de inerantism, si de bigotism - ca o femeie trebuie sa se abtina de la a rosti Numele lui Dumnezeu intr'o anumita perioada a lunii; la fel cum cred ca daca amesteci semintele in aceeasi plantatie pamantul te va 'pedepsi'; da, eu nu traiesc inca in lumea dezvrajita de rationalitatea reproductiva precum apostolii triumfalismului tehno-stiintific;
    - cred, de asemenea, ca orice forma de a te ruga unui zeu e o practica magica, o forma de teurgie; Isus insusi o practica, dar si Eliahu sau Elisha;
    - din pacate in lumea dreptului roman (in varianta frantuzita la noi) nu mi'e permis sa omor cu pietre; common law pastreaza insa mare parte din sensul universalitatii unei comunitati ca substitut al vointei divine; un gade (nomina sunt odiosa) chiar daca ar ucide in baza unei sentinte, s'ar face vinovat de asasinat, interzis explicit, comunitatea nu;
    - ramanand la acelasi nivel al discursului, nu eu - ci Isus si urmasii sai - fac exegeza interesata; trebuie sa concezi insa ca 'Isus' e un personaj coherent;
    - eschatonul lui Moise si al evreilor lui e Canaanul; profetul de care vorbeste Moise nu e (doar) Isus, e orice profet ce va conduce poporul;
    - Deut.33:29, Num.24:17-20 - repet, nu te obliga nimeni la identificari mesianice, dar e forma mozaica a eschatologiei; Num.23:10 si Num.23:22 iti arata si conditiile; daca faci abstractie de conventia literara 'Bil'am', cam pe aici e de cautat 'doctrina pacatului la Moise', cred;

    RăspundețiȘtergere
  13. Poli, doar Cel care a ispasit in locul meu poate mijloci pentru mine. De ce spui ca "Ideea mijlocirii si a Mijlocitorului nu implica nicidecum doctrina adventista a ispasirii?" Afirmatia ta se refera doar la "adventista"?

    Cat despre "nenea asta misionar" nu-ti mai spun ce muzica promova!

    ps.accept provocarea ta, azi am timp de studiu.

    RăspundețiȘtergere
  14. @ ano: E adevarat ca ispasirea si mijlocirea sint inextricabil legate (desi, in sistemul mozaic, jertfa nu se confunda cu preotul decit - probabil - intr-un singur caz). Dar pot sa vorbesc - precum Ioan in 1 Ioan - despre mijlocire fara sa inventez o intreaga teorie nebiblica despre doua faze ale ispasirii si o "judecata de cercetare". Apropo: cuvintul pentru "mijlocitor" din 1 Ioan 2:1 este (iti spune si editia Cornilescu intr-o infranota) "parakletos", folosit in evanghelia "dupa Ioan" exclusiv pentru a numi pe "celalalt mingiietor" - se pare ca si Duhul e activ in mijlocire (ispasire?; cf. si Romani 8:26).

    Spor la citit! Chiar astept un rezumat a ceea ce descoperi.

    RăspundețiȘtergere
  15. @ K: Exista mai multe iudaisme. Unul dintre ele este crestinismul.

    Evreul Isus facea concurenta acerba templului. Si pretindea ca singele lui e "singele legamintului".

    Daca "partea fenomenala" se poate schimba, iar tu poti aduce rugaciuni in loc de jertfe, de ce trebuie ca o femeie sa nu se roage la ciclu? Care pamint "te va pedepsi"? Ca in lege nu e vorba de orice pamint, ci de tara/tarina Canaanului. Si nu-mi spune ca esti agricultor.

    Fineas, fiul marelui preot, "a facut ispasire" (Numeri 25:13) de unul singur, cu sulita in mina. Pe amicul Gidea il compatimesc :)

    Eschatologia ca implinire a legamintului, hm. Isus spune in Luca 22:16 ca insusi legamintul mozaic (redus metonimic la Paste) ramine inca sa se implineasca in "veacul viitor". N-am putea numi "pedeapsa istorica" ratare / aminare a eschatologiei? :) Si nu e "pedeapsa eschatologica" tocmai raminerea pe dinafara legamintului?

    RăspundețiȘtergere
  16. Scuze K, cred ca ti-am sters un raspuns aici, pe care nici n-am apucat sa-l citesc. Tot zilele astea am scris si eu de mai multe ori cite un acelasi raspuns - cu nervi cu tot. Ceva probleme cu modulul de comentarii pe Blogger.

    RăspundețiȘtergere
  17. acu' tehnostiinta asta are si aspectele ei pozitive, daca ti'o insusesti corespunzator; asa ca, abracadabra, hocus-pocus, iata si postarea pierduta; sper sa te simti precum nabucodonosor :)

    - daca pentru tine Moise e doar personajul literar autoreferential 'Moise', cred ca ajungi in alta aporie: Isus e doar constructul literar omonim, care se intalneste intertextual cu 'Moise';
    - ceea ce duce la o alta concluzie (ocluzie, mai curand): 'noul legamant' e doar o conventie discursiva, adica ramanem in acelasi plan fictional al naratiunii;
    - (mi'a placut povestea cu Joyce, ma mir insa cum tu, postmodern radical, cohabitezi cu cineva ce vitupereaza pe patru voci contra gandirii slabe de pe pozitii progresist iluministe)
    - staruind in planul fictional, nu inteleg atunci dizertatia teologica asezata sub un titlu ce ne duce instantaneu la alt nivel narativ, precum 'de ce sabatizez';
    - critica surselor are pentru mine aceeasi relevanta pe care o avea, in liceu, studiul variantelor Luceafarului - asta cred ca stiai deja; la filologie recurg doar cand gasesc vreo incoerenta in structura narativa, si atunci cum grano salis; asa am procedat si cu filosofia, prefer sa admit ca pre-socraticii sunt doar niste pre-texte, ceea ce nu inseamna ca ii respect ma putin pe carturarii ce se indeletnicesc cu stabilirea textului; dar din Platon avem atat de multe texte, incat orice discutie filologica e pentru mine inutila; in plus, la un text performativ conteaza mai curand piciorul metric si cezurile (structura logico-poietica), decat lexicul;
    - daca tu numesti legamant doar cel dintre YHWH si evrei, discutia se opreste din lipsa de obiect; pentru mine e legamant - interpolat sau aggiornat, cum vrei tu - si cel din Gen.3:14-19, si cel din Gen.8:16-22+Gen.9:1-17;
    - mai avem o problema: cartea lui Iona - la fel, apocrifa sau nu - demonstreaza ca pozitia crestina fata de pagani nu e tocmai 'biblica';
    - conflict intre Isus si Pavel? cam peste tot... in primul rand in 'dispensationalism', apoi in iudeocentrism de sorginte fariseana si asa mai departe... exista o dialectica a coborarilor in tara Mitzrayim – drumul despre care'ti spusesem 'sa nu'l mai vezi', pe care prietenul Pavel, elenizatul, o ignora;

    * nota: venea inainte de postarea de la 7:36

    RăspundețiȘtergere
  18. Ca prin vis. Merci! :)

    Faptul ca Isus ar fi doar un "construct literar" nu reprezinta o problema pentru mine (despre asta am scris practic primele editoriale pe O2). Deci nu-i loc de aporie. E ok daca se intilneste doar intertextual cu Moise :)

    Noul legamint ESTE o "conventie discursiva". Isus este Cuvint :)

    Coabitez cu multi, de multe soiuri. E unul dintre (dez?)avantajele postmodernismului ;)

    Problema cu legamintele din Geneza (nu doar cel cu Avraam) este ca sint... mozaice. Ele anticipeaza aspecte esentiale (jertfa, de exemplu) din legamintul mozaic.

    Nu pricep chestia cu Iona.

    RăspundețiȘtergere
  19. - altul e Islamul... so what?

    - de fapt, ei au un legamant comun, circumcizia, pre'mozaic'; ba mai mult, isi circumcide robii cumparati cu bani, adica asta ar fi prima 'infiere' (iertati anacronismul); pe asta de ce'l eviti de fiecare data cand vorbesti de legaminte? si macar pe motiv ca Pavel se chinuie sa'l desfiinteze, si tot merita analizat si lamurit inainte de a vorbi de sanctuar;

    - cateva vorbe despre Pavel: omul asta isi lasa manjii sa zburde liber pe campiile exegezei sau filologiei, pe dealurile retoricii, prin mlastinile propagandei, insa ii intarca scurt cu cate un 'decat pe Cristos si pe El rastignit';

    - daca as fi vreodata nevoit sa'mi intemeiez credinta pe texte din Biblie, in mod teologic-exegetic, singurele bucati la care as accepta sa ma refer ar fi strict cuvintele lui Isus (alea cu rosu din KJ);

    - restul sunt texte apologetice (si evident pro domo, contextuale si falacioase), polemice (politizate, cerebrolavatoare si estetizante), speculative (si pline de filologie de proasta calitate - precum stupidele distinctii operate in omonimia iubirii - tema agape) sau literare (apocaliptice); cred ca Dumnezeu le'a acceptat in canon (poti sa'l iei si ca 'Dumnezeu', daca vrei) pentru a ne arata irelevanta absoluta a oricarei exegeze ori hermeneutici a textului; daca textul sacru e paedagogia christi, e una de maniera negativa, o stiinta a lui 'asa nu' (veti ajunge niciodata la mine)

    - in acest context, fenomen este numele laic al epifaniei; Abel ucide mielul ca sa nu'si ucida tatal (nu cred ca e cazul sa dezvolt aici motivele, nici sa citez din Freud); Noe ucide mielul ca sa nu moara (de foame, pamantul fiind pustiu); Abraham isi ucide (e oprit in ultmiul moment - neimportant) fiul, nu mielul; evreul clasic ucide un miel ca sa nu moara din cauza neascultarii; dar Abraham e tatal evreului, asa cum Dumnezeu e Tatal lui Isus; mai simplu, in mintea mea de sclav evreu eliberat din Egipt, cand mi se povesteste despre Abraham, cand imi circumcid copilul a opta zi, cand platesc rascumpararea pentru intaiul nascut - si lista poate continua - stiu ca, de fapt, nu un animal trebuie sa moara, ci un om; asa ca evreul clasic ucide un om in efigie, eu la fel; adica da, aduc jertfe, nu rugaciuni in loc de jertfe; aia vine mai tarziu, dupa Isaia;

    - femeia se poate ruga, dar tot impura ramane; povestea cu sangele si cu varsarea lui voita sau intamplatoare, scurgerea totala si puritatea e lunga si sofisticata - tre' sa ne pierdem vremea cu ea? Moise zice ca e impura, eu il cred;

    - oricare pamant, ala din Gen.3:14-19, ala pe care tre' sa se raspandeasca urmasii lui Noe... ai pe alese, inclusiv ala 'de la raul Egiptului pana la raul cel mare, raul Eufrat', care a fost dat urmasilor lui Lot, Ismael, Esau, prin acelasi legamant al circumciziei, la fel de rau sa bun, perimat sau nu, ca si ala mozaic in sens strict;

    - ei bine, o sa razi, dar chiar am fost; nu's latifundiar, nici macar apropitar, dar il cultiv pe'al altora; si sper sa ajung, cat de curand, sa traiesc din agricultura;

    - parca tu erai specialistul in exegeza si filologie; aceeasi familie de cuvinte nu inseamna sinonimie perfecta; in plus, Fineas e kohen, nu e singura data cand un mare preot sau urmas al sau primeste atributele ingerului nimicirii (1Sam.15:33);

    - orice zice Isus e irelevant cata vreme vorbim de 'Moise', de personajul literar autoreferential;

    - observatia mea era ca pedeapsa imediata isi are mereu originea in puterea politica si joaca doar in orizontul politic (pacatul nesfinteste tabara si aduce esec militar); temeiul executarii sentintei e binele imediat al comunitatii; nicio jertfa nu te absolva de pedeapsa politica; dar din moment ce vorbesti de jertfa pentru pacat, trebuie sa presupui, daca nu o eschatologie, macar o soteriologie;

    - nici macar copiii lui Lot (bastarzi incestuosi) nu raman pe dinafara legamantului, ci mostenesc o parte a teritoriului dintre Nil si Eufrat;

    RăspundețiȘtergere
  20. 'Noul legamint ESTE o "conventie discursiva". Isus este Cuvint :)'

    - ce sofism fain :)) in spiritul lui, insa, hai sa lasam 'istoricitatea', filologismele si pretentiile de stiintificitate, sa uitam traditiile (iudaica, elenistico-crestina si catholica) si sa ne jucam hermeneutic, cu inherenta si coheranta ca singure instante regulative... Dumnezeul caruia ma inchin n'o sa se supere, cred;

    - ninivenii au trecut la monoteism? sau Dumnezeu i'a aratat unui evreu ca dispensationalismul e un construct ilegitim? doar ca nici crestinii nu vor sa inteleaga asta; (probabil c'or sa urle luministii ca's 'postmodern' :)) nu consider formele pagane de inchinare egale cu mozaismul, sau proprii, dar nici nu pot sa zic 'cah', cum fac crestinii)

    - sa explic de ce zic ca'i sofism prima propozitie: daca Isus nu e personaj istoric, realitatea lui e conventie discursiva; odata ce accepti aceasta forma de 'realitate cu dispensa', tot ce spune el este adevarat si tot ce face este real; asa ca nu mai e diferenta intre cuvant sau adverb sau virgula sau spatiu alb;

    RăspundețiȘtergere
  21. So, face sa-ti recunosti ascendenta. "Cinsteste-ti parintii" :) Eu sint "in legamint", inclusiv in legamintul avrahamic - "prin credinta", ca venerabilul patriarh. Cel putin asa sustine evreul Pavel ;)

    In loc de "alea cu rosu din KJ", de ce nu Q? :D Sau, si mai bine, Q1, ca Q2 si Q3 sint straturi ulterioare (vezi, de exemplu, aici) [still smiling]

    Intr-adevar, distinctiile din "omonimia iubirii" sint stupide, dar nu sint operate de autori NT. Imi place tare ideea asta a ta: "daca textul sacru e [o] paedagogia christi, e una de maniera negativa" - o alta sursa a inutilitatii teologiei. Si eu cred ca apropierea (korban) nu se realizeaza prin vorbarie, ci prin jertfa :) D-aia iubesc.

    "Ucide un om in efigie" - corect. Asta e, in opinia mea, interpretarea corecta a oricarui sacrificiu, mecanismul simbolic al ispasirii. Asta fac si eu prin botez.

    Despre varsare de singe am scris si eu o gramada cind am vorbit (mai ales cu prof. Laiu) despre kashrut. Si totusi, puritatea nu poate fi organizata decit ritual, adica in jurul templului, doar atita vreme cit mijloacele apropierii sint korbanot.

    Super - cu agri-cultura. Sa nu-mi spui ca locuiesti intr-un kibbutz. Se pare ca oricum ai timp destul si pentru alte culturi :)

    Cu Fineas, nu cred ca e o problema de semantica. El functioneaza ca inger al mortii tocmai in virtutea reprezentativitatii preotesti. Dar si gidele poate fi un soi de reductie comunitara, nu? In fine, detalii.

    De ce? De ce sa fie irelevant ce are de spus un personaj literar? Karamazovii vorbesc intr-una, adesea foarte relevant, desi sint doar personaje literare.

    RăspundețiȘtergere
  22. Leviticul 20:1-5 - pedeapsa tine de politic sau de religios? "Binele imediat al comunitatii" este frecvent legat de conditionari rituale in Pentateuh. Pina si un evreu poate "ramine pe dinafara" legamintului, nu?

    Teologia ESTE hermeneutica. Asta e :)

    Nici eu nu zic "cih". E inca disputata tema asta in studiile pauline, inclusiv din unghiul intrebarii: "mai este actual vechiul legamint pentru evrei?" E cumva "noul legamint" doar o deschidere pentru goyim a legamintului mozaic?

    Realitatea in general e conventie discursiva, nu? ;)

    RăspundețiȘtergere
  23. - ca itinerar spiritual sunt evreu, ca sange nu ma intereseaza;
    - ce Q vrei tu; ideea sa nu fie un text ce trimite la un text ce trimite la un text; textualismul practicat de Isus e destul de complicat, sa'i mai adaugam un nivel ar fi prea mult si prea alexandrin pentru mine;
    - nu de autori ai NT, ci de traductori ai VT...
    - daca o faci prin botez, mantuieste'te pe tine insuti! nu prea tine similitudinea, toti ceilalti omoara pe altcineva... si nu'mi zice de imitatio christi, ca 'nu cumpar', ca sa citez un clasic :))
    - ritual sau nu, pentru mine femeia tre' sa taca in public... referinta la Eva e suficienta ca nimic sa nu schimbe asta vreodata;
    - am precizat ca acum cultiv terenurile altora; sunt un fel de arendas; astept anul al 50-lea sa'mi recapat mostenirea praduita de mine si de inaintasi;
    - detalii sau nu, polisul romanesc - si nu numai - sufera tocmai din pricina reductiei comunitare;
    - ai amestecat nivelurile de discurs, de'aia e irelevant; Karamazovii n'o fac...
    - e evident o chestiune politica; sunt si eu acum elevul maestrilor banuielii :))
    - are pretentii usor diferite, atata tot;
    - realitatea nu, e conditie extradiscursiva, chiar daca esti pansemic; fiinta da; existenta, prezenta, fiintarea, fenomenul si celelalte, da;

    RăspundețiȘtergere