Profesore, cine te crezi? Cunoşti mintea lui Dumnezeu şi ai certitudini cu privire la planurile Lui? Cine eşti tu să-mi spui că drumul meu duce "înainte" sau "înapoi", la "răsărit" sau la "apus" de Eden? Eşti sigur că Duhul ascultă de tine? Sau că tu asculţi de El? A se slăbi cu tonul patern - am tată. Şi am Tată.
Roy Gane ar face bine să-şi ia în serios maestrul - ar fi avut multe de învăţat de la prof. Milgrom; dar el - ca mulţi alţi adventişti - a făcut un doctorat doar pentru a conferi ştaif academic concluziilor luate de-a gata din tradiţia adventistă. Roy mi-e mai simpatic ca pianist decît ca teolog. Are Duhul grijă şi de el (nu am exclus niciodată posibilitatea unui dialog mai larg; am început de ceva vreme să lucrez la un blog în limba engleză; cît despre publicatul academic, mă lasă rece - peer-ii mei de aici, de pe blog, sînt mai exigenţi şi, uneori, mai instruiţi decît mulţi profesori şi doctori).
Faptul că unele obiecţii sînt vechi nu spune nimic despre validitatea lor. Nici nu am pretins vreodată originalitate în toate. Mă îngrijorează sincer că tu ştii de pe acum, dinaintea un studiu amănunţit, că el "cu siguranţă ar confirma" doctrina adventistă a sanctuarului. E probabil unul dintre motivele pentru care un asemenea studiu nu este o prioritate.
Nu eu am nevoie de precizie, ci tu. Mă rog, nu tu, că umbli cu aproximări, ci majoritatea covîrşitoare a evangheliştilor adventişti care vînd iluzia certitudinii. Refuz încă să discut despre Daniel - degeaba e corectă identificarea cronologică a lui 1844 ca semnificativ profetic dacă semnificaţia atribuită este o elucubraţie teologică. Cît despre ispăşire, eu discut despre conceptul biblic, aşa cum reiese el din Pentateuh (şi, în fundal, despre terminologia ebraică, dar nu pot face asta pentru publicul larg); mă lasă rece definiţiile din dicţionar.
Total de acord: "trecerea de la profan la sfinţenie nu se poate face fără sînge ispăşitor". Dar aici intri tu în conflict cu dicţionarul, pentru că nu poţi confunda "vina" sau "păcatul" cu "profanul". În plus, dacă accepţi astfel conexiunea dintre ispăşire şi inaugurare, de ce ai avea probleme cu definirea ispăşirii ca inaugurare - ca sfinţire, ca reapropiere de Dumnezeu. Ce altceva este ispăşirea? Sfinţenia prezenţei este cauza "problemei păcatului" şi singurul context în care are sens să vorbim despre păcat. Şi am afirmat în repetate rînduri principiul substitutiv al jertfei ("moartea de împrumut" care elimină răul sau necurăţia din comunitatea sfinţeniei).
Frazeologia din Exodul 28:38 (vezi şi Leviticul 10:17; Numeri 18:1) nu implică nicidecum un transfer juridic sau ritual de vinovăţie, ci responsabilitatea cultică a preotului pentru "cele sfinte". De altfel, verbul nasa' poate foarte bine însemna "a elimina" (pe traseul "a ridica" - "a îndepărta"; vezi pentru aceeaşi idee, dar în limbaj diferit, 2 Samuel 24:10; Ieremia 50:20; Zaharia 3:9; şi vrei să sugerezi că Ezechiel, cel din Ezechiel 4:4-6, a făcut ispăşire pentru nelegiuirea lui Israel şi a lui Iuda?).
"Legea arată" că preotul şi manipulanţii implicaţi în prepararea "apei de ispăşire" erau, înaintea oricărui contact cu impuritatea rituală, necuraţi (Numeri 19:7-10). Explicaţia pe care o oferi la Leviticul 16:26-28 este o improvizaţie interesată, fără legătură cu logica ritualului mozaic. Dumnezeu NU se murdăreşte niciodată. Frumuseţea ispăşirii stă tocmai în posibilitatea curăţirii noastre FĂRĂ a-L compromite pe Dumnezeu. Nimeni - nu eu - nu vorbeşte despre inaugurare ca un "hocus-pocus", ca un "foc de artificii". Inaugurarea/ispăşirea este moartea care ne apropie de sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu. "Inaugurarea" şi "ispăşirea" sînt concepte moderne care descriu simultan o unică idee antică - "a vedea faţa", "a se apropia", "a căpăta favoarea" (ca în povestea cu Estera şi Ahaşveroş). Împăratul iartă, trece cu vederea, uită, dar nu se contaminează niciodată cu nelegiuirea supuşilor săi. Uneori, îi trimite în ştreang - tocmai pentru că nu se poate contamina (cf. Numeri 35:33). "A curăţi de păcat" NU înseamnă a transfera păcatul tocmai asupra Celui care nu-L suportă, a Cărui sfinţenie face necesară ispăşirea.
Trimiţînd în Exodul 29:37 la "sfînta sfintelor" nu am încercat să propun o nouă traducere, ci să facilitez (fără greoaie explicaţii lingvistice) accesul exegetic la text. Realitatea simbolică a Pentateuhului este că "sfînta sfintelor" (mai exact "sfinţenia sfinţeniei") acoperă o arie mai largă decît adytum-ul. Iov 36:18 foloseşte kofer în acelaşi sens ca Exodul 21:30 sau 1 Samuel 12:3. Înrudirea cu ispăşirea rituală este doar etimologică (şi, din nou, nu încape vorba de "transfer de vinovăţie").
Sîngele, uman sau animal, vărsat în afara sanctuarului - da! - necurăţeşte, poluează. Dar sîngele vărsat la templu contribuie întotdeauna la eliminarea impurităţii sau vinovăţiei, la restabilirea sfinţeniei, la redeschiderea drumului către Dumnezeu. Revin la Numeri 35:33: a omorî un om nevinovat "pîngăreşte ţara", dar "ispăşirea sîngelui vărsat" o curăţă. Ispăşirea nu perpetuează nedreptatea, păcatul, ci o/îl îndepărtează din ţară. Pentru ca ţara să poată găzdui templul cel sfînt al lui Dumnezeu.
Lasă-te, rogu-te, şi de insinuări. N-ai nicio "vagă impresie". Îţi spun eu pe şleau: nu mă interesează cîtuşi de puţin că teologia asta a sanctuarului ca ghenă poartă eticheta "adventistă" sau nu. Rămîne o elucubraţie dincolo de orice ambalaj. Am studiat bine şi îndelung problema, dar nu simt nevoia să scriu tratate. Trăim în epoca fragmentarului, a comunităţilor - mie mi-e bine aşa. Dacă fîntîna din care am băut se dovedeşte a fi otrăvitoare, fii sigur că o astup cu ce am la îndemînă.
Citarea mea din Ioan 5:24 este incompletă, dar nu este inexactă. Fă o căutare pe eis krisin în LXX şi NT. Vei vedea că traducerea literală ("nu ajung la tribunal", "nu au parte de proces") este singura corectă. De altfel şi contextul teologic al Noului Testament îmi dă dreptate. A trece din moarte la viaţă nu este doar un moment, o decizie cu efecte inconturnabile. Dar da, judecata celor cu numele scris în "cartea vieţii" s-a încheiat la Cruce. Apropo: nu mi-ai adus niciun argument din Apocalipsa 19 şi 20 cum că ar fi vorba acolo despre altceva decît judecata celor fără numele în "cartea vieţii".
Da, templul poate fi profanat. Dar în niciun caz prin respectarea legămîntului, prin practicarea cultului mozaic. Moise n-a legiferat idolatria. Dimpotrivă. Euharistia este un simbol pentru că NU este sînge şi trup (cel puţin în teologia adventistă). Dar animalele de jertfă de la templul mozaic ERAU sînge şi trup. Nimic simbolic la mijloc; doar tipologie (ştii tu - faptul că avem parte în Hristos de un nou exod NU înseamnă că primul exod a fost doar o "dramatizare", ş.a.m.d.). Relaţia tipologică se stabileşte întotdeauna ex eventu - de aceea nu am nevoie ca Moise să-mi vorbească despre Hristos. Dar am pretenţia să încercăm să înţelegem logica rituală a lui Moise.
Leviticul 16:21 este singurul pasaj din Pentateuh în care cheirothesia este asociată, nicidecum identificată, cu mărturisirea. Gestul în sine îşi păstrează semnificaţia de "învestire în funcţie" rituală, constituind doar ocazia mărturisirii, nu mijlocul de realizare a unui transfer (voi detalia explicaţia mea la acest pasaj într-o postare viitoare). Trimiterea, în acest context, la Deuteronomul 21:6 este contradictorie: "bătrînii" tocmai că NU-şi asumă nicio responsabilitate, darămite să transfere ceva. Animalul moare în locul unui criminal necunoscut, iar vinovăţia de sînge este eliminată.
Buna Poli, chiar voiam sa-ti zic ca am citit replica d-lui profesor si ca e bine s-o citesti si tu, si uite, deja i-ai raspuns.
RăspundețiȘtergereE de inteles comentariul lui Florin Laiu. Despre ce interpretari debitezi in ultima vreme ma tot minunez si eu.
RăspundețiȘtergereMi-am pus intrebarea daca e posibil ca studiind singur Biblia in mod amanuntit pe un subiect. Singurul raspuns logic la care am ajuns a fost ca ar trebui sa citesc, sa nu cred nimic din ce citesc, sa imi refuz meditatiile proprii si apoi pentru concluzia finala sa te intreb pe tine care e interpretarea corecta.
Cand te citesc, nu trece nici un paragraf fara sa nu ma intreb sincer :"Ba da asta de unde a mai scos-o ca legatura cu textul simplu citit nu prea are!?". Sau are cel mult cum are biletul de tren pe ruta Bucuresti-Cluj propus de vacanta mare : Bucuresti - Canada - Turda - Cluj.
Probabil si FL simte la fel, doar ca se exprima mai elevat ca mine.
Esti sigur ca meditatiile tale sint "meditatii proprii", si nu simpla reluare cvasi-mecanica a unor idei primite? Florin nu apara o cercetare proprie, ci o traditie neverificata. Si eu ma minunez de interpretarea care face din sanctuar ghena - asa ca sintem chit.
RăspundețiȘtergereCand am spus "meditatii proprii" m-am referit la analiza textului pe care il citesc, nu la adaptarea lui prin ochelari adventisti. Cand textul spune un anumit lucru si tu zici ca e altfel si ca adevarul e exact pe dos eu ce pot sa fac? Geneza e mit, si uite cum si toate celelalte devin mituri care nu au decat o legatura de paralelism cu textul in sine. Interpretarea care sustine marele preot poarta nelegiurile poporului asupra lui si apoi asupra sanctuarului nu este practic o interpretare ci e text negru pe alb care asta spune. Tu zici ca nu e asa. Nu pot sa iti urez decat : Interpreteaza cum te face pe tine mai fericit. Altceva ce pot sa mai zic?
RăspundețiȘtergereWow. Arata-mi si mie "textul negru pe alb" care spune ca "marele preot poarta nelegiuirile poporului asupra lui si apoi asupra sanctuarului". Abia astept sa-l vad.
RăspundețiȘtergereAm fost la un pas de a posta textele la care ma refer. Mi-am revenit la timp stiind cam ce se intampla cu cel mai clar text in ce te priveste, si nu le voi mai posta. Ai si tu o seara mai linistita.
RăspundețiȘtergereVai, cita compasiune! De parca linistea serilor mele depinde de tine, draga Q. Lasa teatrul. Am uitat sa precizez: "textul" cu pricina trebuie sa fie din Biblie, nu din Roy Gane sau oricare alta sursa.
RăspundețiȘtergereMister_Q
RăspundețiȘtergereAm citit zilele astea de cateva ori Lev.16. Unde scrie ce zici tu mai sus? Nu-i iau apararea lui Poli, nici vorba, citesc si eu asa cum citesti tu. Te rog,"textul negru pe alb"!
Mă găsiţi tot acolo cu replica: http://www.florinlaiu.com/replici/despre-teologia-fragmentara-si-esecul-ei-inconturnabil.php
RăspundețiȘtergere"Anyway, dacă tu nu ai timp pentru pedanteriile astea academice, vrei să te dai rotund doar înaintea peer-ilor coloraţi de pe blog, fiindcă perii albi îţi repugnă, go ahead" - este interesanta afirmatia dvs., dle.profesor Laiu, este oare un razboi intre generatii? Ce miza este pusa in joc? De ce l-a acceptat Milgrom pe Roy Gane, daca au pareri diferite? Nu se poate realiza asta si-ntre dvs. si Polihronu?
RăspundețiȘtergereEşti simpatic, Anonime.
RăspundețiȘtergereRăzboiul între generaţii a existat întotdeauna, dar nu aceasta este problema, fiindcă timpul se răzbună suficient, la vremea potrivită.
De ce l-a acceptat Milgrom pe Gane ? În primul rând, Gane a făcut o teză doctorală, nu pingpong pe web. Tocmai asta îi spuneam şi eu lui Poli, să producă o ofensivă academică, nu pastile care conţin jumi teologie "evanghelică", juma retorică de Capşa. Dacă Poli nu ar avea capacitatea de a pricepe mai mult, l-aş înţelege mai uşor, dar observaţia mea este că a ajuns sub zodia lui EC, unde se afirmă că dracul are treabă numai cu oamenii exagerat de religioşi.
Profesore, e un timp pentru toate. Poate va fi si timp pentru ca sa fac un doctorat in teologie. Dar nu asta e problema - eram un tip serios si pe vremea cind scriam doar o teza de licenta sub indrumarea ta, nu? Disertatiile mai sint, din cind in cind, respinse - nu sint in sine o garantie de respectabilitate. La Milgrom a fost ceva mai mult - putinta, exersata indelung, de a tolera puncte de vedere diferite, ba chiar diametral opuse (daca travaliul argumentativ este adecvat). Asa ca pastreaza-ti concluziile pentru sfirsitul dialogului nostru, si nu da bir cu fugitii. Iubeste-ma pina la capat, dupa exemplul Maestrului.
RăspundețiȘtergereProductiile mele de pe acest blog au adesea radacini vechi. Despre inaugurare si ispasire discutam cu Davidson acum 7 sau 8 ani, contrazicindu-i (deloc singur printre teologii adventisti) incercarea de a limita "intrarea in sfinta sfintelor" din Evrei doar la inaugurarea templului ceresc. Scriam deja in spiritul (si, uneori, in litera) celor din aceasta serie de postari pe Efervescentia, inainte de decesul ei. Nu e nimic impulsiv si de pripas in teologia mea actuala. Nu-i datorez teologic nimic lui Edi C. Vezi sa nu fii tu conspirationistul.
"...observaţia mea este că a ajuns sub zodia lui EC" - FLG
RăspundețiȘtergereEu il cunosc pe Edi C. si Polihronu din scrierile lor, destul de indraznete pentru multime, dar cred ca fiecare are "zodia" lui, acestea fiind diferite de a dvs. profesore!