marți, 29 noiembrie 2011

Tehnologia auto-iluzionării

Trebuie că destui dintre voi citesc postările mele din ultimii doi ani (sau măcar pe cele din ultimele două luni) cu o doză considerabilă de mirare şi contrarietate: "nu e posibil ca atîţia oameni respectabili pe care îi cunosc să fie orbi şi să-mi fi vîndut ani de zile gogoşi"; "cum să creadă milioane de oameni timp de mai bine de un secol şi jumătate într-o iluzie?"; "am citit Biblia de atîtea ori, e cu neputinţă să nu fi văzut pînă acum tot ce îmi arată Poli şi alţii în Biblie" etc. Vreau să vă amintesc cîteva lucruri.

Adventismul nu este singura religie americană cvasi-creştină, cu rădăcini în revivalismul restauraţionist al secolului XIX, care a ajuns să aibă o prezenţă globală, oarece prestigiu social şi pînă la 20 de milioane de adepţi. Comparaţi istoria adventiştilor cu cea a mormonilor şi cu cea a martorilor lui Iehova. Asemănările ar trebui să dea de gîndit. Nu ştiu vreun adventist care să nu-l considere pe Joseph Smith un escroc. Ce bine ar fi dacă aceleaşi standarde intelectuale ar fi aplicate lui Ellen White! Nu e greu ca milioane de oameni să conserve şi să colporteze o iluzie. E mult prea uşor.

Eu unul nu pun la îndoială onestitatea celor mai mulţi cercetători adventişti ai Bibliei. Dar onestitatea nu ţine loc de competenţă, de o riguroasă verificare a presupoziţiilor hermeneutice, de o cultură cît mai vastă. E atît de uşor - mult prea uşor - să clădeşti o carieră pe faptul că se întîmplă să găseşti un public fidel căruia îi confirmi cît mai sclipitor opiniile. Iar amvoanele nu au fost niciodată o sursă credibilă de informaţie - e unul dintre lucrurile pe care istoria ni-l tot predă şi noi tot refuzăm să-l învăţăm.

Ştiţi care este cel mai important truc din arsenalul unui scamator, nu? Manipularea atenţiei publicului. E extrem de uşor - mult prea uşor - să ghidezi în aşa fel atenţia cititorilor Bibliei (prin tot felul de "studii" evanghelistice sau ale SS) încît să nu vadă mai nimic din ceea ce oferă de fapt textul. Martorii lui Iehova sînt la fel de sinceri ca adventiştii în credinţa lor. Numai că sinceritatea nu-i salvează nici pe ei.

Să opună rezistenţă ieşirii din iluzie este cel mai firesc lucru pe care îl face creierul uman. Nu uitaţi însă că din iluzie vin şi eu. Şi că am studiat îndelung chiar la şcolile iluziei. Adevărul, în ciuda reputaţiei de a fi nespectaculos, este cu adevărat eliberator. Chiar credeţi că o viaţă trăită fără ochiul totalitar al zeului deasupra, fără o imensă vinovăţie impersonală care să planeze asupritor peste lume şi care să reclame atîta sînge nu e frumoasă ori demnă? Am mai spus-o: morala nu începe decît cu moartea zeului. Cei care tot leagă moralitatea umană de "revelaţie" sînt nişte bezmetici.

Curaj. Religia e ca prima mea nevastă: cînd eşti cu ea, nu îţi imaginezi cum ai putea fi fără ea; cînd ai scăpat de ea, te minunezi că ai putut vreodată trăi cu ea.

37 de comentarii:

  1. Frumos, frumos ai zis mai sus, Poli!
    Chiar voiam sa te informez ca-s destui care comenteaza ce scrii tu pe blog. Dincolo de "vai, saracul Poli" sau aidoma profesorului Laiu "polinecredinciosul", ei citesc, citesc si discuta... si-o iesi ceva bun si din asta, mai stii?

    RăspundețiȘtergere
  2. Uite Polihronule, o luam text cu text, ca in clasa I. Mi-e mai usor asa.

    Matei 1:22-23 - Isaia 7:14
    Iosif se gandea s-o paraseasca pe Maria, dar ingerul ii spune in vis, cuvant cu cuvant, profetia din Isaia.

    Acum, ce insemna logonda in contextul ebraic sau ca femeia logodita este numita sotie ( Deut. 22;24), mai vorbim despre asta. Cert este ca Iosif este numit sotul ei in Matei 1:19

    Daca citesc doar Matei este usor de crezut ca este vorba de Isus. Dar merg la Isaia. Despre cine vorbeste Isaia in versetul 14?
    Daca citesc si versetul 15 ma incurc: smantana, miere, sa respinga raul, sa aleaga binele...

    Intreb: daca nu la Maria si pruncul ei se referea Isaia, pe cine reprezinta cele spuse de profet?

    RăspundețiȘtergere
  3. Copilul din Isaia 7 este un plod ce urma sa se nasca, pe cai cu totul naturale, la curtea lui Ahaz, spre sfirsitul secolului VIII i.e.n.

    RăspundețiȘtergere
  4. k, Isaia nu-mi spune ca fecioara este insarcinata de la Duhul Sfant. De ce face Matei aceasta subliniere si de ce aminteste in versetul 23 de profet? Daca dorea doar sa se POTRIVEASCA si sa se dea crezare spuselor lui, tare destept mai era Matei asta!

    Mergem mai departe,urmatoarele doua versete...

    RăspundețiȘtergere
  5. Normal cu Isaia nu sufla nimic despre vreun duh - el nu vorbeste despre nicio "fecioara" (varianta lui Matei merge pe traducerea greceasca a VT). Evident, uneori potrivirile sint cusute cu ata alba. Dar chiar si acolo unde se potriveste mai bine, textul din VT NU este o profetie, ci doar o oglinda in care se reflecta evenimente curente, fara alta legatura cu trecutul decit una ideologica.

    RăspundețiȘtergere
  6. Adevarul nu e eliberator, Poli. E lucrul cel mai inrobitor. Pentru ca e o functie a puterii. E varianta castigatorului, asa cum dreptatea e dreptul celui mai tare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Liber poti ajunge dupa ce renunti la ultimele hoituri metafizice de genul adevarului si dreptatii si te ghidezi dupa stricte principii estetice.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ai spus doua mari adevaruri eliberatoare, K :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Pai poate asa scapi si tu de ultimul vestigiu al revolutei metafizici: textul. Asta, fie el si autoreferential, vine la pachet cu structura de axiome sau de credinte ale autorului. Asa ca orice analiza a lui trebuie sa fie - pentru a nu deranja estetic - adecvata obiectului analizat.

    O analiza a unor texte scrise de niste credinciosi de pe pozitii sceptice (nu are rost sa dicutam acum despre ateisme si alte bullshituri academicoase) este inadecvata. Adica va produce rezultate la fel de aratoase precum o orchestra simfonica imbracata in costume populare bulgaresti.

    Or principala chestie pe care o "ofera de fapt textul" este ca oamenii aia credeau intr'o transcendenta. Tu, nu. Nu tu ca individ, ca asta nu importa aici, ci credinta in lipsa oricarei transcendente (fie ca numeri pe aici si intersubiectivitatea fenomenologilor sau nu) este axioma pentru sistemul tau de analiza.

    Si, cum iti ziceam deunazi, daca Bach nu e doar o succesiune de vibratii de diverse frecvente ce activeaza in creier anumiti neurotransmitatori, atunci s'ar putea ca textul pe care tu'l diseci sa contina nistre structuri semantice ce transcend cauzalitatea strict materiala, fie ea oricat de sofisticata.

    Nu importa cum decodam viziunea lui Pavel, in drumul spre Damasc. Poti sa'l psihanalizezi si sa spui ca 'viziunea' lui e doar rezultatul unei constiinte incarcate. Problema e ca baietasul ala credea intr'o transcendenta si inainte, si dupa. Iar o structura de sens, o poveste, a reusit sa'i schimbe comportamentul in mod radical.

    La fel, ceea ce a facut W. Miller - si cu atat mai mult cu cat s'a dovedit ca a gresit - a reusit sa schimbe radical comportamentul unor oameni. Viziunea din porumburi si subsecventa aparitie a adventismului sunt ulterioare efectelor ideilor lui WM. Ramane insa ca un fapt efectul vorbelor sale, ceea ce inseamna ca anumite constructii semantice au raspuns in mintea si ulterior in comportamentul a sute sau mii de oameni.

    Si e destul de inestetic sa'i consideri pe crestinii primului secol niste puberi ce aleg chestii mai deosebite ca sa fie cool. A fi crestin implica in epoca un pic mai multe riscuri decat a fi emo si a te trimite tac'tu sa te tunzi sau chiar decat a fi roker pe vremea lui Ceausescu si a te tunde la scoala.

    Interpretarea adecvata, deci, nu prea are cum sa excluda orice transcendenta. Tu nu faci o critica a adventismului din interiorul lui, cum afirmai deunazi, ci din exterior, ba mai mult, din exteriorul oricarei credinte religioase ori de alta natura.

    Daca accepti definitia crestinului ca individ care crede ca un anume evreu din secolul unu este Domnul Dumnezeu (cu tot ce implica asta), atunci trebuie sa accepti si faptul ca felul in care interpreteaza legea si profetii este cel corect. Daca excluzi orice transcendenta si evreul cu pricina e doar om, atunci trebuie sa fii chiar bezmetic sa te ocupi de corectitudinea hermeneuticii unui tamplar din Galilea.

    Nu ca n'ar fi interesant, dar s'a mai facut. (Re)citeste Branza si viermii, a lui Carlo Ginzburg (http://www.filestube.com/t/the+cheese+and+the+worms). E o cosmogonie si teogonie bazata pe un Anaximandru reinterpretat genial.

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga K, critica ta e in parte nejustificata, in parte eronata. Nejustificata pentru ca pina si acum, in discutia despre profetie (apocaliptica, mesianica), nu am invocat niciunde argumente de genul "prezicerea viitorului este imposibila", ci strict problematici exegetice. Eronata pentru ca un cititor normal la cap nu-si propune doar sa se adecveze textului, ci si sa syabileasca, daca poate, masura in care textul se adecveaza realitatii.

    RăspundețiȘtergere
  11. Dragul meu, nu e nici nejustificata, nici eronata.

    Nu eu, ci tu insuti ai vorbit de adecvarea teologiei la o asa-numita evolutie a metafizicii. Nu eu, ci tu intrebi la misto ce e ala spirit sau cum face caca Dumnezeu. Nu eu intreb cum poate spiritul sa treaca prin ziduri, ci tu. Presupozitiile teoretice pe care le folosesti sunt incompatibile cu orice fel de posibilitate a unei transcendente.

    Din ce ai scris pe aici, eu n-am reusit sa inteleg care e ontologia la care aderi sau daca ai vreuna. Deocamdata ontologia ta (careia ii zici metafizica, dar nu conteaza asta) e o shaorma cu de toate. Un pic de materialism, ceva gandire slaba, un pic de structuralism, ceva deconstructivism etc. Ontologia credinciosului socoteste sacrul mai real decat realitatea imediata. Nu'i cazul la tine. De'aia vorbesc eu de inadecvare.

    Cat despre eroarea in care crezi ca ma aflu, pot sa observ doar ca adecvarea la realitate (ce'o fi aia, ce'o fi aia?) este un model al adevarului inoperant, cata vreme nu stiu inca - ramanand in interiorul paradigmei - ce anume este real.

    De'aia zic, trebuie sa'ti precizezi si asumi o ontologie, fie ea si schitata, pentru a putea intelege si eu, si altii, pe ce baza axiomatica iti cladesti constructiile.

    In ce ma priveste, Mos Craciun sau Mos Nicolae si Obama sau nevasta'mea exista. Asa cum exista tastatura pe care scriu si generozitatea sau BWV1046. Sau Prometeu, sau Hamurabi, sau Krisna, sau eu insumi. Miza ar putea fi 'prezentza'. Asa ca, pentru a ma lamuri, ce anume inseamna realitate pentru tine?

    N'oi fi eu un cititor normal la cap, dar nu citesc basme gandindu'ma la masura in care textul se adecveaza realitatii. Asa cum nu citesc nici textele performative astfel, nici pe cele normative. Or Biblia e cand performativa, cand normativa, uneori informativa (da' pomelnicele de stramosi nu ma intereseaza, chiar daca tu cunosti tipi ce predica din ele). La ce realitate sa se adecveze istoria creatiei sau imaginea vietii de apoi?

    RăspundețiȘtergere
  12. Intrebarile mele au menirea de a produce in cititori o criza presupozitionala. Eu stiu foarte bine si ce este acela "spirit", si ca "spiritul" nu exista (decit ca metafora). Eu stiu ca Dumnezeul teist nu face caca, dar stiu la fel de bine ca dogma "dublei naturi" este in cel putin doua feluri contradictorie: ori Isus a fost doar om, ori sintem toti "Dumnezeu". Stiu ca spiritul lui Platon nu poate trece prin ziduri, dat fiind ca le transcende; dar stiu si ca crestinismul a facut din spirit o stafie. Bineinteles ca presupozitiile mele sint incompatibile cu transcendenta clasica - that's the point. Am demonstrat insa cu prisosinta ca multe dogme sint aberante chiar si din prisma paradigmei pe care o resping.

    Shaorma ontologica e singura solutie - nici in stiinta, nici in filosofie nu avem o unica teorie omnisuficienta.

    Se pare ca tu stii foarte bine ce este aceea "realitatea" :)

    Sint destui crestini care citesc basme socotindu-le definitorii pentru realitate, nu? Pentru ei scriu eu, nu pentru tine. Cu tine abia astept sa discut despre Monaldi & Sorti :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Mi se pare destul de aiurea sa ma apuc sa'i acuz pe crestini de confuzie ontologica in vreme ce nici filozofii nu sunt prea departe de asta. Iar teologia, la 'dr. Toma' si restul e o ciorba de substanta, esenta, fiinta si realitate de te ia durerea de cap.

    Acu' punctual:
    - care's contradictiiile la faza cu dubla natura?
    - teorii au doar stiintele naturii, nu si filozofia, care e text literar, nu?
    - care e referentul metaforei?

    In rest, greu de zis ce socotesc crestinii realitate. Uite, amicul tau e interesant cand nu e apologet. (Textul - si comentariile - despre fututul sambata e delicios. Incapatanarea cu cei doi i imi pare ridicola, dar celelalte corectii lingvistice mi se par ok pentru subcultura adventista.) Ce nu inteleg, nici la el, nici la altii este ce inteleg prin 'inspiratie'. Si cred ca de aici vine problema. Pentru ca nu'l vad nici pe cel mai literalist adventist facand dogma din povestea cu Lazar si bogatul din iad, chiar daca o zice Isus.

    RăspundețiȘtergere
  14. Si mai e o chestie. O 'criza presupozitionala' nu strica nimanui. Dar e o problema cu rezolvarile sugerate, care vin la pachet cu criza. Nu cred ca e fair play sa amesteci lucrurile. Pentru cei care cred, pentru cei a caror metafizica admite o transcendenta, criza indusa de tine le induce, alaturi de cuvenita punere sub semnul intrebarii a dogmelor si metodelor, si o 'criza ontologica'.

    Adica, dupa mintea mea, nici ce faci tu, nici ce face fostul tau profesor nu e ok. Apologetica imi provoaca greata pentru ca am invatat sa caut indaratul lucrurilor vointa de putere, pulsiunile sexuale sau dorinta de bani. 'Deconstruitorul' darama si peretii, si stalpii concomitent, si'i pica tot acoperisul in cap. Dar probabil ca adventismul si'o merita din plin, din moment ce a devenit o gnoza printre multe altele si repeta ca pe o mantra povestea cu 'tot adevarul'.

    Modelul de adevar dominant astazi este cel birocratic. De asta nu scapa nici apologetul, nici criticul. Dupa lumini, birocratia a facut mult bine lumii, rationalizand functionarea societatii. Numai ca omul reliogios protestant (sau neo-) are un alt model al adevarului, cel al corespondentei cu 'Scrierea' (altminteri sugerat de Isus). Iar el n'are inca maturitatea sa stie ca orice model de 'adevar-corespondenta' e ori o imposibilitate factuala si logica, ori o tautologie de doi bani.

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga k, sa inteleg ca sunt basme evreiesti?
    De ce n-a aparut crestinismul in jurul lui "Prislea cel voinic si merele de aur?"

    RăspundețiȘtergere
  16. Las putin relatia Matei 2,5-6 - Mica 5,2 pentru ca trebuie sa-ti spun ce-am gasit. La Matei 2,15 NTR imi spune: "textul din Osea face referire la exodul lui Israel din Egipt, insa Matei vede istoria lui Israel RECAPITULATA in viata lui Isus".

    NU pot sa cred!

    RăspundețiȘtergere
  17. Da, K, eu sint Samson :) Stii proverbul "doi se cearta, al treilea cistiga". Nu ma deranjeaza deloc ideea ca tu ai fi al treilea :)

    "Dubla natura". Pai, dincolo de faptul ca "natura" e o fundatura filosofica, nu putem salva integritatea umana a lui Isus decit in doua moduri: ori admitem ca Isus a fost doar un om, ori admitem ca toti avem "dubla natura" (lucru care se intimpla efectiv in ortodoxie).

    RăspundețiȘtergere
  18. Revin la Mica.
    Ma pune pe ganduri sublinierea facuta de el: "Cel a carui origine este din vechime, chiar din zilele vesniciei."
    Cine a fost Conducator in Israel cu o asa origine? IHWH?

    RăspundețiȘtergere
  19. Ba sa crezi, ano. Am spus in mai multe rinduri ca mai nimic din ce scriu aici nu e nou.

    "Zilele vesniciei" din Mica sint o traducere proasta. Corect ar fi "din trecut, din trecutul indepartat". Referinta este la un rege davidic - vezi Ieremia 30:9, Ezechiel 34:23-24; 37:24-25, Osea 3:5.

    RăspundețiȘtergere
  20. @ anonim
    Atat ca structura narativa, cat si ca posibilitate de verificare empirica, istoria creatiei si a sfarsitului sunt identice cu basmele. Daca citesti ce scriam un pic mai sus, succes au 'basmele' care au in ele si 'spirit'. Asa ca Parslea... probabil ca n'a avut suficient spirit in el.

    A, si ca tema de meditatie: de unde vine pletora de dragoni din basmele diverselor popoare, daca omul n'a coexistat niciodata cu dinozaurii?

    @ Poli
    Eu rar am ceva de castigat. Sunt un credincios simplu, ce n'are nevoie nici de teologie, nici de filozofie, nici de filologie pentru a se increde intr-un Dumnezeu 'transcendent' si care este 'spirit'. Si care'l roaga pe Dumnezeu din cand in cand diverse lucruri, pe care uneori le obtine.

    'Natura' e o alta stafie, parca. Dar daca ar fi sa aleg dintre ele, as merge pe a doua varianta.

    In rest, citesc la greu din apocrife si Talmud, sa vad cui putem atribui citatul cu Nazaretul ;)

    RăspundețiȘtergere
  21. Matei 2:15 - Ieremia 31:15
    Am citit versetele 16, 17 din Ieremia:
    "Asa vorbeste Domnul...ei se vor intoarce din tara dusmanului...fiii tai se vor intoarce in tara lor". Interesant!

    Matei 2:23 - ???
    Tot NTR: "Probabil Matei face referire la mai multe texte profetice care spun ca Mesia va fi dispretuit, Nazaretul fiind un oras obscur, ai carui locuitori erau dispretuiti (vezi Ioan 1;45,46); poate fi, in acelasi timp, si o aluzie la termenul ebraic nezer / neter (vlastar) din Is. 11:1."

    RăspundețiȘtergere
  22. Matei 3:3 - Isaia 40:3
    Exista si un cu totul alt sens: "structura TM ne permite si alternativa:
    Un glas striga:
    In pustie pregatiti-I Domnului calea."

    ...cat despre Matei 4;14-16 - Isaia 9:1
    "Isus s-a dus in tinutul lui Zabulon si Neftali, CA SA SE IMPLINEASCA ce a fost spus prin profetul Isaia".(sublinierea cu majuscule imi apartine)

    Stai sa pricep! Isus trebuia sa urmareasca implinirea profetiilor? Trebuia sa faca asta ca sa aibe autoritatea unui Fiu de Dumnezeu?

    Poli, vad ca Matei cunoste bine VT...si daca este asa cum zici tu, de ce au scris Matei si Marcu povestea asta atat de frumoasa, cu prunc si iesle, ingeri si magi, azi cu colinde, si toate sarbatoarea asta la inceput de iarna si sfarsit de an?

    RăspundețiȘtergere
  23. Autorii NT l-au portretizat pe Isus in termenii VT. Cind ei spun "a facut cutare ca sa se implineasca ce sta scris" nu inseamna ca stim ceva despre faptele lui Isus sau, cu atit mai putin, despre intentiile lui. Stim doar ca autorii NT faceau o teologie foarte creativa in acelasi mod in care multi evrei citeau scripturile lor. Iar povestile frumoase trebuie sa ramina povesti frumoase. A le considera adevaruri de nestramutat le uriteste cumplit.

    RăspundețiȘtergere
  24. Asa cum ziceai poli, nu e nimic nou.
    Dodd si Bultmann numeau "creativitatea" asta teologica - kerygma.

    Sa intelegi evangheliile e ca si cum ai citi un comentariu literar si ai incerca sa deduci textul operei comentate

    RăspundețiȘtergere
  25. @Ianis

    Cam asa avem acces la toti presocraticii. Iar despre gandirea lui Socrate avem si mai putin. O biografie (Xenofon) si un personaj (Platon). Si filozofii nu s'au poticnit in asta. De ce oare?

    RăspundețiȘtergere
  26. Poli, am ajuns la binecunoscutul capitol 53 din Isaia. El se citeste la Sfanta Cina. L-am auzit de atatea ori. Daca nu este profetia cu privire la Isus, despre cine vorbeste Isaia? Cum pot sa interpretez acest tablou atat trist - "ca un miel care este dus la taiere..."?

    RăspundețiȘtergere
  27. @ K
    Din acelasi motiv pentru care unuia ii plac comentariile lui Calinescu la Eminescu iar altuia cele ale lui Perpessicius. De gustibus.
    Nu avem evanghelii dupa filozofi si nici razboiaie sau cruciade in numele lor

    RăspundețiȘtergere
  28. @ianis

    Evanghelii dupa filozofi am avut si mai avem. Si morti au produs si filozofiile destui, mai ales in secolul trecut. Totul se duce dracului cand un sistem de intelegere a lumii devine un sistem de producere a 'adevarului'. Adica o masina politica de spoliere. Si pentru ca religiile (cu teologia lor) si filozofiile au ajuns desuete, acum le'au luat locul stiintele naturii, din nefericire.

    RăspundețiȘtergere
  29. @ ano: Cea mai buna interpretare la Isaia 53 este probabil aceea care vede in "robul patimitor" pe Israel (vezi Isaia 41:8-9; 44:1-2.21; 45:4; 48:20; 49:1-6 si, in mod special, Psalmul 44).

    RăspundețiȘtergere
  30. Din nefericire, pentru ca mecanismul de spoliere si ingradire a libertatii personale e identic. Iar oamenii nu sunt in stare sa gandeasca cu capul lor, indiferent ca 'adevarul' li'l spune un popa din altar/amvon sau un om de stiinta prin vreun ziar sau pe Discovery. Uneori imi pare ca un geniu rau pune stapanire pe mintea oamenilor la simpla pronuntare a unor formule magice, fie ca aceasta este 'dogma', 'sfinti parinti', 'Marx&Engels', 'Conferinta Generala', 'cercetatorii britanici' sau 'stiinta'.

    Un exemplu absolut hilar l'am avut la mine in bloc, in urma cu cateva zile. Sedinta despre 'reabilitarea termica' (invelitul blocului in scartaitoare). Evident, demonstrata prin calcule ingineresti complicate si motivata de noul mesia, 'cresterea eficientei energetice' pentru a combate 'incalzirea globala'. Costul operatiunii ajunge, pe fiecare apartament, la vreo 200 de milioane (20.000 ron). 'Intretinerea' vine in medie vreo 4 milioane (400 ron) pe apartament, in care intra (peste 50%) si apa rece/calda, gunoi, iluminat bloc, salarii personal de curatenie, fond de rulment etc. Adica vreo 24 de milioane pe lunile de iarna, din care strict caldura, vreo 12 milioane (1200 ron). Simplu, daca n'ai mai plati deloc incalzirea, s'ar amortiza costurile in vreo 15-20 de ani. Avand in vedere ca pentru lucrare banii se iau imprumut, cu o dobanda de vreo 12%, suma creste, ceea ce inseamna amortizare in vreo 25 de ani. Numai ca izolatia aia nu te scuteste de incalzit locuinta, ci iti scade niste procente (20-25%). Ceea ce inseamna ca o sa fiu cel putin strabunic cand se va amortiza investitia, daca nu oale si ulcele. Ei bine, in afara de mine, 'umanistul', nimeni nu a sesizat aceasta aritmetica simpla.

    Parca tu ziceai in postare de manipularea atentiei publicului. Toti erau concentrati pe beneficiile (incontestabile dar insignifiante) izolarii termice, nimeni pe rentabilitatea investitiei. E doar un exemplu, pot sa'ti mai dau 'fara numar'.

    RăspundețiȘtergere
  31. Draga K :), e adevarat ca dogmatismul e o boala indiferent cu ce e hranit - religie, filosofie sau stiinte. Dar nu putem imputa dogmatismul stiintelor, cum nu l-am imputat nici religiei in general.

    RăspundețiȘtergere
  32. Poli, trec peste Matei 12:17-21 - Isaia 42:1-4 si ma opresc la Matei 13:14-15 - Isaia 6:9-10.

    La prima citire m-a surprins o diferenta. Ca este importanta sau nu, nu stiu. In timp ce Matei face o CONSTATARE a momentului si anume: "veti asculta dar nu veti intelege...urechile lor aud greu...", Isaia trasmite o PORUNCA: "Sa ascultati intr-una, dar sa nu intelegeti...fa ca urechile lor sa auda greu...". (Biblia mea NTR)

    Cat despre Isus, intr-adevar, nici o referire clara. Voi reveni.

    RăspundețiȘtergere
  33. Un profesor (ce se iubea cu o studenta, fosta iubita a baiatului lui) ne invata ca intotdeauna incepem o relatie sentimentala pregatiti pentru cea pe care tocmai am incheiat'o. Cam asa si cu 'l'imperceptible et vaste humanite'. Suntem mereu pregatiti sa respingem ceea ce nu ne mai poate face niciun rau.

    Evident ca nu putem reprosa nimic stiintelor. Doar celor care le pun sa produca, in loc de artefacte, adevar.

    RăspundețiȘtergere
  34. @ anonim

    Cand o sa gasesti - sau o sa gaseasca Poli - o singura referire clara la Isus in VT sa ma anunti. Eu o sa devin atunci ateu militant :)

    RăspundețiȘtergere
  35. Matei 13:35 - Ps.78:2

    Da, Poli, ai dreptate! In timp ce Matei spune "...de la intemeierea lumii", Asaf prefera "...din vremuri stravechi"; iar pentru cititorul curios ca mine, versetul 3 ma indreptateste sa intreb: De ce lucrurile sunt ascunse cand de fapt le-am auzit, le-am invatat, ni le-au povestit stramosii nostri?

    NTR: "Asaf, autorul psalmului, este considerat in 2 Cron.29;30 drept vazator (profet) insa probabil ca Matei se refera la orice text din VT, implinit in NT, ca fiind unul profetic."

    RăspundețiȘtergere