Eşecul hagiografic al VT

Profesorul Florin Lăiu a postat pe blogul său un text savuros despre venerarea sfinţilor, (ne)murirea sufletului, medierea exclusivă a Fiului. Puteţi citi, în oglindă, o justificare dogmatică a cinstirii sfinţilor, un eseu teologic despre viaţă şi moarte, un studiu iconologic despre medierea marianică.

Mi-a atras atenţia o observaţie a profesorului Lăiu: românul pravoslavnic are o relaţie dubioasă cu sfinţii Vechiului Testament, lucru reflectat (şi încurajat) de sinaxar. Din galeria de personaje venerabile ale scripturilor ebraice, doar 24 de nume se regăsesc în calendarul ortodox, dintre care 23 sînt profeţi (mari şi mici - 15; Moise - ca prooroc arhetipal, Samuel - ca întemeietor de breaslă, Ilie - ca exponent ilustru, Daniel - apocalipticul; în plus, apar Baruh şi cei trei amici ai lui Daniel, pentru că în canonul ortodox sînt incluse texte apocrife atribuite lor). Aceştia sînt confiscaţi hristologic, adică sînt singurii evrei suficient de creştini să merite un loc printre sfinţi, dat fiind că se pleacă de la ideea că orice profeţie este, cel puţin în esenţă, mesianică. Singurul neprofet vetero-testamentar care accede în calendarul ortodox este Iov - care nu este evreu şi aduce destul a călugăr. În rest, mineiul ne potopeşte cu eroi ai noii ere şi nume exotice, cum ar fi Xenia, Averchie, Sisoe, Varsanufie, Gorgonia, Tirmolau, Acachie, Talaleu, Antuza, Papil, Achindin şi Patapie (am listat doar 12). Vechiul Testament e plin, se pare, de oameni prea normali, nedemni de Vieţile Sfinţilor.

PS Am realizat că am omis un nume. Şi proorocul Elisei apare în calendarul ortodox. Doar moaştele lui erau făcătoare de minuni. Deci 24 de profeţi, 25 de personaje VT în total.