luni, 9 noiembrie 2009

Zbuciuman

De Re-membering ştiam de mai multă vreme. Dar l-am vizitat sporadic. Aşa se face că abia astăzi am descoperit, şi încă pe o cale ocolită, blogul lui Ion Buciuman. Vi-l recomand din două motive. În primul rînd, arar atîta deschidere, patos nesimulat şi patimă nefardată la un pastor adventist. În al doilea, Ion Buciuman scrie bine şi ca memorialist. Demersul lui este însă şi trist, pentru că nu face decît să ne aducă aminte că nu există încă vreun blog al unui fost sicofant care să-şi asume public şi onest trecutul.

2 comentarii:

  1. Îți mulțumesc Bogdan pentru că mă citești obiectiv și imparțial. Eu te citesc de la început, dar nu am îndrăznit să ies la lumină. Blogul meu este zbuciuma(n)t pentru că am nevoie să mă definesc și nu pot decât reactivându-mi trecutul care din nefericire este dureros. Glasul roșu are de-a face cu Mediașul. Te încurajez să fii autentiuc chiar dacă uneori trebuie să căutăm în dicționare. Ne face bine. Și asta este tot dureros dar necesar.

    RăspundețiȘtergere
  2. Z a devenit o literă simbolică, să nu zic fatidică, dincolo de faptul că era cheia unui frumos joc de cuvinte în "izbuc". Iar zbuciumul dvs. integral asumat e tocmai ceea ce admir. Am citit în întregime blogul, inclusiv comentariile. Nu e treaba mea să decid dacă adevărul istoric e de partea memoriei dvs. sau a dosarului de la CNSAS. Nici nu cred că trebuie să aşteptaţi din partea cititorilor dvs. vreun soi de absolvire sau de achitare. Tot ce pot face e să vă înţeleg tumultul, să vă asigur de simpatia mea pentru expresia lui publică şi, eventual, să-mi exprim opinia că nu e deloc exclus ca dosarul dvs. să se fi născut fără colaborarea dvs. directă. E posibil ca unii dintre autori să fi crezut chiar că vă fac o favoare.

    RăspundețiȘtergere