sâmbătă, 11 septembrie 2010

De ce sabatizez

Pentru că creştinismul din (aproape) toate timpurile suferă de antisemitism. Şi pentru că ne organizăm încă viaţa în jurul lui 7. Dacă am desfiinţa săptămîna, evident că n-aş mai sabatiza. Duminicalismul nu e legat de simbolistica lui 7 - poţi ţine prima zi indiferent cîte zile are ciclul care îţi ritmează viaţa. Dar săptămîna impune logica simbolică a zilei a şaptea. Nu, ea nu mai funcţionează ca "semn al legămîntului" - noul legămînt e ceva mai subtil şi mai universalist. Dar este, fără voia mea, de actualitate.

Adventismul are o carenţă de apreciere a noutăţii radicale a noului legămînt. Diferenţa dintre vechi şi nou este diferenţa dintre 2 Samuel 6:6-7 şi Luca 6:19, dintre Exod 19:12-13 şi Evrei 10:19-22. De asemenea, sîntem încă blestemaţi de o proastă obsesie cu "cele zece porunci", ca şi cînd acestea aveau sens în vechiul legămînt în afara codului mozaic în ansamblul lui. "Să nu ucizi", de exemplu, era definit şi reglementat de numeroasele prevederi cazuistice şi procedurale din Pentateuh. Evreul antic nu se simţea vinovat de ucidere cînd, în cadrul unei teologii a războiului sfînt, recurgea la genocid. Noi fundamentăm pe "aceeaşi" poruncă noncombatanţa. Morala creştină nu are nimic de a face cu decalogul.

În fine, la modul concret: mă închin în ce zi vreţi voi. Dar - dacă sînteţi duminicalişti - nu încercaţi să-mi vindeţi gogoaşa "sabatului zilei întîi". Aşa ceva nu există. Iar dacă tot păstrăm săptămîna, ar trebui să acordăm ceva mai multă atenţie simbolisticii seducătoare a lui 7.

52 de comentarii:

  1. Cu alte cuvinte nu ai practic nici un motiv Biblic de a sabatiza, si nu sabatizezi.(vezi concluzia) Fie ca e porunca a 4-a, fie ca e Geneza, fie ca e orice alta evidenta din Noul Testament toate sunt expirate in ce priveste sabatul.

    Multumim pentru sinceritate. Cel putin pentru mine nu a fost nici o surpriza avand in vedere mesajele anterioare. "mă închin în ce zi vreţi voi" era practic singura concluzie logica la "motive pentru care inca sabatizezi". Ce ai scris mai sus sunt doar vorbe frumos mestesugite nimic mai mult. Puteai sa scrii simplu dupa titlu o simpla propozitie : Nu am motive biblice sa mai sabatizez.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga q, NU ai nici tu motive biblice sa sabatizezi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poli,poti detalia subtilitatea si universalitatea noului legamant?
    De asemenea simbolistica seducatoare a lui 7?

    ps.te joci putin cu noi, ne arunci dintr-o parte in alta, in timp ce tu ramai statornic sabatizarii. Cu motive biblice sau nu, ritmicitatea asta imi face viata organizata. De abia astept sa vina SABATUL!

    RăspundețiȘtergere
  4. Subtilitatea noului legamint provine din faptul ca nu se mai bazeaza pe un edificiu stufos de obligatii rituale. Problema apropierii de Dumnezeu (chestiunea fundamentala a oricarui legamint) este rezolvata, in cadrul noului, printr-o unica, atotcuprinzatoare, omnieficienta Jertfa. Botezul (ca semn al unei noi creatii, al nasterii de sus, de dincolo de moarte) si fringerea piinii (ca anticipare a festinului eschatologic) sint singurele practici rituale ale crestinismului.

    Universalitatea noului legamint consta in faptul ca "zidul de la mijloc care-i despartea... vrajmasia dintre ei - legea poruncilor" a fost inlaturat(a) prin Cruce. "Caci prin El si unii, si altii avem intrare la Tatal, intr-un Duh" (Efeseni 2:14-15.18). Noua preotie universala nu se bazeaza nici pe circumcizie, nici pe jertfe, nici pe calendarul iudaic (unde intra si sabatul); unica modalitate a sfintirii este viata Duhului.

    Despre simbolistica lui 7 am scris deja destul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc Poli!

    Da, e foarte clar si logic ce spui tu. Sunt de acord cu botezul, cu frangerea painii. Pot spune ca VT ramane o carte de istorie?

    De ce nu intervine Dumnezeu pentru a clarifica lucrurile?

    RăspundețiȘtergere
  6. VT ramine o carte de teologie. Iar Dumnezeu nu da niciodata mura in gura :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Polihronule, "unica modalitate a sfintirii este viata Duhului" - spui tu. Cu alte cuvinte "nasterea din nou" - inteleg bine?
    Aceasta nu ma trimite la "Fiul omului este Domn si al Sabatului?"

    RăspundețiȘtergere
  8. In primul rind, Isus e citat cu aceste cuvinte ("Fiul omului este domn si al sabatului") intr-un context polemic, in care adrisantul nu sint eu. In al doilea, chiar miza acelei discutii era libertatea "Fiului omului" de a face ce vrea cu sabatul. In fine, sint comentatori care ne aduc aminte ca Isus vorbea aramaica, si ca "fiul omului" poate sa insemne pur si simplu "om". Sabatul a fost facut pentru om, nu omul pentru sabat; de unde rezulta ca OMUL este domn al sabatului.

    "Viata Duhului" e descrisa pe indelete in Noul Testament. Niciunde nu include sabatizarea.

    RăspundețiȘtergere
  9. http://www.criticatac.ro/1091/despre-conflictul-cultural-si-invatamint/

    daca sari peste partea anecdotica a textului, acesta descrie corect decupajul epistemic la care aderi?

    RăspundețiȘtergere
  10. Absolut :) Care dintre ele? :D

    Multumesc de semnalat aceasta noua (cred) prezenta virtuala. Mi-ai adus aminte si de faptul ca vreau sa dau de Dan Ungureanu - preda de un an sau doi si la Arad.

    RăspundețiȘtergere
  11. traditionalist si eclesiocentrist, daca tre' sa'i pun etichete...

    RăspundețiȘtergere
  12. Dimpotriva. Am simpatizat intotdeauna mai curind cu un Hans Küng sau un Eugen Drewermann. Fac teologie asa cum fac muzica. Si iubesc diafanul mai mult decit ierarhiile.

    RăspundețiȘtergere
  13. http://remembering7.wordpress.com/2010/09/14/deci-se-poate/
    Poli, putem spune ca este diafan?

    RăspundețiȘtergere
  14. definirea ostensiva e cel mai adesea si evaziva; interogatia mea viza sursa sensului, in viziunea ta: doar traditia, in viziune catholicizanta, doar textul in sine, dupa 'sola' protestanta sau o alta - care anume?

    altminteri, pot sa respect instructia si eruditia unor oameni, dar asta nu ma va face admirator al leftismului catolic rebotezat ecumenism critic

    RăspundețiȘtergere
  15. Daca ar fi sa te rezum, draga Poli, matale sabatizezi pt ca: (1) vrei sa nu fii antisemit; (2) in 2010 saptamana are sapte zile; (3) ziua a saptea nu mai este un semn al noului legamant; (4) sapte are un sarm special.

    (1) Daca tii sabatul ca sa nu fii antisemit, atunci esti anti-crestin (in sens duminical), ca vorba aceea, si evreii au fost anti-crestini …
    (2) Sa vedem ce aduce 2011; dupa mine aici te contrazici cu pct. 4. Daca sapte e seducator cu adevarat, atunci nu conteaza cine il scoate din schema noastra sociala si ce face cu el;
    (3) Si ce daca (reducere la absurd)? Sa zicem si-asa; NU POT INTELEGE CUM DE VORBESTI DESPRE LEGAMANTUL CEL NOU FARA LEGE, CAND EL DESPRE ASTA ESTE VORBESTE – LEGEA IN INIMA (EVR. 8:8-10). A ba mai este despre ceva – “reglementari religioase” (dikaioomata latreias, Evr. 9:1). Acestea nu au nimic de-a face in contextul lui Evr. 9 cu decalogul, ci cu slujbele preotesti, care, fireste, au fost desfiintate de Hristos.
    (4) Sa fim seriosi: sapte nu are nici un farmec intrinsec. Poate numai un farmec pe care tu il atribui. Altfel, fara Dumnezeu in ziua a saptea (in absenta muncii zilnice, exact cf. por. a patra), si fara Dumnezeu in celelalte zile, timpul, nu numai sapte, e gol de semnificatie. E ca Templul fara shekinah.

    Concluzie: singurul loc unde pot fi de acord cu tine este ca duminica, drept Sabat, este cea mai mare brasoava a istoriei Bisericii crestine!

    P.S. Poate scrii ceva pe tema DE CE NU SABATIZEZ

    RăspundețiȘtergere
  16. @ ano: Da, in masura in care un asemenea gest contribuie la transparenta, tine de diafan. Am crezut la inceput ca e doar o mascarada, precum declaratiile semnate de pastorii adventisti acum ani. Nici pomeneala. Bravo pastorilor penticostali!

    @ K: Sorry, sint si "catolic", si "protestant". Si, pe de-asupra, umanist (in oricare sens al cuvintului).

    @ V: 1) Asta stii si tu ca nu tine. Vrei sa spui ca adventismul e anti-crestin?

    2) 7 e seducator teologic, nu e si normativ. Nu ma sperie nimic din ce poate aduce ziua de miine. Realitatea odihnei hristice nu e compromisa de calendar.

    3) Nu, nu e nevoie sa recurgem la duceri intru absurd. E nevoie sa-mi demonstrezi ca sabatul e semnul noului legamint. "Legea in inima" nu este o simpla transcriere a unei legi de pe un suport (exterior) pe altul (interior). Apropo, nu uita ca Ieremia nu se refera doar la "cele zece". "Legea in inima" presupune o transformare, o innoire a legii. Slujbele preotesti ale vechiului legamint au fost desfiintate tocmai pentru ca au fost inlocuite cu o preotie mai inalta, mai buna.

    4) 7 este un simbol teologic pe care nu eu l-am inventat. Cifra in sine nu are niciun farmec, de acord. Dar nu eu am investit-o cu farmec simbolic.

    Am scris deja suficient despre de ce nu TIN sa sabatizez. Sabatizarea mea este o sarbatoare simbolica, voluntara si neconstringatoare. Odihna pe care o da Hristos depaseste cu mult odihna sabatului. Hristos este sabatul meu. Ca sa-l parafrazez pe Pavel: in El nu este "nici grec, nici iudeu, nici taiere imprejur, nici netaiere imprejur", nici simbata, nici duminica.

    RăspundețiȘtergere
  17. @verbo
    @keter
    @poli,
    v-ati mai intalnit (virtual) cu profesorul Laiu? Nu va este dor de el?

    RăspundețiȘtergere
  18. "Nu chiar toată lumea poate să tină Sabatul ci doar cei alesi care tin ziua a saptea. Si cum unii sunt sabatisti doar de ziua a saptea mai rămân evreii care sunt de toate zilele si care se pregătesc încă de la Sinai să tină si ei cum trebuie, măcar un Sabat. După aia poate să vină si Mesia că nu-i mai interesează. Ei si-au făcut datoria. Asa că vă doresc săptămână sfântă si binecuvântată că Sabatul ăsta iar l-am ratat!"
    4 septembrie la 09:30 ·
    Gluma sau realitate ceea ce zice pastorul asta adventist?!

    RăspundețiȘtergere
  19. - Unii din noi tinem sabatul, ca si orice altceva pe care punem mana...
    - Yak, tradu si pentru noi :-)
    - Ma gadeam la episodul cu aparatele de la standul Romanesc de la GC...
    - Apusese soarele :-)))))

    sursa: dialog pe facebook

    "Copii lui Israel sa pazeasca Sabatul, praznuindu-l ei si urmasii lor,ca un legamint necurmat. Exod 31; 16. ceea ce fac si astazi. Sabatul se praznuieste, adica se sarbatoreste." - zise un altul.

    RăspundețiȘtergere
  20. Bine, nici n-am ajuns sa discutam despre cit de hazlie e sabatizarea uneori :)

    RăspundețiȘtergere
  21. "Dacă ascultarea de porunci este o condiţie sau nu, citeşte ce a zis Iisus, tânărului bogat: „Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” (Mat 19:17). Eu înţeleg că păzirea poruncilor este o CONDIŢIE a intrării în viaţă. Inclusiv a tinerilor saraci." - FGL

    RăspundețiȘtergere
  22. Asemenea referinte sint usor aberante. In primul rind pentru ca ignora contextul de prim legamint al dialogului lui Isus cu "tinarul bogat". Si, in al doilea, pentru ca ignora faptul ca "poruncile" de aici nu sint nicidecum doar "cele 10". Isus insusi a frecventat templul, a fost circumcis, a platit "darea pentru templu" etc.

    Da, ca sa intri in viata, in contextul noului legamint, exista conditia respectarii "legii duhului de viata", prin implinirea poruncii credintei hristice si a dragostei (1 Ioan 3:23).

    RăspundețiȘtergere
  23. - nu stiu din ce zona folclorica esti, si dacaai auzit vreodata vorba ce zicea ca 'lucru' amestecat miroase a ...'

    - dincolo de gluma, cele doua tipuri de abordare a textului sacru raman ireductibile, cel putin in afara ecumenismelor si sincretismelor; consensul sau colaborarea lor actuala, plina de 'corectitudine politica', nu aduce nici stiintificitate si nici nu reduce diferentele decat cu pretul pierderii de identitate, de ambele parti;

    - daca tot esti umanist, ce nevoie mai ai de pseudostiinte precum teologia?

    - si, mai ales, de ce ti'ar norma comportamentul un text literar?

    RăspundețiȘtergere
  24. - ma ierti ca intervin, dar imi pare ca folosesti cu (prea) mare usurinta epitete violente, precum 'aberant';

    - ideea legamintelor incomunicabile (inclusiv sub aspect moral) poate sa fie un construct teologic interesant, dar nu e nici neaparat valida, nici singura posibila;

    - chiar acceptand povestea cu legamintele diferite, as observa si ca Isus, cel putin dupa ce paraseste indeletnicirea de tamplar(dulgher?), predica Imparatia cea Noua, adica legamantul cel nou; sau aici isi contrazice misiunea?

    - evident ca poruncile nu sunt doar cele 10, dar sunt inclusiv cele 10; ce anume le elimina, in afara de Traditie (fie ea rasariteana sau apuseana)?

    - si a pacatuit mergand la templu sau platind darea? parca voi, crestinii, va bazati credinta pe faptul ca Isus a fost fara pacat...

    - unde vezi conditii in ceea ce zice Isus? el exprima doar o dialectica a caderii: respingerea binelui personal (unul singur) - ratarea mantuirii conditionate tocmai prin indeplinirea legii pe post de conditie (interesant e ca porunca a zecea, una dintre cele doua lipsite de sens practic din decalog - prima si ultima, este reformulata) - damnare prin negarea calitatii de creator

    RăspundețiȘtergere
  25. Draga k, cine a zis ca un text literar imi normeaza mie comportamentul? Pe de alta parte, nu crezi ca, la nivel hortativ (cum zice Dan Ungureanu), literatura ne ofera inclusiv modele comportamentale?

    Si muzica este o pseudostiinta, nu? De ce as renunta la ea? Nu cumva o practic tocmai pentru ca sint umanist?

    "Catolicismul" si "protestantismul" lui Dan Ungureanu sint doar scheme reductioniste menite sa ilustreze niste constructe teoretice - doua paradigme hermeneutice. In realitatea prezentului, teologii catolici scriu fara probleme serioase studii exegetice (punind in paranteza magisteriul traditiei), iar teologii protestanti consacra lucrari extrem de ambitioase gindirii lui Karl Barth, de exemplu. Ca sa nu lungesc eu o explicatie inutila, spune-mi: esti "catolic"? Esti "protestant"? Esti sigur? :)

    Dupa ce m-ai apostrofat cu puncte-puncte, nu-mi scoate ochii pentru "epitete violente" :D

    Cine a vorbit despre "legaminte incomunicabile"?

    "Imparatia" pe care o vesteste Isus este eschatologica. "Vina imparatia Ta". Noul legamint este implinirea - rodul, plinatatea, sublimarea - vechiului legamint (ele sint, in viziunea mea, perfect "comunicabile").

    Nu, Isus nu a pacatuit respectind legea. Relatia lui ireprosabila cu legea (deloc lipsita de tensiuni hermeneutice) este tocmai drumul deschis catre o lege noua - a vietii (voi explica in curind in ce fel legea mozaica era, la Pavel, "a mortii").

    Mai spune-mi ceva: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau" - cum este astazi valabila porunca asta dintre cele 10? Nu este in mod clar decalogul un produs conditionat cultural si teologic (de un legamint caduc)? Nu spune nimeni ca trebuie sa-ti detesti parintii pentru ca sa intri in noul legamint.

    RăspundețiȘtergere
  26. Poli,

    1. Nu, decalogul nu este CONDITIONAT cultural, ci FORMULAT cultural! Potrivit acestui principiu al tau, daca schimbi cultura, decalogul trebuie redefinit. Atunci intreb: de ce spune Ezech. ca evreii au curvit, metaforic, in Egipt, deci intr-o alta cultura, si by the way, inainte de a avea legea scrisa (Ezech. 23:3)? Daca esti in Asiria, daca esti in Babilon, inseamna asta ca decalogul trebuie revizuit? Esti pentru decalogul de patrie si cel de diaspora?

    2. Ieremia nu vorbeste despre o innoire a legii, ci de realizarea unui alt legamant. Legamantul devine obligatoriu NUMAI DATORITA LEGII. Ea (legea) este cea care intareste si face legamantul valabil si obligatoriu. Vorba volant, asa ca eu nu cred in "intelegeri de vorba buna" intre Dumnezeu si om, ci cred in intelegeri care stau in picioare, deoarece exista un cod care imi arata obligatiile, a caror neimplinire desface legamantul.

    Pt tine, acest cod este dragostea, intr-o definitie poetico-idealista, fara nici un contur in viata reala.

    Intre Isus si Dumnezeu legamantul a functionat, deoarece El a pazit Legea. In acelasi legamant suntem invitati sa intram si noi, astfel ca nepazirea noastra sa fie acoperita de pazirea Lui (sunt mai multe lucruri de spus aici).

    Apropos, in dragoste poruncile Lui nu sunt grele (1 Ioan 5:3)

    RăspundețiȘtergere
  27. Draga Verbo, subestimezi forta semnificativa a contextului (de orice fel). Ezechiel, de exemplu, vorbeste despre DOUA fiice care si-au facut de cap in Egipt. Really? Nu e asta un anacronism interesat? N-or si alte reinterpretari interesate in textul lui?

    Formularea unui cod de legi (a oricarui text, for that matter) nu este ea insasi o conditionare culturala? "Eu sint Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei". Inca din prima porunca (preambul, cum vrei), decalogul are un clar context istoric si cultural. Dumnezeu intra in legamint cu Israel; legea (in intregime, inclusiv "cele zece") este pentru Israel. Scopul insusi al legamintului (deci si al legii) este sa-l diferentieze pe Israel de restul lumii, sa-l sfinteasca. Legea lui Moise (unde intra si decalogul, in pofida mitologiei adventiste) ESTE vechiul legamint, cel care explodeaza in teologia noului legamint. Si scopul, si mijloacele noului legamint sint diferite. Nu mai vorbesc despre "formularea culturala".

    Ieremia vorbeste despre o reinnoire a vechiului legamint, care - el insusi (vezi de exemplu Deuteronom 10:16 sau 30:6) - prevedea termenii "noului legamint" din Ieremia. Acesta nu presupunea disparitia templului de la Ierusalim, dizolvarea preotiei aaronice, eliminarea obligatiilor rituale etc. Acest "nou legamint" al lui Ieremia era inca vechiul legamint facut cu si pentru Israel. Noul Testament propune insa profunde elemente de discontinuitate, care fac posibila aflarea noastra - neevrei, netrecuti sub ascultarea legii mozaice - in legamint.

    Noul legamint noutestamental (pleonasm necesar aici) are si el o lege: marturisirea lui Hristos si implinirea dragostei. Daca acestea iti par tie idealiste, nu trebuie sa-mi para si mie. Ti se pare ca crucea nu contureaza in mod clar porunca iubirii?

    Isus a fost adevaratul Israel. A implinit si a depasit vechiul legamint. Jertfa adusa de El este mai buna decit oricare dintre jertfele vechiului legamint. El a propus un NOU legamint - cu o preotie mai buna, pe baza unei jertfe mai bune, cu fagaduinte mai bune, pe baza unei "porunci noi". Ai in 1 Ioan 5:3 aceeasi problema ca in Apocalipsa: care sint "poruncile" la care se refera autorul? Eu cred ca 1 Ioan 3:23 ne ofera raspunsul. Orice alt raspuns este deficitar exegetic si teologic.

    RăspundețiȘtergere
  28. Draga k, cine a zis ca un text literar imi normeaza mie comportamentul?

    - tu insuti, cand ii spui lui Q ca n'are motive de sabatizare;

    Pe de alta parte, nu crezi ca, la nivel hortativ (cum zice Dan Ungureanu), literatura ne ofera inclusiv modele comportamentale?

    - ba da, insa mie'mi place Rambo, nu Don Quijote; e ok?

    Si muzica este o pseudostiinta, nu? De ce as renunta la ea? Nu cumva o practic tocmai pentru ca sint umanist?

    - e si teologia o arta? (ca e fictiune sunt convins)

    scheme reductioniste menite sa ilustreze niste constructe teoretice - doua paradigme hermeneutice

    - TU esti sigur? nu ma intereseaza prezentul, ci cele cateva secole de razboaie care arata ca inlocuirea vechii vrajbe cu actuala 'drujba' e doar o consecinta a ateizarii ambelor paradigme;

    - in rest, astept pozitia ta cu privire la lege; iti atrag atentia ca leviratul, dar si alte reglementari 'ceremoniale' preexista legamantului vechi, daca'l iei doar de la Moise; daca'l iei de la Abraham, discutia se complica, cred

    RăspundețiȘtergere
  29. Cind vorbesc cu q, vorbesc pe limba lui. Pentru el, Biblia e normativa. Chiar si in aceasta abordare, Biblia - sustin eu - nu impune azi sabatizarea.

    Rambo sounds good :) Sexy :D Dar de ce ar trebui sa optam pentru un singur model?

    Teologia este in mod sigur SI o arta (asa cum are, in anumite subdiscipline, si aspecte stiintifice).

    Pe mine ma intereseaza prezentul.

    Asa cum am mai remarcat, Geneza este un produs contemporan cu legea lui Moise, oferind frecvent justificari narative pentru practici normate juridic. In plus, relatia dintre legamintul abrahamic si cel mozaic este eminamente una de continuitate.

    RăspundețiȘtergere
  30. Poli,

    1. Despre superioritatea noului legamant mai intai.
    Legamantul nou este mai bun pt ca: (1) este fundamentat pe fagaduinte mai bune (care nu se incalca? Evr. 8:6); (2) moartea Lui rezolva abaterile faptuite sub legamantul dintai, iar mostenirile/promisiunile sunt insusite (Evr. 9:15; cf. 12:24). ASTA-I TOT CE S-A SCHIMBAT! Fagaduinta si single ispasitor. Dar Legea care obliga partile aflate in legamant e la locul ei!

    2. Despre entolee in literature ioanina
    Cand apare in singular are sensul de: (1) insarcinare (Ioan 10:18; 12:49); (2) chemare la iubire DUPA MODELUL LUI HRISTOS (Ioan 13:34; 1 Ioan 4:21; 2 Ioan 1:5; recunoaste ca singura noutate sta in modelul Lui de iubire, de altfel iubirea reciproca este o cerinta veche de cand lumea); (3) invatatura (“Cuvantul,” 1 Ioan 2:7); (4) invitatie la credinta in Isus (1 Ioan 3:23; cred ca esti de acord ca nu te pot obliga sa crezi).

    DESI IN SG. (vezi PCT. 2) PORUNCA ESTE DE A IUBI, IN PL. IUBIREA (CARE ESTE PORUNCITA) ESTE MOTIVATIA PAZIRII PORUNCILOR: Ioan 14:15, 21; 15:10; 1 Ioan 5:3; 2 Ioan 1:6. Tu suprapui intelegerea poruncii in sg cu cea din pl. Acum, la ce se refera pluralul? Oricum NU la dragoste, care este doar motorul!!!!!

    Asa ca ai grija, daca iubesti atunci vei pazi …

    RăspundețiȘtergere
  31. Hei baieti, eu sunt un pic mai practic. In orice institutie exista "tabla" celor 10 porunci:
    I - Doar El este Dumnezeul nostru?
    II - Nu ne inchinam la chipuri cioplite?
    III - Nu e romanul cel mai bun la injuraturi?
    IV - Cum trebuie sfintita ziua a 7-a?
    V - Cu destul de multe exceptii, cinstirea asta este inca in sufletul nostru...
    VI - Nu se ucide?
    VII - Sa mai spun cum e cu porunca asta?
    VIII - Cine nu fura?
    IX - Cine nu minte?
    X - Cine nu pofteste?
    Privind asa, peste noi, ce putem face pentru valabilitatea ei? Ce pot face eu altceva decat sa-L iubesc? (Ioan 14.15)

    RăspundețiȘtergere
  32. Draga V,

    1. habar n-am despre ce vorbesti. "Vesnica mostenire" din Evrei 9:15 nu este nicidecum fagaduinta vechiului legamint (vezi 1 Petru 1:3-4). Iar tu spui si ca promisiunile vechiului legamint sint insusite in noul, si ca s-au schimbat, impreuna cu singele ispasitor. Te hotarasti? :) Legea este legamintul.

    2. o sa ma uit mai atent la analiza pe care o propui, dar pot sa-ti spun deja ca miros probleme :)

    RăspundețiȘtergere
  33. Poli,

    Fagaduintele noului legamant cuprind, deci depasesc, pe cele ale vechiului legamant.

    Arata-mi si mie un singur text in care sa citesc egalitatea pe care o sustii intre lege si legamant! Legea este ceea ce pastreaza partile in legamant!!!

    RăspundețiȘtergere
  34. 2. (revenire @ Verbo): Sa le luam pe rind. Sensul de "insarcinare", cum zici tu, apare foarte bine si la plural (Ioan 11:57). Isus spune despre "insarcinarea" divina (un singular) ca este "viata vesnica" (Ioan 12:49-50).

    De ce, ma rog, este porunca lui Isus doar o "chemare", o "invitatie"? Si de unde stii ca "poruncile Mele" sint "cele 10"? Ioan 15:10 vorbeste si despre "poruncile Mele" (da, plural), si despre "poruncile Tatalui Meu" (printre care si cea din 12:49).

    Acceptind chiar si distinctia ta, "modelul Lui de iubire" (despre care tu spui ca e "singura noutate") ESTE "noua porunca" (Ioan 13:34; 15:12). Si nu e putin lucru.

    Ioan 15:10.12 (la fel ca 1 Ioan 3:22-24) are alternanta de plural si singular, cu referinta identica. Mai mult, 1 Ioan 3:22-24 suprapune (in opinia mea) "poruncile Lui", adica ale Tatalui, peste "porunca Lui", adica a Tatalui, peste "porunca Lui", adica a Fiului (a Lui este porunca iubirii), peste "poruncile Lui", adica ale Fiului (in El trebuie sa raminem, El a promis ca ramine in noi).

    In 1 Ioan 2:3-10, "poruncile Lui" (ale lui Isus) sint "porunca noua", adica "porunca veche" (atentie: asta nu este o referinta la vechiul legamint, ci la familiaritatea destinatarilor cu ideile lui Ioan), adica "Cuvintul" (vezi vv. 5 si 7). Adu-ti aminte ca "celor 10" le spunem, ca in ebraica, deka-LOGOS. Porunca/poruncile este/sint cuvintul/cuvintele.

    Sincer sa fiu, nu gasesc niciunde in vocabularul ioanin al "poruncii/poruncilor" vreo distinctie sau vreo referinta la codul mozaic (sau, in mod direct, la decalog). Iar daca tii cu orice pret sa vezi in Apocalipsa 12 si 14 "cele 10", o sa-ti aduc aminte ca Apocalipsa alatura adesea simboluri VT si NT, intr-o teologie cuprinzatoare, inradacinata in vechiul legamint, dar deschisa universalist noului legamint (leu din Iuda / miel din toate timpurile; 144.000 de evrei / o multime nenumarata de toate obirsiile; 12 patriarhi / 12 apostoli etc.). Astfel, alaturarea "poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus" poate foarte bine fi o descriere inclusivista a totalitatii legamintelor. Nu ai nicidecum o demonstratie a perpetuitatii unui legamint defunct. Si asta numai daca poti dovedi ca "poruncile lui Dumnezeu" se refera la legea lui Moise.

    RăspundețiȘtergere
  35. @ ano: Intr-adevar, perspectiva practica este cea care conteaza. Aici facem uneori arta de amoru' artei :)

    @ verbo: Ar trebui sa te puna pe gindit macar faptul ca insusi decalogul contine fagaduinte ale legamintului (vechi, clar) - Exod 20:6.12.

    Distinctia ta intre lege si legamint este valida din punct de vedere logic, dar nu este valabila istoric. In antichitatea semitica - stii bine - legamintul includea conditiile legamintului (adica legea). Ia un text ca Judecatori 2:20: "neamul acesta [da, Dumnezeul il face pe Israel "goi"] a calcat legamintul Meu pe care-l poruncisem". Gindirea iudaica NU face nicio distinctie intre lege si legamint.

    RăspundețiȘtergere
  36. k, pana faceti voi "arta de amoru'artei", eu va zic: SABAT BINECUVANTAT!

    RăspundețiȘtergere
  37. - cam slabut argumentul cu 'vorbitul pe limba lui'; si pentru tine e normativa, altfel nu s'ar justifica obstinatia pentru dezasamblarea argumentelor si temeiurilor referitoare la interzicerea divortului si casatoriilor multiple in bisericile crestine;

    - ca sa fie arta, ar trebui sa produca emotii estetice sesizabile si reiterabile; caror simturi se adreseaza 'arta' teologica? in ce ma priveste, teologia si teologii imi starnesc, in ordine, mila, ilaritate, plictiseala;

    - comparatia cu muzica e hilara; genul asta de argumente pentru saraci cu duhul m'a facut sa'l pomenesc pe Rambo - alminteri o fictiune onesta;

    - a perora despre minunata inutilitatea a teologiei ca arta suna a ipocrizie;

    - in istorie, teologia a fost o problema de potenta si lipsa de putere; teologul a fost mereu un potentat frustrat ca nu are puterea intreaga, precum principele sau episcopul;

    - daca e si cleric, teologul e un trantor ce suge, ca mielul bland, din doua locuri: de la principe si de la popor; pe Internet o dovedeste pozitia si numarul indemnurilor 'doneaza!';

    - pe mine, educatia retrograda, in spirit mozaic, ma impiedica sa traiesc din exploatarea lucrativa a cunostintelor; asa ca sunt nevoit sa desfasor tot felul de ocupatii si, deci, nu am timp sa citesc comentatori si universitari - prefer textele 'clasice' si decupaje cat mai precise din 'prezent';

    - asta nu inseamna ca nu mai astept sa'mi indici si mie care's antropologii si filosofii religiilor care i'au 'depasit' pe aia pe care'i pomenisem; dar repet rugamintea: nu scoliasti, nu universitari;

    - ca actualul model mainstream al adevarului (tripleta empiricitate, falsificabilitate, predictie confirmata) nu e singurul posibil si cu nimic mai bun decat altele o stie orice individ instruit in gnoseologie si epistemologie; iar transferul consensului de la omenire in general la o comunitate anume nu elimina sofismul fondator al gnozei tehno-stiintifice; asta e motivul pentru care cred ca ar fi onest intelectual sa'ti avertizezi cititorii ca iti bazezi argumentele pe un model al adevarului ce solicita la fel de multa credinta ca si religiile sau practicile magice;

    RăspundețiȘtergere
  38. Draga K, "dezasamblarile" mele sint a) fix de amorul artei, precum si b) intru eliberarea multora dintre cei care fie asupresc inutil, fie sint asupriti inutil. Am spus-o in mai multe rinduri in ultimii doi ani: nu-mi bazez deciziile si comportamentul pe ce are altcineva de spus, oricine ar fi acest "altcineva". Ba chiar si acum aproape 10 ani scriam public (pe un forum online) ca nu recunosc autoritate mai inalta decit constiinta individuala.

    Ne-ai mai spus cam cita pasiune ai pentru teologie. Nici lingvistica nu sta mai bine, nu? Nu stiu de ce faci filozofie. Stiu destui carora nu le produce absolut nicio emotie, nici estetica, nici de alta natura. Asa cum stiu destui neimpresionati de Bach. E barocul mai putin arta din cauza asta? Vorba 'ceea: de gustibus...

    Comparatia cu muzica e cit se poate de valida. Mie teologia imi procura satisfactii - estetice in primul rind. La fel si muzica. De asemenea, asa cum maiestria muzicala este o intilnire fericita a talentului cu perfectionarea tehnica, si teologia cere in egala masura acribie umanista si fler (daca nu cumva "spirit").

    Orice arta este un lux, deci - pragmatic - o inutilitate. Peroratii pe aceasta tema au facut altii inaintea mea. Nu e nimic ipocrit in a recunoaste, ca teolog, ca oamenii pot trai si fara teologie. Doctorii chiar isi doresc ca oamenii sa poata trai FARA medicina, nu?

    RăspundețiȘtergere
  39. Esti bun sa ne spui si pe ce iti bazezi afirmatiile despre "frustrarile" teologilor? Teologia a fost adesea practicata de oameni cu (prea mult) acces la putere, incepind cu unii episcopi de Roma. Pe de alta parte, a fost si este practicata de oameni fara cel mai mic interes pentru putere, ba chiar cu aversiune pentru putere.

    Cam citi teologi cunosti care umbla cu "doneaza"? Ma tem ca prea usor confunzi teologul cu liderul religios (preot, pastor, prelat, guru etc.). Dar da, ai dreptate sa vezi religiile ca pe un parazit.

    Tu ai impresia ca eu traiesc din teologie? E fix un lux. Imi fac timp sa citesc si teologie sacrificind conforturi pe care altii le considera indispensabile. Si da, am vreme si de clasici.

    Nu inteleg care-i problema ta cu universitarii. Multi dintre clasici au fost fie amatori (in sensul tehnic al cuvintului), fie universitari. Sa fie vreo frustrare la mijloc? :)

    Orice om de stiinta stie (norocoasa tautologie) ca epistemologia experimentala nu este singurul mod de a accesa adevarul. Eu unul nu sint gnostic in niciun fel - nici "tehno-stiintific", nici mistico-religios. Insa, daca credinta este relatie, atunci orice gnoseologie presupune un act de credinta.

    RăspundețiȘtergere
  40. Hei Poli,Verbo,Keter. la Institutul Adventist de la Cernica se cauta urgent STUDENTI. Va intereseaza? Poate veti gasi acolo raspunsuri la subiectul dat...

    Pana va mai ganditi voi, doresc si eu un comentariu la 2 Tim.3,16 p.p.

    RăspundețiȘtergere
  41. Ano draga, scoala (mai ales cea de teologie) nu e un loc in care sa gasesti raspunsuri, ci unul in care sa inveti sa pui intrebari. Cel putin in mod normal. Apoi, unul dintre noi se prea poate sa fie deja profesor la Cernica, altul ii priveste pe teologi cu mila si amuzament, iar al treilea a fost la Cernica si nu mai vrea :D

    2 Timotei 3:16 reflecta convingerea ca "scrierile sfinte" (vezi v. 15) - unde, pentru unii autori NT intrau si alte lucrari decit cele care se regasesc in canonul VT - au la origine un impuls divin.

    RăspundețiȘtergere
  42. - nu voiam sa te supar ori jignesc, ci sa'ti atrag atentia asupra a ceea ce am considerat o inconsecventa; in mare, dupa cum stiai deja de la discutia cu excomunicarile, sunt in complet dezacord cu autoritatile religioase ce se insinueaza in viata privata sau in patul conjugal;

    - ma preocupa anumite teme filosofice (nu fac filosofie, sunt prea tanar pentru asta), citesc si incerc sa inteleg lucruri pentru ca nu pot altfel, nu de amorul artei; sunt lucruri de care depinde viata mea, sensul ei; ma pot apropia de ele speculativ (filosofic sau mistic) sau estetic (empiric sau simbolic/hermeneutic);

    - n'am nimic cu lingvistica, nici cu filologia, cata vreme sunt oneste epistemologic; invocarea lor apologetica ori exegetica de catre teologi ma dranjeaza, uneori;

    - ba chiar, uneori, pentru vreo idee care'mi place, savurez intarzierea pe analize filologice privitoare la cate un cuvant: ieri, de exemplu, a fost minunat de polisemicul 'tsachaq', din scandalosul episod al preludiului public performat de doi 'mosi libidinosi' - Isaac si Rebeca;

    - doar ca astfel de exercitii nu sunt teologie; la mine e vorba de oameni (desi nu stiu daca's umanist in vreunul dintre 'toate' sensurile tale), nu de Dumnezeu, iar logo-pretentiile imi sunt straine;

    - filosofia nici NU ESTE arta, asa ca ar fi ciudat sa trezeasca emotii estetice;

    RăspundețiȘtergere
  43. - educatia mea muzicala - destul de vaga - o datorez preotesei reformate - si organista in acelasi timp - din oraselul natal; cand inca nu era aer conditionat in magazine, cautam racoare vara prin minunate biserici gotice, in care cineva canta la orga; pe vremea studentiei, deschideam geamurile dimineata si'i auzeam pe studentii la orga repetand in biserica langa care locuiam;

    - singurul prieten muzician de profesie e un om ce'a incercat sa'mi cante Calvecinul bine temperat din memorie, la pianul din sala de sport in care repetau elevele liceului de balet, dupa o zi si o noapte de povestit despre teoria conceptului din Stiinta Logicii; singura prietena de la conservator era o fata ce ma lasa sa stau cu capul in poala ei in timp ce canta, de regula Bach sau Rameau; cu toate astea, pot sa inteleg ca sunt persoane carora nu le place Bach sau muzica baroca...

    - in genere pe ceea ce gasesc prin cartile lor; daca am fost prolix cu distinctia putere/potenta imi cer iertare: ma refeream la ingrata situatie in care 'profesia' iti 'da dreptul' sa trimiti si sa scoti oameni din rai, dar pentru a face ceva si 'in veac' esti nevoit sa te folosesti de puterea altora; altfel spus ca, spre deosebire de practicantii altor stiinte sau indeletniciri, teologia iti ofera doar iluzia unei puteri, mereu potentiala, niciodata reala in sine;

    - pe de alta parte, foarte interesat de critica sociala fiind, am constatat ca filipicele teologilor contra societatii de consum sunt, la limita, ieremiade; ca teologul nu deplange raul pe care manipularea media il produce, ci faptul ca religia consumului ii rapeste enoriasii, ca mijloacele persuasive sinestezice sunt mai eficiente decat cele 'rationale';

    - era doar o 'rautate' cu prvire la blogul pe care ai debutat (o2) si cele cateva asociate (o1, o&p si alte majesy-media); iarta'ma daca te'am vexat, m'a furat peisajul compus din 2 texte despre teologie ca inutilitate sublima si butoanele foarte vizibile cu link spre pagina de donatii - in mintea mea nu se potriveau;

    - prin aria mea de interes universitarii sunt minoritari spre cantitate neglijabila, cel putin pana in sec. XX; si atunci, validarea unui Heidegger, de exemplu, nu se face nicidecum prin peer review; afilierea academica e contingenta, nu conditie sine qua non;

    - da, e evident frustrare; e stupid sa'ti irosesti cei mai buni - pentru studiu - ani ai vietii citind Flaceliere si Gomperz in loc de Platon, Marion in loc de Descartes si Husserl, Merleau-Ponty in loc de Aristotel si asa mai departe; altfel spus, ca sa ai acces la biblioteci bune cu texte fundamentale, sistemul iti cere sa treci un desert de comentatori irelevanti si alexandrini;

    - asta e motivul pentru care iti ceream - onest - sa'mi zici ce mai e nou prin antropologie: o teorie noua, idei noi, nu vreo carte despre 'aspecte ale tehnicii argumentative la Levi Strauss', cum au obiceiul sa produca tot felul de intelectuali - in sensul asta ziceam ca nu vreau scoliasti si universitari;

    - cum e epistemologia experimentala? si cum ajunge gnoseologia sa presupuna un act de credinta? (nu's intrebari retorice)

    RăspundețiȘtergere
  44. Poli,

    uneori (in VT) termenul “legamant” se confunda cu legea. Indeosebi in expresii ca “chivotul legamantului” si “tablele legamantului.” Dar nu ai dreptate ca sunt unul si acelasi lucru. Pt mine, faptul ca decalogul este referit prin cuvantul “legamant” este o sinecdoca si nimic mai mult. Decalogul este o parte a legamantului. Intrand in acest contract cu Dumnezeu, Israel s-a obligat pe sine sa pazeasca legea. In Noul Legamant, cine intra se obliga sa faca acelasi lucru, totusi, nu afisandu-si o neprihanire personala, ci cea hristica.

    Tu spui “legamintul includea conditiile legamintului (adica legea)... Gindirea iudaica NU face nicio distinctie intre lege si legamint.” Aici mi se pare o contradictie. Daca includea, inseamna ca nu le suprapunea, deci era o distinctie inclusiva.

    Ano,

    La rasp. lui Poli despre Cernica adaug ca scoala trebuie sa-ti dea intrumentele de cautare, sa-ti spuna cum sa le folosesti si sa-ti dea drumul. Apoi dascalii de acolo, ca si din alte scoli mai cu renume iti stau la dispozitie pt intrebari fara sa trebuaisca sa le platesti taxe.

    RăspundețiȘtergere
  45. Poli, anuntul cu Cernica era pe bune. Incepe anul universitar si nu stiu daca s-a ocupat macar un sfert din locuri...

    RăspundețiȘtergere
  46. Ano,

    la pastorala s-au ocupat (75%). Celelalte specializari sufera mai mult. Sper ca nu faci statistica de dragul hazului. Ar fi, nota bene, un sarcasm nenecesar! Exista multe alte scoli AZS din lume (cunosc personal) care nu mai au acelasi nr de studenti din trecut. Cauzele sunt atat de diverse incat nu se pot discuta acum.

    RăspundețiȘtergere
  47. @ K: Ti-am scris relaxat si binedispus - lucru pe care incerc sa-l sugerez prin zimbarici :) Nici vorba de suparare sau vexare.

    Vezi? Eu l-am citit in prima mea tinerete pe Eclesiast. Nu mai iau nimic in serios, nici macar teologia (daramite pe mine insumi). Viata mea depinde doar de mincare si bautura, de sudoare si de alint. Am pierdut din gravitatea cu care iesisem din adolescenta si am cistigat - zic eu - in bucurie :)

    Te cred cind spui ca te deranjeaza unele apeluri la filologie facute de figuri mai mult sau mai putin teologice. Sint cu duiumul aberatiile care se nasc dintr-o superficiala insusire a instrumentarului lingvistic. Dar acesta ramine indispensabil teologiei, dupa cum este indispensabil filozofiei.

    Tsachaq este intr-adevar spectaculos - m-a amuzat intotdeauna. Mai ales ca pare sa fie originea si destinul lui Yitzchaq (Gn.17:17; 18:12-15; 21:6) :) Nu, nici eu nu vad teologie aici. Imi repugna elaborarile omiletice care tin sa faca din orice virgula a unei carti teologie. Si trebuie sa recunosti ca si in traditia rabinica sint destule.

    Ce este filozofia? :)

    RăspundețiȘtergere
  48. Traiasca barocul! :)

    Depinde cum practici teologia. Pentru eu - DACA sint teolog - nu ma indeletnicesc cu destinul nimanui. Sint agnostic cu privire la destin, poftim. :) Dar da, e in ideea ta un simbure care ar merita sa germineze. Ma tem ca se aplica intr-o anumita masura impulsului religios in general, nu doar unei tagme profesionale.

    Total de acord cu tine in privinta ieremiadelor unor teologi. Nu intimplator am trimis la epsicopii de Roma. Actualul e cit se poate de teolog. Si cit se poate de tributar unei lumi iluzorii. Dar care lume nu e iluzorie? :)

    Nici n-am remarcat pina la tine butonul cu "Doneaza" de pe O2. Din cite stiu, s-a nascut din dorinta expresa a unora dintre cei care frecventeaza site-ul de a contribui la mentinerea lui. Dar da, paradoxala asociere :)

    Da, afilierea academica e contingenta. Nici eu nu mi-s "academic". Nici nu iau de bun tot ce zboara in cerul uneori politic al academiei. Dar nici nu suspectez din principiu o sursa pentru o simpla contingenta :)

    Alexandrinismul are si el farmecul lui.

    Nu m-am referit in bloc la epistemologie ca fiind experimentala, ci la un tip de epistemologie. Cit despre cunoastere ca act de credinta, nu crezi ca Hegel ar fi de acord? :)

    RăspundețiȘtergere
  49. Inca doua vorbe, K: poate nu e tocmai paradoxala prezenta lui "Doneaza" pe un site dedicat teologiei. Luxul costa, nu? :D

    Cint vorbeam, acum vreme, despre progres in antropologie, aveam in minte un exemplu concret, despre care nu-mi mai aduc acum a-minte :) In orice caz, era vorba de chestiuni de detaliu interpretativ, nicidecum de revolutii.

    RăspundețiȘtergere
  50. @ Verbo: Decalogul este o sinecdoca pentru lege. Legea mozaica nu s-a rezumat niciodata la decalog. Iar acesta din urma nu poate fi inteles in afara ansamblului care il contine. Legea pe care Israel s-a obligat sa o pazeasca NU era (doar) decalogul. Iar legea noului legamint este alta. Chiar nu e nicio diferenta intre "ochi pentru ochi" si "intoarce-l si pe celalalt"?

    Nu e nicio contradictie la mijloc. Stii si tu cum arata un legamint antic. Termenii legamintului (legea) sint parte integranta din legamint. Poate ca (macar teoretic) legamintul CUPRINDE legea. Dar legea este in intregime legamint. Atunci cind vechiul legamint a fost desfiintat, nu i-a supravietuit nimic.

    Asta nu inseamna ca trebuie sa existe cu orice pret un conflict intre prevederile vechii legi si ale noii legi. A ucide nu devine brusc obligatoriu. Dar nu-mi spune ca noncombatanta are vreo legatura cu vechiul legamint, ca NU are.

    RăspundețiȘtergere
  51. Amigo (?) Poli !

    Trebuie să-ţi mărturisesc că sunt demult vaccinat faţă de teologia aceasta a legămintelor, împrumutată de aiurea, care se bazează pe polemica paulină prost înţeleasă şi pe ignorarea a tot ce spun Legea şi Profeţii despre legăminte. Teoria aceasta nenorocită „pauliciană" i-a luat minţile şi lui EC.

    Legea talionului nu era specificată pentru reglarea conturilor dintre persoane, ci era un principiu în aplicarea justiţiei. Iar acest principiu de dreptate este de bun simţ şi nu ţine de o „dispensaţie". După acest principiu se va desfăşura şi Judecata finală, cât şi pedepsele escatologice:
    „Cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura." (Mat 7:2)
    „Răsplătiţi-i după cum v-a făcut ea, întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i de două ori în potirul în care a amestecat ea!' Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi, şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! (Apoc 18:6-7). Iar justiţia ar trebui să pedepsească şi astăzi după faptele lor, pe răufăcători. Pavel învăţa că soldatul roman înarmat are dreptul să folosească sabia, potrivit legii (Rom 13:4), iar Ioan Botezătorul nu a cerut militarilor să-şi părăsească slujbele (Luca 3:14).

    Necombatanţa în VT ? Există şi din asta. La Elisei, de exemplu, care i-a luat prizonieri pe sirieni printr-un trick, după care i-a ospătat şi le-a dat drumul. În altă ocazie, Ilie a fost asaltat de jandarmii lui Ahab, ca să fie arestat. El nu s-a apărat cu arme, ci a apelat la invocarea Numelui lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a prăvălit foc peste acei nemintoşi. Necombatanţa în epoca noastră îşi are rolul ei; este mai înţelept să serveşti ca un cadru sanitar sau un alt cadru constructiv, decât să ucizi fără discriminare nişte oameni care la rândul lor sunt şi ei învăţaţi că luptă pentru patria lor şi pentru dreptatea cauzei lor.

    Anyway, Poli, despre care legământ este vorba în Apocalipsa 11:19 ?

    RăspundețiȘtergere
  52. Draga profesore (si prietene, fara semne de intrebare),

    in Apocalipsa 11:19 nu este vorba despre niciun legamint, ci despre un obiect arhicunoscut din mobilierul tabernacolului si al primului templu. "Chivotul legamintului (lui Yahwe)" este un nume obisnuit al arcei (nu-ti dau eu tie referintele). Iar ce cauta arca aici e alta poveste.

    Nu am afirmat ca nonconmbatanta nu a fost o solutie folosita conjunctural in istoria VT. Discutia viza aspecte legislative.

    Si totusi: legea talionului - ca principiu juridic - permitea "razbunatorului singelui" sa ia viata autorului de omor din culpa care nu apela sau renunta la sanctuarul "cetatii de scapare". Astazi, lasam orice represalii pe seama "bratului legii".

    Teologia aceasta a legamintelor vine din Noul Testament, nu de aiurea. Vaccinurile - slava Domnului! - nu sint intotdeauna eficiente.

    RăspundețiȘtergere