vineri, 17 septembrie 2010

Despre ispăşire I

E seara de Yom Kippur şi eu nu am altceva mai bun de făcut decît să scriu cele de mai jos.

Una dintre rănile supurante ale teologiei adventiste este doctrina sanctuarului. Nu vreau să discut de data aceasta chestiunea datării profetice - ajunge să vă aduc aminte că nu cunoaştem cu precizie nici măcar anul crucificării lui Isus; şi că legătura dintre Daniel 8:14 şi Daniel 9:24-25 a fost întotdeauna şubredă (apropo, l-aţi citit vreodată pe William Miller?). Vreau să analizăm, puţin cîte puţin, validitatea teoriilor subiacente despre ispăşire în sistemul mozaic. N-am cum să tratez subiectul exhaustiv. Sper doar să vă deschid gustul pentru un studiu serios pe tema aceasta.

Exodul 29:35-37 (e vorba despre primii preoţi mozaici): "În şapte zile să-i închini în slujbă. În fiecare zi să mai aduci un viţel ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşire; să curăţeşti altarul, făcînd ispăşirea aceasta, şi să-l ungi ca să-l sfinţeşti. Timp de şapte zile, să faci ispăşire pentru altar şi să-l sfinţeşti; şi astfel altarul va fi preasfînt". Un pasaj fascinant, care ne poate oferi cheia pentru o înţelegere corectă a ispăşirii. Să-l recitim.

"În şapte zile". Am spus-o deja de mai multe ori: şapte este cifra inaugurării de templu. Acesta funcţionează ca un microcosmos, deci inaugurarea lui este - simbolic - o nouă creaţie. Dumnezeu Îşi găseşte, în şapte zile, o reşedinţă miniaturală într-o lume care a încetat să-L mai găzduiască. "Să-i închini în slujbă". Traducerea ascunde o expresie idiomatică ebraică - "să le umpli mîinile". Imaginea e probabil aceea a deprinderii mîinilor preotului cu practica sacrificială (vezi versetul 24). E posibil însă, poate simultan, şi un sens abstract - "a umple" dă uşor, ca în greacă şi nu numai, "a împlini", "a întregi", "a desăvîrşi". În orice caz, luarea în primire a ritualului coincide cu sfinţirea preotului întru ritual. E interesant însă că mîinile leviţilor pot fi umplute şi cu altfel de jertfe - aceeaşi expresie apare în Exodul 32:29: "Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui..."

"Jertfă pentru păcat, pentru ispăşire; să curăţeşti altarul, făcînd ispăşire" (în ebraică, "jertfă pentru păcat" - problematică traducere - este acelaşi cuvînt ca "să curăţeşti"; iar primul "ispăşire" este prima ocurenţă biblică a pluralului kippurim, ca în Yom haKippurim). Inaugurarea spaţiului sacru nu se poate face fără sînge. Noua creaţie - ca palat al lui Dumnezeu - nu se poate naşte decît din jertfă. Aceasta este ispăşirea. A readuce prezenţa lui Dumnezeu în lume prin jertfă este ispăşire. Inaugurarea templului este o zi a ispăşirii. Templul, şi ispăşirea care îl face posibil, este soluţia la problema fundamentală a distanţei dintre om şi Dumnezeu.

"Să faci ispăşire pentru altar şi să-l sfinţeşti". Sfinţirea nu se poate realiza decît prin ispăşire. Nu trebuie să fi păcătuit (altarul chiar că n-a comis nicio nelegiuire) pentru ca să ai nevoie de ispăşire. Pentru că ispăşirea este pur şi simplu apropiere de Dumnezeu. Este reinaugurare întru prezenţă divină. "Altarul va fi preasfînt" (în original, "sfînta sfintelor"). Întregul sistem ceremonial se împărtăşea din prezenţa lui Dumnezeu. Templul şi sărbătorile lui erau "sfînta sfintelor" (nu e aici locul să înşir toate pasajele în care expresia numeşte altceva decît cel mai intim spaţiu al sanctuarului).

În lumina celor de mai sus (am folosit pasajul din Exodul 29 ca pe o oglindă convexă în care se răsfrîng de fapt zeci, sute de texte din Pentateuh ce atestă această înţelegere), doctrina adventistă cu privire la ispăşire este o lamentabilă aberaţie. Ea presupune că templul era o groapă de gunoi. Că acolo se adunau, zi de zi, mizeriile lui Israel, îngrămădite în casa lui Dumnezeu, pentru ca să fie evacuate o singură dată pe an. Cîh!

35 de comentarii:

  1. Bogdane, te salut!
    Oare e tarziu sa fi descoperit blogul tau tocmai acum?
    Nu stiu, dar imi place!

    Revin!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru "Adventist de Romania" nu e niciodata prea tirziu :)

    Te astept.

    RăspundețiȘtergere
  3. k, ce rol are tapul pentru Azazel? Si de ce imbraca Aaron aceleasi vesminte (murdare) Lev.16.23.24? Ce reprezinta spalarea trupului?

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Poli,

    Da-mi voie sa POLIzez cateva din afirmatiile tale.

    (1) kodesh kodashim, atunci cand modifica un substantiv (in Ex. 29:37 – ALTARUL) se traduce adjectival. Nu e nevoie deci, sa extrapolezi semnificatia locului numit “Sfanta Sfintelor” oriunde ceva este facut preasfant prin jertfa.

    (2) Moise este cel care a considerat Sanctuarul o ghena (Lev. 16:16), nu adventistii.

    (3) Tu spui, “A readuce prezenţa lui Dumnezeu în lume prin jertfă este ispăşire. Inaugurarea templului este o zi a ispăşirii. Templul, şi ispăşirea care îl face posibil, este soluţia la problema fundamentală a distanţei dintre om şi Dumnezeu.”
    Ce cauzeaza dinstanta dintre om si Dumnezeu? Nu pacatul? Vrei sa reduci ispasirea la ceva simbolic, aproape de fictiv? Ispasirea este inlocuirea pacatosului cu un substitut!!!

    (4) Ai dreptate ca nu se stie dupa surse istorice anul exact al nasterii lui Isus. Dar fii atent. Daca 457 BC este anul de pornire ai celor 490 de ani, atunci Isus trebuie sa se fii botezat in 27 AD, cand Luca spune ca avea “in jur de 30 de ani” (Luca 3:23). Acest lucru este suficient pt credinta si destul pentru ratiune. S-o fi nascut undeva prin anul 6-4 BC. So what?

    (5) Legatura dintre Dan. 8:14 si 9:24-25 este “mai multe.” Subrezenia trebuie demonstrata!

    Mai teologhisim

    P.S. Pe tema lui Yom Kippur, astept ceva remarci de la Keter, ca doar (daca am inteles bine) este fiul lui Avraam, Moise, etc. Keter, lasa-i pe clasicii greci si treci putin pe la Ierusalim.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ ano: Voi vorbi despre ceremonia de Yom Kippur (deci si despre "tapul pentru Azazel") intr-o postare ulterioara. In ce sens erau vesmintele lui Aaron murdare?

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Verbo:

    1) In Exodul 29:37 superlativul qodesh qodashim NU modifica un substantiv, ci este nume predicativ. As putea foarte bine traduce propozitia cu pricina astfel: "iar altarul va deveni [astfel] sfinta sfintelor". De altfel, expresia ESTE folosita atributiv (genitival) pentru ceea ce numim indeobste "sfinta sfintelor" (cf. 2 Cronici 3:8.10). Dar nici nu conteaza asta. Conteaza ca prezenta lui Dumnezeu in sanctuar (Dumnezeu este superlativul sfinteniei) este cea care da sens intregului edificiu arhitectural si ritual. Pentru Ezechiel, tot virful de munte pe care se intindeau cladirile templului era "sfinta sfintelor" (Ezechiel 43:12; 45:3; 48:12). Iar preotia in sine era pentru cronicar "sfinta sfintelor" (1 Cronici 23:13).

    Trebuie sa intelegi logica rituala a legii mozaice: tot Israelul trebuia sa devina sfint, pentru a putea gazdui prezenta preasfinta a lui Dumnezeu. Templul si orice lucru asociat lui (jertfe, juruinte, preoti, altar, sarbatori etc.) tineau de regnul simbolic al preasfinteniei.

    2) Aici este radacina profundei confuzii in care se afla teologia adventista. Dupa cum am incercat si voi continua sa arat, limbajul ispasirii ESTE limbajul inaugurarii de templu. Intregul sistem mozaic era conceput pentru a pastra in permanenta templul SFINT, ba chiar preasfint. Orice prevedere a legii mozaice are menirea de a conserva sfintenia lui Israel. Unele rele sint eliminate prin moartea faptasului. Pentru altele, moartea unui animal aduce reparatie si sansa raminerii in comunitate, in legamint, in sfintenie. Aducind jertfe (de orice fel), evreul se poate apropia de preasfintenia prezentei divine - curatindu-se pe sine pentru a pastra puritatea templului. Templul NU este niciodata o ghena. Nu la Moise.

    3) Ispasirea mozaica nu e ceva fictiv. Curge mult singe la sanctuar. Insa singele NU MURDARESTE niciodata. Singele curata. Singele substitutiv (doar o specie a jertfelor) contribuie la pastrarea puritatii, nicidecum la poluarea templului, care sa fie vidanjat o data pe an.

    4) Stiu si eu prea bine rationamentul asta. E prost. Nu poti stabili date istorice pe baza profetiei. Pentru ca, dimpotriva, verifici profetia in functie de date istorice validate istoric. Pentru credinta, ignoranta e cel mai bun teren. Dar eu nu dau doi bani pe credinta asta.

    5) Nem nem. Vreau sa cred ca glumesti.

    RăspundețiȘtergere
  7. Astept Poli,astept sa mai scrii...

    Uite pasii pe care-i face Aaron:
    -intra in cortul intalnirii
    -isi lasa vesmintele de in
    -isi spala trupul
    -isi ia din nou vesmintele
    -aduce arderea de tot

    E adevarat ca vesmintele erau cele cu care intrase in sfantul locas: concluzia ca ele sunt murdare imi apartine. Nu vesmintele trebuiau spalate,ci trupul.

    E doar un amanunt...ce semnificatie are spalarea trupului?

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga ano, raspunsul ne vine din Numeri 19:7 si, poate, din Numeri 35:25 u.p. Voi detalia pe parcursul acestei serii dedicate ispasirii.

    RăspundețiȘtergere
  9. Sa mai adaug acum doar ca preotul, mai ales marele preot, NU are voie sa fie necurat (vezi Leviticul 21). Si ca intregul ceremonial de Yom Kippur incepe chiar cu un botez (Lev. 16:4 u.p.). In mod cert, aceste lustratii nu au semnificatia curatirii de vreo impuritate.

    RăspundețiȘtergere
  10. Poli,

    (1) Sunt sigur ca stii faptul ca numele predicativ este o functie sintactica ce nu se exprima numai prin substantive, ci si prin adjectiv, adverb, pronume, etc. Nu ai nici un motiv lingvistic si nici contextual sa traduci substantival. Cu atat mai mult cu cat expresia este nearticulata (“o sfanta sfintelor”). Daca vrei sa te pui de-acurmezisul unor traduceri serioase ca LXX, TNK, NJB, OKE, etc. (nu am cautat in toate, dar m-as mira sa fie vreo versiune care sa traduca asa cum propui tu) e treaba ta, dar esti singur in fata unui Eufrat de traduceri care nu aveau preconceptiile AZS si care traduc adjectival.

    (2) Da, sangele nu murdareste niciodata, ci curateste. DAR, de ce nu accepti ca pacatele pangareau sanctuarul (fie si cum vrei tu, nepurtate de sange inauntru)? Preotul era purtatorul virusului, la fel cum Hristos a fost purtatorul. Caci doar de-aia a murit, fiindca a fost considerat suma pacatelor adamului. Deci pacatele intrau simbolic in sanctuar prin preot. De-aia trebuia sa se spele cand iesea, fiindca fusese purtatorul pacatelor norodului.
    Inca ceva aici. Daca am inteles eu bine, tu prezinti sfintenia superlativa ca fiind o conditie permanenta a templului, deci in tot timpul anului (in afirmatii de genul „ Intregul sistem mozaic era conceput pentru a pastra in permanenta templul SFINT, ba chiar preasfint.”). Nimeni nu sustine ca Sanctuarul era impur intrinsic in timpul anului, si numai o zi pe an imaculat. Ar fi o nerozie. Ceea ce cred insa ca invata Moise este ca toata liturgica era intentionata ca dpdv practic evreul de rand sa priceapa ca Dumnezeu ia asupra Sa (prin sanctuar, preot, jertfa, ma rog, tot complexul) problema pacatului lui in sensul amanarii, pt ca apoi sa se intalneasca din nou cu pacatele personale de Yom Kippur pt a le renega definitiv. Asta-I diferenta NT intre neprihanire si sfintire (in care notiuni probabil nu crezi). Pana azi, evreii numesc Yom Kippur „Marea Iertare.” Era ca o iertare peste iertarile zilnice.

    (3) Daca pt tine Sanctuarul nu era niciodata impur (repet, nu intrinsic, dar nici macar simbolic), spune-mi si mie atunci, ce rost are mascarada de Yom Kippur, ca saracul praznic nu are nici macar ceva valoare istorica fata de trecutul lui Israel, ca Pastele, Corturile? In sistemul tau faci Ziua Ispasirii useless. Nu avem nevoie de ea, ci doar de jertfa zilnica! Asa sa fie? Vezi expr. „toate pacatele” din Lev. 16:16.

    (4) Prin arg cu neclaritatea nasterii lui Isus si Dan. 8-9 ai vrut sa ajungi la 1844. Ma crezi ca nu am nici o pb daca anul este cumva inexact? Atata timp cat exista o judecata preadventa prezentata de biblie (apropos pana si the late D. Ford crede asta), imi este sufficient pt practicarea credintei si pregatirea mea pt escatologie. Anii, socotintele si aritmiile profetice nu „este” treaba noastra!

    (5) No kidding in leg cu Dan.8-9. Exista si subrezenii (daca zici tu), dar exista si proptele serioase. Si-acum sa fim seriosi, ce teologie (a ta?) nu are si atele?

    Mai poliverbam

    RăspundețiȘtergere
  11. 1) Draga Verbo, de ce te pripesti? Ai deschis vreodata o gramatica ebraica pentru a citi despre genitivul superlativului? Le ai in BW8 pe cele mai importante (Joüon-Muraoka si Waltke-O'Connor). Aceasta constructie gramaticala este substantivala (cintarea cintarilor, robul robilor, sfintul sfintilor/sfinta sfintelor). De altfel, chiar echivalarea hipercorecta propusa de tine ("o sfinta sfintelor") ilustreaza perfect caracterul nominal al constructiei.

    Apoi, Exodul 30:10 are aceeasi constructie nearticulata, corect tradusa substantivizat de catre Cornilescu - "un lucru preasfint". Iar varianta articulata care numeste in Exodul 26:33 "Locul preasfint" ("locul" e adaugat in traducere) e folosita in Numeri 4:4 cu referire la intreg tabernacolul si instrumentarul aferent - "slujba fiilor lui Chehat" (Cornilescu rateaza traducerea; uita-te in NJB sau in NRSV).

    Mai mult, eu nu contest traducerile citate de tine pentru Exodul 29:37. Ele sint corecte lingvistic, dar inutile exegetic. Pe mine ma intereseaza doar observatia cruciala ca regimul preasfinteniei este mult mai larg decit spatiul inchis si greu accesibil al "locului preasfint". Acesta din urma este originea si scopul intregului sistem ritual mozaic. Orice jertfa este un mijloc de apropiere, o cale de acces (imperfecta) la prezenta divina, o modalitate de a pastra echilibrul precar dintre sfintenia lui Dumnezeu si necuratia funciara a lui Israel.

    2) Da, daca vrei, pacatele pingaresc sanctuarul - adica afecteaza posibilitatea apropierii (uneori intr-atit, incit aceasta devine o imposibilitate - esti ostracizat sau condamnat la moarte). Dar, in momentul jertfei, problema pacatului e rezolvata, apropierea este posibila, curatirea sau restitutia este acceptata (o sa intru in detalii pe viitor).

    Din nou, trebuie sa intelegi principiul jertfei: moartea purifica, fie ca este moartea criminalului, fie ca este o moarte substitutiva (a animalului de jertfa). Singele NU este un vehicul pentru pacat, ci SOLUTIA pentru pacat. In momentul jertfei, pacatul este ELIMINAT - nu ramine nici asupra faptasului, nici asupra templului. Tocmai de aceea Dumnezeu (si templul) ramine SFINT, iar omul se poate apropia de El, SFINTIT.

    Preotul este curat. El nu poarta niciun "virus". Pacatele nu intra nicaieri, nicidecum in sanctuar. Dumnezeu - preasfintul, "sfinta sfintelor" - NU tolereaza pacat.

    Asa cum scriam altundeva, sfintenia si puritatea rituala sint scopurile liturgicii mozaice, opusul lor fiind pacatul si necuratia (vezi Leviticul 10:10). Cele din urma NU au ce cauta la templu. Templul este sfint si curat.

    Toata povestea asta cu "Dumnezeu ia asupra Sa problema pacatului" este gresit inteleasa in teologia adventista. Afirmatia este adevarata DOAR in sensul din Geneza 22: Dumnezeu "poarta grija" animalului de jertfa. Dumnezeu NU se contamineaza nicicum, niciodata. Sanctuarul, preotul, jertfa sint SFINTE. Da, chiar si jertfa (jertfa trebuie sa fie curata - fara cusur - pentru a putea functiona ca substitut).

    Iar din eroarea de mai sus rezulta prostia ispasirii in doua etape. NU exista asa ceva. NU exista "aminare" in rezolvarea pacatului. Neprihanirea si sfintirea din NT NU au nimic de a face cu aberatia asta adventista. Ele NU sint etape succesive. Evreii au facut (post-biblic) din Yom Kippur un soi de "sfinta cina" adventista - o ocazie de a rezolva chestiuni NErezolvate de-a lungul anului. Nici macar ei nu se ocupa A DOUA OARA cu pacate deja eliminate. Din nou: ideea asta e o prostie.

    RăspundețiȘtergere
  12. 3) Ai rabdare. Voi discuta in curind si despre semnificatia lui Yom Kippur.

    4) De ce esti asa de banuitor? :) Am vrut deocamdata ca cititorii mei adventisti sa realizeze un fapt elementar: nu avem dreptul sa stabilim date istorice in functie de profetie. Si sint citeva iluzii pe care le luam drept realitate (cum ar fi "certitudinea" datarilor veitii lui Isus). Dupa cum vezi, 1844 nici nu merita discutat pina nu ne lamurim asupra ispasirii in Biblie.

    5) Vreau sa vad si eu "proptelele serioase".

    RăspundețiȘtergere
  13. "Ceea ce cred insa ca invata Moise este ca toata liturgica era intentionata ca dpdv practic evreul de rand sa priceapa ca Dumnezeu ia asupra Sa (prin sanctuar, preot, jertfa, ma rog, tot complexul) problema pacatului lui in sensul amanarii, pt ca apoi sa se intalneasca din nou cu pacatele personale de Yom Kippur pt a le renega definitiv." - m-ai dat gata cu chestia asta, draga Verbo!Cum adica sa se intalneasca din nou cu pacatele personale de Yom Kippur?

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga ano, Verbo nu face decit sa repete necritic ceea ce teologia adventista sustine de mai bine de 150 de ani. Si anume ca pacatul este depozitat la templu pina in ziua ispasirii, cind - in fine - e trimis la dracu' (literalmente).

    RăspundețiȘtergere
  15. Poli (si Mr. NoName)

    Incerc sa vorbesc pe limba ta.
    (1) Păcatul nu intra in Sanctuar nici prin sange, nici prin preot.
    Atunci de ce de Yom Kippur se face ISPASIRE (Kapar) pt miqdash hakodesh (lit. „holy sanctuary,” Lev. 16:33)? Daca e kodesh de ce sa mai faci ispasire pt el? In timp ce pt oameni se facea ispasire si in restul anului (revin asupra acestui pct.) despre Templu numai pe 10 Tishri! Nu-ti spune nimic asta?
    La fel, de ce se face ispasire pt ohel? Dar pt mizbeah? Ele au fost ispasite numai la inaugurare (Ex. 29), dupa cum bine ai punctat inainte. Dar in Ex. 29:37 se arata ca insemnatatea ispasirii (kapar) la inaugurare este aceea de sfintire (kadash). Templul este pus de-o parte. Templul (& co) nu „pacatuise” cu nimic caci abia se nascuse … Nu acelasi lucru pot spune despre Lev. 16 unde v. 30 arata ca ispasirea este intru curatire (taher). Chiar nu e nici o diferenta intre sfintire si curatire?
    Ce nu poti tu pricepe este cum de era Sancutarul murdar? Pe mine nici nu ma intereseaza cum ajungea sa se murdareasca si nici daca murdaria era fizica sau morala. De fapt, aceasta impuritate a sa era transferata, nu era a lui. Murdaria era derivata simbolic de la pacatos. Era ceva simbolic pt mintea scurta a evreului cu cel mai mic IQ.

    (2) NU exista "aminare" in rezolvarea pacatului.
    Exprimarea mea care l-a facut pe Ano sa traiasca emotii intelectuale care l-au coplesit (asa ca e recurs doar la „m-ai dat gata” nu si la ceva rationamente contradictorii cu ceea ce am spus) a fost neingrijita, din pricina faptului ca scriu printre picaturi. Problema amanarii dupa mine este clara. Evreul se ducea la altar, marturisea, sacrifica, isi lua o parte din jertfa (daca tipul de jertfa permitea) si pleca iertat, curatit, ispasit (si il las pe Poli sa mai adauge sinonime ca e bun la gramatica, si nu numai ...). Dar de unde venea increderea lui ca pacatele sale au fost iertate? Pe ce se baza? Era reala aceasta incredere, sau o sarmana inchipuire? Ispasirea este un proces, daca vrei fara doua etape, ci cu una singura. Dar e proces in sens temporal. Nu se incheie instantaneu cu scurgerea sangelui animalului. Evreul de rand pleca increzator de la altar in iertarea lui Dumnezeu, LASAND IN MANA PREOTULUI PROBLEMA LUI.
    DAR, DAR, DAR, ca sa fiu mai clar (pt Ano), dupa ce pleca de la altar, problema pacatosului era rezolvata numai juridic. Pacatele lui era ACOPERITE (kapar tradus literal). Nu insa si rezolvate in viata lui practica. David spune clar „daca ai fii voit jertfe ti-as fi adus” (Ps. 51), dar nu era indeajuns. Yom Kippur era marea zi in care pacatele iertate in ziua in care evreul alesese sa se duca la templu pt a sacrifica erau puse pe capul tapului pt Azazel, smb. adevaratului vinovat pt pacatele comise de oameni. Astfel ceremonia crea o dezicere publica de toate relele aratand ca pacatele nu mai sunt ale lor. Jertfa si-a indeplinit rolul. PE NEDREPT, a luat asupra sa vina pacatosului, iar drept raspuns, pacatosul si-a indreptat viata asezand PE DREPT asupra tapului de trimis pacatele comise, regretate si iertate.

    INTREBARE SUPLIMENATARA pt Poli si conul Anonim: Ideea din Evr. 9:23 ca pana si lucrurile ceresti trebuia curatite de jertfa lui Isus vine de la Dumnezeu sau de la oameni?

    Predau legatura in studio

    RăspundețiȘtergere
  16. Draga Verbo, ai scris tot printre picaturi?
    Inteleg bine ce zici? Preotul se juca cu sarmanul evreu?
    Ori esti iertat, ori nu!

    "Nu insa si rezolvate in viata lui practica." - asta avea loc de Yom Kippur?

    Spune-mi sincer, daca erai evreul din vremea aceea, cum rezolvai practic relatia ta cu El?

    Cat despre Evr.9,23 il las pe Poli.

    RăspundețiȘtergere
  17. Ano,

    Ce este iertarea? Este o declaratie divina ca esti curat neconfirmata de nici o schimbare in viata practica? Tu ai fost vreodata iertat de un pacat serios pe care l-ai regretat, dar pe care l-ai repetat cu brio? Daca faci asta (recidiva) de cateva ori, crezi ca este suficienta pt credinta ta o simpla admisie ca divinul nu se uita stramb la tine? Ai uitat ca iertarea este restabilirea relatiei si nu numai un joc de-a legea? Asta facea Yom Kippur-ul, oferea cadrul pt restabilirea relatiei, sau reconfirmarea ei, cum vrei sa o iei.

    Evreul nu-si rezolva practic pacatele pe 10 Tisri, dar avea ocazia data de calendarul religios evreiesc sa se gandeasca din nou in ambientul Ierusalimului si al Templului, nu la el acasa, daca s-a pocait sau nu cu adevarat. Te intreb, cum a putut David sa spuna „pacatul meu sta necurmat (ai citit bine?) inaintea mea”? (acelasi Ps.). Era David iertat sau nu?

    RăspundețiȘtergere
  18. @ Verbo: Hai sa incepem cu "asul din mineca" - Evrei 9:23. De la v.18, contextul vorbeste despre INAUGURAREA legamintului (sfintirea lui prin singe), care a presupus sfintirea lui Israel (v.19) SI sfintirea sanctuarului (v.21). In ACEST context, v.23 spune: "Deoarece copia terestra a trebuit curatita IN FELUL ACESTA [e vorba de purificarea inaugurala], se impunea ca modelul ceresc sa fie curatit [adica INAUGURAT] cu jertfe mai bune". Mai mult, v.22 este o alta mare cheie de intelegere a ispasirii mozaice: "Dupa lege [adica dupa Moise], aproape totul este curatit cu singe; si fara varsare de singe nu este iertare." Acest pasaj vorbeste despre TOATE jertfele de singe ca mod de CURATIRE - nu uita ca sintem in context inaugural. Orice jertfa "pentru pacat" este o mica reinaugurare a sanctuarului (voi aduce in curind detalii procedurale in sprijinul acestei afirmatii). Jertfele NU POLUEAZA niciodata. Ele sint mijloace de pastrare a sfinteniei lui Israel si a templului, ca in prima zi a legamintului. Apropo: IN ACEST CONTEXT al curatirii inaugurale vorbeste autorul Evreilor si despre intrarea anuala a marelui preot in sfinta sfintelor (v.25). Asta ar trebui sa inceapa sa-ti lamureasca semnificatia lui Yom Kippur (de altfel e un traseu perfect legitim, in opinia mea, acesta - de la Epistola catre Evrei catre Pentateuh; ar merita sa-l faci, renuntind insa la prejudecatile adventiste).

    Daca tot e loc de "asi din mineca", spune-mi si mie cum impaci tu teologia adventista a ispasirii cu Evrei 9:26-28: "...S-a aratat o singura data CA SA STEARGA [cuvintul din Evrei 7:18 pentru "desfiintarea" poruncii astenice si anofele] PACATUL prin jertfa Sa. Si, dupa cum... sa moara... vine judecata, tot asa... S-a adusa ca jertfa... Se va arata a doua oara, NU in vederea pacatului, [ci] ca sa aduca mintuirea celor ce-L asteapta." Exista intr-adevar doua faze: ispasire si judecata. Nicidecum DOUA faze ale ispasirii. Apropo: CUM PISICI "judecata de cercetare" cind Hristos spune clar - "cine asculta si crede NU vine la judecata"? Iar descrierea din Apocalipsa 19 si 20 este exclusiv a unei judecati a celor care nu au "trecut din moarte la viata". Pentru unii MINTUIREA; doar pentru altii judecata. Pentru ca - vezi tu? - in momentul mortii Mielului, judecata mea s-a consumat.

    RăspundețiȘtergere
  19. 1) De ce se face "ispasire" la inaugurarea sanctuarului? Te inseli: asa cum sugeram mai devreme, SE FACE ispasire pentru templu tot timpul anului (ai rabdare, voi aduce dovezile).

    Leviticul 16:30 NU este despre sanctuar. Leviticul 16:19 da - "a curati" si "a sfinti" apar in tandem. Ti-am mai explicat: sfintirea si puritatea sint cele doua scopuri (strins legate) ale ritualului (termenii POT fi sinonimi). Necuratiile (vezi chiar Lev.16:19) nu sint niciodata ALE TEMPLULUI, ci DOAR ale "copiilor lui Israel". Templul este intotdeauna sfint SI curat.

    "Transferata"? Arata-mi un singur indiciu textual pentru ideea asta. NU, nici macar prin "derivare simbolica". Pacatul si necuratia erau ELIMINATE prin ritual, astfel incit si templul, si omul sa fie sfint si curat, iar cel din urma sa se poata apropia de cel dintii.

    2) Verbo! La altar, NU avea loc niciun fel de marturisire. E un alt mit pe care o sa-l spulberam curind.

    Increderea evreului si eficienta ritualului veneau amindoua din puritatea singelui varsat. End of story. Daca ispasirea ESTE un proces, procesul se desfasoara INAINTE de jertfa, prin reparatii si purificari. Jertfa este CULMINAREA si INCHEIEREA sfintirii si curatirii, NU inceputul lor.

    Lasa-ma ca etimologia. L-ai citit pe D.A.Carson in Exegetical Fallacies, nu? Insist: "rezolvarea" practica a pacatelor NU putea avea loc DUPA jertfa. Pina si Isus spune asta in Matei 5:23-24. Mai mult: Evrei 10:1-4 spune clar ca nici macar jertfele anuale NU "desavirsesc pe cei ce se apropie". Legea "a inchis totul SUB PACAT" (Galateni 3:22).

    RăspundețiȘtergere
  20. Draga Verbo, "reconfirmarea relatiei" este REINAUGURAREA ei. Cit despre argumentele din poezia lui David, las-o balta.

    RăspundețiȘtergere
  21. @verbo

    "Ce este iertarea? Este o declaratie divina ca esti curat neconfirmata de nici o schimbare in viata practica?" - nici vorba, draga Verbo.

    "Ai uitat ca iertarea este restabilirea relatiei si nu numai un joc de-a legea?" - nu, n-am uitat. Aceeasi definitie o dau si eu pentru IERTARE.

    k, se gandea bietul evreu o data pe an, la Ierusalim, dar nu era mai important sa se gandeasca in fiecare zi, la el acasa?

    Apoi, esti atat de atent la psalmist si atat de nepasator cu privire la anii pe care ne-am construit una din doctrine?

    RăspundețiȘtergere
  22. Poli dixit: "Singele NU este un vehicul pentru pacat, ci SOLUTIA pentru pacat. In momentul jertfei, pacatul este ELIMINAT - nu ramine nici asupra faptasului, nici asupra templului."

    Evrei 10:4 dixit "cãci este cu neputintã ca sîngele taurilor si al tapilor sã steargã pãcatele."

    RăspundețiȘtergere
  23. @ ano: Foarte buna remarca. Asa cum am mai spus, sistemul mozaic avea o eficienta limitata. Erau sumedenie de fapte pentru care nici macar NU exista posibilitatea jertfei - ispasirea (adica eliminarea raului) se facea prin moartea pacatosului. Apoi, autorul Evreilor contrasteaza repetitivitatea fara sfirsit a jertfelor mozaice cu jertfa unica si omnieficienta a lui Hristos - care poate oferi ispasire pentru ORICE pacat. Gindeste-te ca sanctuarul primului legamint era mentinut printru-un sir nesfirsit de jertfe - zilnice, lunare, anuale - care nu erau aduse pentru un pacat anume, ci pentru simplul motiv ca apropierea omului de Dumnezeu era, in conditiile acelui legamint, ale acelor jertfe, precara. E ca si cind singele trebuia sa curga non-stop. Noul legamint este MULT mai bun. Accesul la Dumnezeu este liber - toti sintem mari preoti. Si asta pentru ca Jertfa este infinit mai buna.

    RăspundețiȘtergere
  24. Eviti raspunsul. Ai afirmat ca sangele este SOLUTIA pentru pacat, iar textul afirma ca nu este astfel. Daca sangele era solutia pentru pacat, cum afirmi, atunci sangele animalelor TREBUIA sa rezolve pacatul, ceea ce textul infirma. Incearca sa gasesti o alta explicatie, contextul discutiei este sanctuarul si "depozitarea" pacatelor pana la ziua ispasirii. Fii consecvent!

    RăspundețiȘtergere
  25. Draga ano, teologia nu se face pe un singur text. Acelasi autor tocmai scrisese aceste cuvinte, citate de mine mai sus: "Si, dupa Lege, aproape totul ESTE curatit cu singe; si, fara varsare de singe, nu este IERTARE" (9:22). Contextul afirmatiei de la inceputul capitolului 10 nu este nicidecum "sanctuarul si depozitarea pacatelor pina la ziua ispasirii", ci o extinsa comparatie intre vechiul si noul legamint, intre multele jertfe de animale si Jertfa unica si incomparabil mai buna a Fiului. Spune cumva autorul ca Jertfa NU este SOLUTIA pentru pacat? Nicidecum! Jertfa Fiului ESTE solutia pentru pacat (am citat deja si 9:26), intocmai dupa cum jertfele de animale ERAU o solutie partiala si primitiva, daca vrei, pentru unele pacate - ceea ce era incomparabil mai putin. Sub vechiul legamint, moartea faptasului era adesea unica SOLUTIE pentru pacat. Sub noul, Jertfa acopera orice pacat, apropie pe oricine - curatit si sfintit - de Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  26. Ei, dezvolta ideea "solutiei partiale si primitive," cum o numesti tu, in contextul sanctuarului ca "groapa de gunoi" pentru pacat. Daca pacatul nu era transferat asupra sanctuarului, cum afirmi, ce se intampla, care era procesul, etc. Jertfa lui Isus si sangele sau apar mult mai tarziu in istoria mantuirii, asa ca trebuie sa explici cum erau iertati cei ce aduceau jertfe in VT. Nu m-as supara daca ai vorbi putin si despre natura pacatului, poate asa intelegem mai bine cum gandesti.

    RăspundețiȘtergere
  27. E foarte simplu, ano. Pacatul este orice lucru care face imposibila apropierea de Dumnezeu. Jertfa redeschide drumul catre prezenta divina, catre templu. Pacatul nu este ceva fizic, nu are cum sa fie transferat sau transportat sau depozitat sau vidanjat. Pacatul este un obstacol relational, iar iertarea este refacerea relatiei.

    RăspundețiȘtergere
  28. Sesizezi contradictia? Daca pacatul nu e ceva fizic, iar sangele e ceva fizic, cum poate fi sangele solutia pentru pacat? Iar daca sangele este solutia pentru pacat, nu cumva propria ta definitie a pacatului sufera?

    RăspundețiȘtergere
  29. Dragul meu, aici e vorba de logica simbolica a ritualului. Cind zic singe, zic viata. Cind zic jertfa, zic moarte. Pacatul ESTE - poftim, in termeni "fizici" - moarte. Iertarea este viata, printr-o moarte de imprumut.

    Singele ca obiect murdareste, pateaza. Singele ca obiect ritual purifica. Nu e nicio contradictie. Asa poate vorbi Apocalipsa de haine albite in singe (7:14).

    RăspundețiȘtergere
  30. Singur te prinzi in propria-ti "hermeneutica". daca vorbim de simbolism, care este problema ca pacatul in mod SIMBOLIC sa fie transferat asupra sanctuarului si sa acumuleze SIMBOLIC pacatul pentru care se face ispasire?

    RăspundețiȘtergere
  31. Draga ano, problema este ca, pina si pentru simbolistica (ce vorbesc eu!, mai ales pentru simbolistica) ritualului, trebuie sa tin cont de ce-mi spune textul. Or, textul NU vorbeste si NU implica niciun transfer. Ideea asta e o elucubratie. Daca o accept, atunci as putea accepta foarte bine ORICE alta semnificatie simbolica, IN POFIDA temeiului textual.

    Necuratia rituala era si ea un concept simbolic. Omul nu trebuia sa fie fizic murdar pentru ca sa fie necurat. Si totusi, un om necurat NU se apropia de sanctuar, iar purificarea lui presupunea (uneori) jertfa sau, daca avea cutezanta sa se apropie sau sa nu caute purificare, moartea. Asa ca, vezi tu, simbolurile nu sint lucruri cu care sa te joci.

    RăspundețiȘtergere
  32. Problema principala in discutie nu este concluzia ci hermeneutica folosita, mai precis premisele neexprimate pe care le ai. Textul vorbeste clar despre curatirea sanctuarului si ispasirea pacatului. Care ar fi motivul, din perspectiva ta, pentru o astfel de simbolistica daca pacatul individual era rezolvat deja? si ce "vina" avea sanctuarul? Tu respingi a priori ideea de transfer a pacatului pentru ca nu-ti place conceptul legal in general, dar acesta nu este exclus in text. Sigur, cu simbolurile nu te joci, dar tu te joci cu pacatul.

    RăspundețiȘtergere
  33. @ ano: Imi pare rau, insa inchei aici acest dialog cu tine. Nu stii despre ce vorbesti si nu esti dispus sa pui burta pe carte.

    RăspundețiȘtergere
  34. Fie, iata o unica reactie: cum neg eu aspectul "legal" al ritualului, cind vorbesc explicit despre sacrificiu substitutiv ("moarte de imprumut")? Si ce are a face "transferul pacatului" cu "conceptul legal"? Ai vazut vreun tribunal care rezolva spete prin "transferuri de vinovatie" asupra unei cladiri sau asupra unei institutii? Ma tem ca cine are impresia ca poate face hocus-pocus cu pacatul, pentru a-l plimba ritos prin templu, este cel care se joaca - ignorant si fara folos. Ispasirea este purificare, este (re)inaugurare. Templul NU are niciodata nicio vina.

    RăspundețiȘtergere
  35. Poli (+Verbo, Ano, USW), am întocmit un răspuns la http://www.florinlaiu.com/replici/polihronului-modesta-replica-la-posturile-despre-ispasire.php

    RăspundețiȘtergere