luni, 24 octombrie 2011

Responsa 3

În pofida insistenţei profesorului, Dan. 9 NU este o continuare a viziunii din Dan. 8. Contextul oracolului din capitolul 9 este dat de profeţia lui Ieremia cu privire la durata exilului (v. 2-3.23). Apariţia aceluiaşi interpret angelic nu constituie o legătură tematică. Nifalul nechtakh nu este suficient pentru a stabili un raport intertextual cu perioada indicată în capitolul 8 - ar putea la fel de bine să se refere la oricare altă cifră din Daniel (la cei 3 ani şi jumătate din capitolul 7 de exemplu) şi poate, în mod cert, fi luat în sensul tehnic, figurat ("a decreta", "a hotărî"). Faptul că alte două verbe cu "a tăia" în etimologie (aramaicul g-z-r şi ebraicul ch-r-ts) apar în Daniel cu sensul de a "hotărî" este el însuşi un argument în favoarea sensului figurat al lui ch-t-kh (dacă ar fi ţinut să sublinieze vreo decupare a celor 70 de săptămîni dintr-o altă perioadă, autorul ar fi putut recurge la verbul karath, ce apare în accepţiune literală chiar în 9:26, şi niciunde în Daniel cu sensul figurat). Iar traducerea lui Florin la 4Q252 1:2 este tendenţioasă şi ilogică. Iată de ce.

Pasajul din 4Q252 este perfect paralel celui din Gen. 6:3, astfel încît ch-t-kh corespunde lui hayah. Acesta din urmă NU are nicio legătură etimologică cu "a tăia" şi este folosit într-o formulare imperativă, cu aspect de sentinţă. Mai mult, interpretarea potrivit căreia Dumnezeu hotărăşte înainte de potop, ca retorsiune împotriva răutăţii omului, scurtarea duratei vieţii umane la 120 de ani este aberantă. Duhul lui Dumnezeu nu rămînea "pururea" în om nici cînd acesta trăia pînă spre mia de ani (dacă dăm crezare cifrelor din Genesa). Singularul "om" (ce apare atît în Gen. 6:3, cît şi în 6:7) se referă la populaţia umană în ansamblu, la existenţa omului ca specie, nu ca individ. Dumnezeu decretează pur şi simplu, în ambele versete, extincţia vieţii animate de pe pămînt, după o perioadă de graţie de 120 de ani. De altfel, presupusa scurtare a duratei de viaţă nici nu s-a adeverit (vezi lista genealogică din Gen. 11), nici nu este o măsură inteligentă împotriva răutăţii omului - Hitler (eternul paragon de răutate) n-a avut nevoie de secole să devină monstruos. Propoziţia de la Qumran nu face decît să reia decretul divin al cataclismului în formularea din Gen. 6, cei 120 de ani opunîndu-se veşniciei intenţionate de Dumnezeu. Traducerea ei corectă (deşi perifrastică) este aceasta: "răgazul acordat lor a fost stabilit la 120 de ani / li s-a(u) mai dat (doar) 120 de ani". Apropo, nu e nimic ciudat în pronunţarea unei hotărîri de distrugere cu termen amînat - vezi de exemplu Iona 3:4.

În plus (şi cel mai simplu), cine citeşte ebraică poate examina (aici de pildă) contextul pesher-ului qumranic din care citează Florin. Autorul vorbeşte tocmai despre pronunţarea decretului potopului în al 480-lea an al vieţii lui Noe, deci cu 120 de ani înainte de potop. QED

3 comentarii:

  1. Stai putin Poli, sa terminam cu Daniel si pe urma trecem la Noe.
    De ce profesorul imi face paralela dintre cap.7 si cap.8, in timp ce Wikipedia prezinta cap.7 cu cap.11? Of, nu prea am timp, dar sper - pana-mi scrie dl.Laiu - sa compar cap.8 cu cap.11. Poate m-ajuti si tu...

    RăspundețiȘtergere
  2. Noe a intrat in discutie aici doar din intimplare - poate n-am explicat clar legatura. Pentru ca intimplarea face ca unul din textele de la Qumran sa reia povestea lui Noe folosind acelasi verb ca in Daniel 9: 24 ("hotarite", "decretate", "stabilite"). Florin, din neglijenta probabil, n-a citit intreg pasajul de la Qumran si a "decretat" ca verbul nostru apare si acolo cu acelasi sens imaginat de el in Daniel 9 (un sens care permite, chipurile, stabilirea unei relatii intre perioadele indicate in capitolele 9 si 8). Gafa asta ar trebui sa-l faca pe Florin un pic mai umil cind vorbeste despre interpretarile lui profetice.

    RăspundețiȘtergere
  3. k,multumesc. am inteles.

    RăspundețiȘtergere