Jurnalismu' lu' peşte

Mare e livada cu proşti a prietenului nostru imaginar! M-a pus necuratul (celălalt prieten imaginar) să aterizez pe pagina asta şi nu mi-a rămas decît să mă crucesc. Grabă, neatenţie, lene, răstălmăcire, idioţenie. Cu excepţia antepenultimului paragraf, toată "ştirea" de la ST (începînd chiar cu titlul) e în răspăr cu mesajul lui Tony Blair (integral aici). Pentru cei care nu citiţi engleză, traduc mai jos cîteva fragmente:

Lumea noastră nu se va bucura de pace în lipsa înţelegerii locului pe care îl ocupă religia... Trebuie să-i sprijinim pe musulmanii din Gujarat, India, pe creştinii neortodocşi din Moldova, pe credincioşii baha'i din Iran, pe adepţii ahmadismului din Pakistan, pe creştinii din nordul Africii, pe hinduşii din Sri Lanka, pe şiiţii din unele ţări majoritar sunnite... Omenirea ar sărăci profund fără credinţă, în ciuda progresului material... Aceia dintre noi care găsim inspiraţie în credinţă trebuie să avem dreptul de a vorbi public despre lucrurile care ne interesează, în numele convingerilor întemeiate pe credinţa noastră. În acelaşi timp, vocea noastră nu trebuie să domine sistemul democratic, menit să ofere tuturor şanse egale, indiferent de credinţa adoptată sau de lipsa unui crez religios... Eu unul nu cred în justeţea unor concepte precum "democraţie islamică" sau "democraţie creştină"... [pentru că] mi-e greu să definesc democraţia cu referire la o singură credinţă. Esenţa democraţiei este pluralismul... Democraţia este inerent seculară, chiar şi atunci cînd are rădăcini în culturi profund religioase... Pluralismul politic şi pluralismul religios merg, în opinia mea, mînă în mînă... Succesul democraţiei depinde de faptul că religiile adoptă o "minte deschisă"... [Liderii religioşi] trebuie să asigure o platformă de înţelegere reciprocă şi respect interconfesional, precum şi o justificare teologică şi scripturală a "minţii deschise"... să extragă din propriile tradiţii şi texte sacre valorile şi viziunea ce vor crea o cultură democratică... [Problema provine din] persistenta dorinţă omenească de a pretinde că Dumnezeu e de partea noastră, că noi formăm "partidul lui Dumnezeu"*, că limitele noastre, cruzimea şi neomenia sînt aprobate de Dumnezeu. Aroganţa aceasta e în mod cert adevărata balsfemie...

* Aluzie la Hezbollah, care înseamnă în arabă "partidul lui Dumnezeu".