vineri, 20 februarie 2009

Necazuri în paradis

Am aflat abia recent de la un bun prieten de scandalul Pitcairn din 2004. Pentru cei care vor mai multe detalii, articolul de acum un an din Vanity Fair care a dat titlul acestui post este mai mult decît edificator. Cei care nu au răbdare să citească cele 10 pagini din Vanity Fair s-ar putea mulţumi cu cele două din The New York Times, scrise chiar în octombrie 2004.

Povestea acestei culturi izolate care a tolerat pedofilia şi incestul este un eventual răspuns la întrebările de genul "cum este posibil ca un adventist să facă aşa ceva?" Pentru cei care nu citesc engleza, spun doar că una dintre victime relatează cum, la 11 ani, a fost violată într-o sîmbătă, după Şcoala de Sabat, de către un coreligionar* de doar 13. Şi cum, ceva mai tîrziu, după un nou viol, a fost bătută de tatăl ei pentru că întîrziase la biserică.

* Trebuie că niciunul dintre minori nu era membru adventist. Dar, în timp ce este adevărat că la ora actuală doar vreo 10 din cei aproape 50 de locuitori formează o grupă adventistă, ei sînt singura biserică de pe insulă, iar sîmbăta este ziua de odihnă "oficială".

4 comentarii:

  1. WOW ! am citit tot articolul din Vanity Fair si nu mi-a venit sa cred. Un fel de "Wake up, Neo...".

    RăspundețiȘtergere
  2. Yeah. Pentru cei interesati de subiect, a se vedea fora.tv/2008/05/24/Kathy_Marks_Pitcairn_Lost#chapter_01 - Kathy Marks fiind unul dintre putinii jurnalisti care au vazut lucrurile la prima mina si a scris o carte in care discuta, printre altele, cauzele pentru care au trecut zeci de ani inainte ca cineva sa faca ceva.

    RăspundețiȘtergere
  3. e revoltator, daca e adevarat

    RăspundețiȘtergere
  4. Sigur ca e adevarat. Intre timp, au fost condamnari, s-a facut puscarie (doi ani maxim, asta e alta poveste), se investeste in infrastructura pentru a redeschide apetitul turistic etc.

    RăspundețiȘtergere