duminică, 22 februarie 2009

Ca la noi la nimeni

În ultima vreme am făcut un mic studiu aleatoriu cu privire la practicile adventiste mondiale în cazul acordării dreptului de recăsătorire. Am trimis email-uri la mai multe uniuni din Europa şi din lume, primind fără excepţie răspunsul normal - biserica locală (comitetul şi pastorul) este singura cu drept de decizie. Se disting însă două lucruri interesante:

În primul rînd, abordarea unui pastor occidental (secretar al Asociaţiei pastorale la nivel de uniune) potrivit căreia "dreptul de recăsătorire" este garantat de stat, biserica locală neputînd face altceva decît să refuze oficierea ceremoniei religioase. Tot el pune disciplinarea membrilor care se (re)căsătoresc fără acordul bisericii (situaţie care apare doar în comunităţile de imigranţi) pe seama unor "obiceiuri autoritare". Pînă aici, nimic surprinzător.

În al doilea rînd, răspunsul extrem de onest al unui preşedinte de uniune african, care spune direct că, în practica locului, orice persoană divorţată are drept de recăsătorire. Tot el recunoaşte că, în pofida pasajelor relevante din Noul Testament, oamenii divorţează pentru multe motive, iar biserica nu are prea multe de făcut. Remarcabil este că, împotriva opiniei comune că biserica lumii a treia este mai consevatoare, cel puţin în această privinţă (poate din cauza instabilităţii maritale cu rădăcini sociale şi culturale) ea pare mai liberală decît "prealiberalul" occident.

4 comentarii:

  1. A nu se confunda "dreptul de recasatorire" cu "disciplina bisericii". Nimeni nu poate opri pe cineva sa se recasatoreasca, civil. Si, fair ar fi sa ne spui ceva si despre celelalte raspunsuri primite pe e-mail, dar care nu sunt in tonul placut tie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nimeni nu face confuzia asta. Dreptul de recasatorire este tocmai opusul disciplinei, asa cum am explicat de la inceput. Dar asa cum "disciplina bisericeasca" nu poate fi aplicata decit de biserica locala, nici dreptul de recasatorire nu poate fi oferit decit de aceeasi instanta (ma refer, evident, la dreptul bisericesc, nu la cel civil). Iar fair am procedat deja, precizind ca toate raspunsurile primite pina acum au fost "fara exceptie" de partea mea, ca sa zic asa. A normalitatii. Nu e o problema de ton, ci una de principiu. Procedura romaneasca este in mod flagrant o uzurpare a autoritatii biseriici locale.

    RăspundețiȘtergere
  3. polihronule,esti un antipatic:prezinti lucrurile scurt si clar a.i. nu prea mai avem ce comenta

    RăspundețiȘtergere
  4. Diagnosticul de "antipatic" este, cum sa zic, simpatic ;) Iar o posibila solutie este sa nu fii de acord cu mine - sa vezi atunci cite gasesti de comentat :)

    RăspundețiȘtergere